412 matches
-
prins cîndva, dar care acum nu pot stîrni unui cititor contemporan decît un zîmbet ironic de compătimire. Lumea romanescă a lui Breban rămîne rudimentară, schematică. Personajele, "animalele bolnave", sînt "caractere", nu felii de viață. Situate într-un soi de istorie "ieroglifică", ele nu evoluează, ci se ciocnesc haotic, principalul scop fiind extragerea unei "morale", o morală cu cîteva reguli bine stabilite, deși funcționează aparent după reguli paradoxale. Nu e de mirare pentru că Nicolae Breban e acela care ține prima pagină a
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
acea coniuctio elementorum din practicile alchimice. Ce a însemnat pentru cultura română tipărirea Bibliei de la București sau circulația cărților populare, care erau procedeele de construcție în povestirile istorice versificate și în teatrul popular românesc, cum funcționează alegoria animalieră în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își propun să ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
Cantemir, ce anume a moștenit Eminescu din vechiul scris românesc, sînt doar cîteva din întrebările la care studiile cuprinse în volumul de față își propun să ofere un răspuns. Cu deosebire merită amintit capitolul despre semnificațiile construcției labirintice în Istoria ieroglifică, capitol în care autorul ne propune un interesant excurs comparatist. Pornind de la distincția între diferitele trepte de semnificație ale imaginii labirintului (de la aceea de loc comun sau simplă figură, trecînd prin cea care echivalează, alegoric, traiectul existențial cu traiectul labirintic
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
și rău./ Cuvinte crude sau legături cu giurămînt./ Ieșirea puilor din pîntece sau Ocara care peste voie vine./ Descîntecul buiguirii sau Cuvîntul și lucrul făcut/ pe taină și peste știința altora./ În lumină ponegrit - În Adevăr, în dreptate nerecunoscătoriu" - Dicționar ieroglific), într-un potpuriu lexical precum un curcubeu de disponibilități ale vocației poetice a lui Ioan Flora, care se caută cu aerul de-a fugi de sine și viceversa. Ioan Flora, Scriptor, Ed. Axa, Botoșani, 2001, 148 pag., preț nemenționat.
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre Țiganiada și Istoria Ieroglifică. Dar debutul meu firoscos, barosan, oficial și de care chiar îmi aduc aminte cu plăcere este chiar în această "Românie literară", în mai '75, cînd, presupun că George Ivașcu a cerut, cu ocazia Zilei Tineretului, o pagină cu tineri critici
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
de cruce, povestea amoroasă dintre Silviu Pintea și Theofila Șipot ori incursiunile fachirice (cu toată gama de comunicații telepatice, levitații și dispariții miraculoase) a prințului Dracula prin discoteci sau prin așternuturile fecioarelor nubile dâmbovițene. Cei care au trecut prin Istoria ieroglifică a lui Cantemir pot aborda o altă lectură. Această direcție întâmpină pentru început o oarecare ambiguitate, cred eu, voită de autor, servindu-i în cele din urmă scopurilor polemice. În prima parte a romanului este ușor de identificat unitatea de
Un roman parabolă by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14457_a_15782]
-
obsesiei cacofonice, cedînd definitiv locul celor în care intervenea salvatorul și (ca și cum). în orice caz, la scriitorii din secolele trecute găsim din plin primele forme. Citez cîteva exemple din Cantemir ("ce numai ca cum preste puterea simțirilor ar fi", Istoria ieroglifică), Neculce ("trimițiindu-i cartea acie..., ca cum vrè hi de la singur Dumitrașco-vodă", Letopisețul țărîi Moldovei); construcția are numeroase atestări la Bălcescu ("se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate", Românii sub Mihai-voievod Viteazul) și e încă prezentă la
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
a visului, dar secțiunile de cel mai mare interes, credem noi, sînt cele privitoare la grupul oniric (direcție, reprezentanți, concepte teoretice) sau la latura onirică a literaturii optzeciste. Un alt avantaj al acestui studiu este analiza unor opere ca Istoria ieroglifică a lui Cantemir sau Viața lumii a lui Miron Costin din perspectiva comparatistă a problematicii visului.
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
O inacceptabilă absență în dicționarul general cel mai important al limbii române - DEX, ediția a II-a, 1996 - este cea a cuvîntului struțocămilă. Este evident că se impunea cuprinderea în dicționar a unui termen cu semnificație culturală (provenind din Istoria ieroglifică a lui Cantemir), intrat în uzul actual cu un sens bine precizat, dar nu transparent; căruia este deci de presupus că o serie de vorbitori ar simți nevoia să-i caute definiția. În dicționarul academic - DLR, tomul X, Litera S
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii” (p. 305). Citită de puțini, Istoria lui Cantemir e totuși evocată obligatoriu în școală, și chiar din rezumatele cele mai grăbite e rar să
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din "Muzica sonoriza orice atom" vine din Istoria ieroglifică (p. 284). Fără a fi monden, Bacovia era, în mod ciudat, "un amator de baluri". Ce erau balurile de altădată aflăm dintr-un întreg documentar, prelungit în note (p. 584). E loc de precizarea unui expert: "Primul poet român care
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în prefață. O investigație istorică totală presupune răscolirea unor secvențe cronologice și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ne apare cu totul stingher în 1705, anul elaborării lui, urmat de o pauză de 140 de ani. Nimic semnificativ nu se întâmplă în istoria genului la noi până la 1848. Pașoptismul a adus și în acest domeniu o deschidere europeană
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de scurte) și o bibliografie selectivă actualizată. Nota asupra ediției precizează onest că textele au fost preluate din apariții anterioare și figurează aici în aceeași îngrijire, astfel: Divanul, editat și prefațat de Virgil Cândea în 1974 la Editura Academiei; Istoria ieroglifică, editată de Stela Toma în 1973 la Editura Academiei, cu un studiu introductiv de Nicolae Stoicescu; Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, editat și prefațat de Stela Toma, dar mai recent, în 1999-2000, la Editura Minerva. Adaug două observații legate de faptul
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
patru categorii istorice seriile de opere apărute, într-un tablou ce arată astfel: PRECLASICII: Marii cronicari ai Moldovei: Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediție și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, 2003; Dimitrie Cantemir, Opere. I (Divanul, Istoria ieroglifică, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor), prefață de Virgil Cândea, ediție de Stela Toma, Virgil Cândea și Nicolae Stoicescu, 2003; Ion Heliade Rădulescu, Opere. I-II, ediție și prefață de Mircea Anghelescu, 2002; CLASICII: Mihai Eminescu, Opere I-VII, ediție îngrijită de
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
stea, majoritatea anonime și interesante, poate "primele manifestări poetice apărute în chip organic" la noi: "Ele sunt literatură și nu o literatură minoră, exponentă a mentalității păturilor intermediare. Ele constituie însăși literatura reprezentativă a secolului al XVIII-lea românesc." Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir, text ambigu, obscur, ocult, cu limbaj criptic, reprezintă vocația euristică. Ca și în cazul Psaltirii în versuri, analiza Istoriei... (cea mai substanțială din carte) reia ideile din Expresivitatea involuntară, indeterminarea și indecizia stilistică a operei fiind
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
o dată), Eugen Negrici (o dată) apar sporadic. E adevărat că, în final, prin cele două sinteze, critica universitară își ia revanșa meritată. Aria de cuprindere a selecției este foarte mare, într-un ambitus istoric de la originile romanului românesc, adică de la Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir, scrisă în 1705 dar tipărită întâia oară în 1883, până în prezentul postdecembrist, cel mai nou roman inclus fiind din 1997, Apocalips amânat de Dan Stanca. Sunt deci o sută de titluri din trei secole de literatură
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
cerneală curge în scrisorile dintre Maria și Antioh pe tema posibilei căsătorii a tânărului diplomat cu Varvara Alekseevna Cerkasski, numită cifrat ,tigroaica", pentru că era greu de prins și de îmblânzit, fiica ministrului de cabinet Cerkasski, ulterior cancelar, numit de asemenea ieroglific ,țestoasa", pentru lentoarea reacțiilor sale. Maria spionează pe toate căile posibile dacă nu cumva ,tigroaica" dorește să se mărite și-i transmite fratelui cu satisfacție preferința Varvarei pentru el. Caută prilejuri de a deschide vorba despre delicatul subiect, trimite emisari
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
în stilul savant cronicăresc" (p. 74-96). Cazul lui Dimitrie Cantemir e mai interesant, pentru că există o diferență considerabilă între ,citatul savant" vehiculat cu ușurință în Divanul ca operă de tinerețe și ,asimilarea creatoare" a referințelor biblice, abia recognoscibile, în Istoria ieroglifică (p. 97-139). Psaltirea lui Dosoftei își trimite subtil sugestiile către toate operele importante care o succed, de-ar fi să sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a pizmei și a
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
sesizăm, cum procedează Al. Andriescu, doar solidaritățile (lexicale, psihologice și politice) de meditație pe tema zavistiei (a pizmei și a dușmăniei), sesizabile în Biblia de la 1688, în Psaltirea lui Dosoftei, în Viața lumii, poemul lui Miron Costin, și în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir (p. 129-134). Al. Andriescu dă în astfel de ocazii măsura virtuozității sale în analiza comparativă a textelor, de negăsit la alți exegeți. A doua jumătate a cărții, puțin mai extinsă decât prima, este consacrată posterității psalmilor
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
istoricul literar se refugiază în analiza operei, sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
istoricul literar se refugiază în analiza operei, sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
XI) Dacă acționăm împotriva firii, natura își pierde din feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă...” (Partea a opta) Dar să ne apropiem de viziunea scriitorului MIRCEA IONESCU. Prea bine se știe, a fost un împătimit vânător. Și
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
Moldovanu, cel de la care a plecat acum un sfert de veac revizuirea întregului dosar al scrisului lui Cantemir și direcția retorica a interpretării sale, iar acum avem în față un alt volum care prezintă și analizează Universul baroc al "Istoriei ieroglifice" * publicat de universitarul bucureștean Gabriel Mihăilescu. Teza de doctorat la origine, din care am putut cîți cîteva fragmente în reviste sau în volumul omagial Paul Cornea, scos de Polirom acum doi ani, cartea lui Gabriel Mihăilescu atestă atat largă capacitate
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
alternativă, de creare a iluziei dar și a deziluziei, esențială pentru dialectica barocului; înțeleasă că un releu al comunicării sociale, ca un cod literar, alegoria este un procedeu de bază și totodată formă generală de manifestare a intențiilor autorului Istoriei ieroglifice, observație mai veche și utilizată cu rezultate notabile de autori anteriori, între care Manuela Tănăsescu și Dragoș Moldovanu. Gabriel Mihăilescu folosește însă aceasta observație că temei al unui studiu sistematic cu scopul de a trece dincolo de interpretările parțiale, căutînd să
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
epoci, ci și cu unele din codurile de lectură complicate ale posterității, ceea ce o face interesantă - zice autorul, citînd din Mircea Cărtărescu - chiar și pentru o anumită contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]