6 matches
-
Cora” visa cum mama, boticul i-l lingea. Viața-n bloc, desigur, nu este ca-n pădure, Acolo nu e iarbă, ci doar parchete dure. Nici biberonul moale, nu este ca o țâță, Dar se lupta cu viața, sărmana de ieduță. Și a crescut fetița..., iar drept recunoștință, Făcea câte o tumbă. Simțeam c-are dorință, Cumva să mulțumească. Voia să zburde-n soare, Căci casa devenise un fel de închisoare. Ajunsă-ntr-o grădină, tot verdele l-a ros. Stăpânul
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/aurel_lucian_chira_1464944620.html [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TRECE TIMPUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 196 din 15 iulie 2011 Toate Articolele Autorului TRECE TIMPUL Alaltăieri, eram ieduță... săream să rup câte-o crenguță cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriță mândra de a mea codiță, ronțăiam alune verzi și alergam prin livezi. Astăzi sânt o pisicuță grațioasă și drăguță
TRECE TIMPUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Trece_timpul.html [Corola-blog/BlogPost/367086_a_368415]
-
spun niciodată basme, iar vorbele mele nu sunt vorbe aruncate-n vânt; doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe piept, dănțuia în jurul copacilor bătrâni și cu brațele întinse se rotea pană când amețea și se lăsa să cadă cu fața îngropată în iarbă, râzând. Uneori începea brusc să alerge, fără vreo pricină... Alerga, însoțită de Pârvu, ca o ieduță, cu trupul mlădios și sprinten, care aluneca printre ierburi, paltini și aluni... pentru bucuria de a sări. Îi plăcea să hoinărească, de-alungul pârâului care susura tainic la umbra copacilor; venea din inima pădurii, de unde nu se știe, trecea prin spatele
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
De atunci, din ziua aceea... n-a mai așteptat-o pe mămăica ei. Stătea în ceardac, cu mânuțele pe genunchi și, acum, aștepta pe tătăica ei... doar pe dânsul, când venea din pădure și-i sărea în cale ca o ieduță. - Tătăică... tătăică!... El, fericit, râdea cu lacrimi în două, și o îmbrățișa sub privirile umede ale bunicului ascuns în spatele fumului de tutun. O sorbea din ochi și râdea din toată fața lui, când fata îl prindea în brațele ei lungi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spun niciodată basme, iar vorbele mele nu sunt vorbe aruncate-n vânt; doar mă cunoști și știi asta bine. Mare minunăție și comportamentul ăsta al tău: când ești criticată și silită să asculți ceva ce nu-ți convine, devii o ieduță plăpândă dintr-odată și te închizi în tine, făcând imediat pe sensibila, ca un poet! Prea dorești să se umble delicat cu tine, nu ți se pare? Dar, apropo, știi ce? Să speri în aceste iluzii mi se pare chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]