11 matches
-
spre Galați. Cei șase ieniceri care formau escorta capturii domnești, călăreau tăcuți, aproape unul de celălalt. Fuseseră recrutați din stepele tătare și erau în stare de orice crimă, pentru o pungă de bani în plus. Împlătoșați, pe cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cu tunurile mici, căci cele mari n-au putut să le aducă atât de repede prin munți"". Străjerii s-au apărat cu vitejie și ""au ucis câțiva dintre ai noștri cu archebuzele cu cârlig și cu puștile lor de mână ienicerești"". În după-amiaza acelei zile, după ce o grenadă a explodat în mâna unui locotenent (bulucbașă) și a ucis câțiva oameni, străjerii s-au predat și "au dat drumul la alor noștri la cetățuia de lemn și la portița cetății, au lăsat
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost lăsați liberi să plece unde vor. Dimitrie Cantemir relatează altfel acest asediu în cele două opere ale sale: ""Istoria Imperiului Otoman"" și ""Viața lui Constantin Vodă Cantemir"", consemnând
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Desigur că nu. Ceea ce țineau turcii pe atunci erau cele trei orașe, Chilia, Cetatea Albă și Thiginea, 'avec les terrains affectees, căci așa numește Thugut circumspecția militară a orașului spre deosebire de districtul lui. Aceste terrains affectees erau însă pentru păscutul cailor ienicerești și nu vor fi întrecut cu mult suta de pogoane împrejurul zidurilor cetății și poate vor fi ajuns atât de departe pe cât ajungea săgeata din arcul tătăresc și glontele din pușca ienicerului. Într-adevăr, Matei Strykowski povestește, după cum văzuse însuși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a lui Alexandru nu putea da greș. Ienicerul cu trup și atitudine de vechi luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
comandanții, ʺdupă ce au salutat pe rege, car e stătea în cort, au fost lăsați să plece unde li-i voiaʺ. Garnizoana avea în fruntea sa șase căpitani și utilizase 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești, încât nu s ar greși dacă ar fi apre ciată la circa o sută de oameni. În cetate mai erau adăpostiți locuitori din Târgu Neamț și împrejurimi, din Roman și chia r de la Cotnari, care surprinși de evenimente și au
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
încât, spre deosebire de tovarășii săi de arme, el își făurise un cod moral propriu. Selin credea cu toată puterea în jihad, în misiunea lui de ostaș în slujba unei cauze sfinte și deplângea din toată inima decăderea în care intrase ordinul ieniceresc, el fiind considerat un ienicer de modă veche. Nu se căsătorise, nu-și cumpărase proprietăți, nu aparținea nici unui clan, nici unui partid, profesiunea lui de credință fiind slujirea sultanului, umbra lui Allah în cele două lumi. Asta îl ajutase să promoveze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turbanele albe aprobau în liniștea aromată de fumul de tutun trecut prin apa de flori din narghilele. Îmbrățișă cu ochii toată adunarea. Prea erau împăcați și porniți pe calea înțelepciunii, ca să comploteze ceva. Ah, da, schimbă căpitanii corpului de gardă ienicerească din Istanbul. Ei, mare minune, prietenul nostru Kuciuk Selin e numit comandant. Gândurile spătarului își urmau șirul în timp ce auzul urmărea părerea otomanilor despre cum să se facă plata ienicerilor. Pentru asta l au pus pe Brâncoveanu să dea haraci mărit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărăție, au plecat din Stambul cu o epistolă binecuvântată de la tatăl cătră fiul său. În ziua ce a urmat s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet și vistiernicul Porții a adus în burdufuri aurul. S-au înfățișat și căpitanii ienicerești ca să însoțească, pe calea Adrianopolului, alaiul tânărului vlăstar al împăratului. La al șaselea ceas, copilul urma să se înfățișeze și să îngenuncheze la sărutarea mânii părintelui său. La acel ceas sultana-doamnă Roxelana a dat strigăt cumplit și a căzut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
garda sultanului. Un războinic destul de Înalt (cerșetorul era mai scund), cu umeri lați (cerșetorul avea umerii adunați În față), cu palme puternice care strângeau mânerul unei halebarde (cerșetorul avea mâini firave, scorojite și tremurânde) și, pe cap, cu obișnuita cucă ienicerească din pânză albă. Ienicerul stătea cu spatele spre mulțime, privind spre sultanul care se apropia. Părea că se afla acolo de la Început, dar memoria vizuală a lui Alexandru nu putea da greș. Ienicerul cu trup și atitudine de vechi luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]