412 matches
-
că strategia nu are strategie. Jocul de cuvinte, din păcate, ascunde o tragedie care va marca viitorul unei comunități puternice din Balcani și care face parte din sufletul neamului nostru. Poate ar trebui să le recomandăm să lectureze celebra Istorie ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir și, fiecare, să se recunoască оntr-un personaj... Dar, cum timp au doar pentru trasul sforilor оn Timoc, le cerem să renunțe la aroganță și să pună mвna pe Libertatea. Această institu?ie romвnească le-ar putea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/codicele-de-la-timoc/ [Corola-blog/BlogPost/94095_a_95387]
-
XI) Dacă acționăm împotriva firii, natura își pierde din feeria sa și-atunci se dezlănțuie. Răzvrătindu-se, natura pare-a se-nfrăți cu ființa umană, ca-ntr-o îngemănare întru suferință. Câtă dreptate are Dimitrie Cantemir în a sa Istorie ieroglifică: „Clătească-se cerul, tremure pământul, aerul trăsnet, norii plesnet, potop de holbură, întuneric de negură vântul să aducă...” (Partea a opta) Dar să ne apropiem de viziunea scriitorului MIRCEA IONESCU. Prea bine se știe, a fost un împătimit vânător. Și
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA by http://uzp.org.ro/omagiu-scriitorului-mircea-ionescu-la-75-de-ani-de-la-nasterea-sa/ [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
elegiace), Dimitrie Bârilă / Dosoftei (1624 - 1693, cel ce face, în 1673, Psaltirea în versuri, fiind și autorul originalului Psalm - cunoscut filologilor sub indicativul 132-A), Dimitrie Cantemir (1673 - 1723, autorul și al câtorva admirabile poeme înserate în geniala-i Istorie ieroglifica, scrisă între anii 1703 - 1705), Mihai Eminescu (1850 - 1889), Tudor Arghezi (1880 - 1967), Lucian Blaga (1895 - 1961), George Bacovia (1881 - 1957), Nichita Stănescu (1933 - 1983) și Marin Sorescu (1936 - 1996). (27 făurar, 2014, la Piramida Extraplata de Tibissiara > Timișoara) * Victor
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1422753637.html [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
generat metafore de un tip special. Urmărind demonstrația lui Dan Horia Mazilu, din cartea O istorie a blestemului, sunt identificate cele trei trepte ale imprecatiei - afurisenia, anatema si blestemul - în fragmente edificatoare, extrase din Psaltirea lui Dosoftei si din Istoria ieroglifică a lui Cantremir. Identificarea elementelor de descîntec în textul cantemirian, precum repetarea numelui, deschide posibilitatea unei fixari hermeneutice a analizei textului magic” [4] Incipitul anticipativ este un element metatextual prin care autorul explică de fapt, printr-un fel de relatare
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
sau defecte: șoimul- curajul, iepurele-frica, ursul-mânia, păunul-îngâmfarea, pelicanul care-și sfâșie pieptul pentru a-și grăni puii- jertfa, privighetoarea- onestitatea și constanța în dragoste. Dimitrie Cantemir Cel care a popularizat struțocămila, cu sensul peiorativ, a fost Dimitrie Cantemir. În ”Istoria Ieroglifică” Cantemir utilizează nume de animale pentru a înlocui personaje reale. Învățatul moldovean pornește de la faptul că ”strutocamila nu zburătoare, ce pedeastră este”. Strutocamila sau strutocamilă e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”. Dimitrie Cantemir folosește acest termen
Ce domnitor a fost numit ”struțocămilă”? Originea termenulului () [Corola-website/Journalistic/102331_a_103623]
-
frumoase poezii “- București, Editura Albatros, 1970), În dulcele stil clasic (poeme, București, Editura Eminescu, 1970), Belgradul în cinci prieteni (poeme, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972), Măreția frigului (poeme, Iași, Editura Junimea, 1972), Cartea de recitire (însemnări, eseuri, „poezii dezvelite “din «Istoria ieroglifică» de D. Cantemir, din «O samă de cuvinte» de Ion Neculce etc. -, București, Editura Cartea Românească, 1972), Clar de inimă (poeme, antologie - Iași, Editura Junimea, 1973), Starea poeziei (poeme, antologie - colecția «Bibliotecă pentru Toți» - cu o prefață de Aurel Martin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
dedicate exclusiv anilor săi de domnie (cronica lui Radu Greceanu și cronica Anonimului brâncovenesc), două cronici ale Țării Românești (a lui Radu Popescu, care acoperă perioada în care a domnit integral și Letopisețul Cantacuzinesc - parțial), scrierile lui Dimitrie Cantemir ("Istoria ieroglifică" și "Întâmplările Cantacuzinilor și Brâncovenilor în Valahia") și cronica secretarului venețian al voievodului, Anton-Maria Del Chiaro ("Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia"). De asemenea se adaugă documente interne, precum însemnările personale ale lui Constantin Brâncoveanu (pe un calendar, editate de
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
la Constantinopol,în anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare." Subiectul scrierii îl constituie aventurile complicate ale vieții politice a vremii, în care toate personajele sunt animale, dar
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
anul 1705. Manuscrisul scrierii a fost cumpărat de la urmașii lui Cantemir de către consilierul aulic Nicolae Bantîș-Kamenski și a intrat în 1783 în posesia Arhivelor Ministerului de Externe din Moscova. Titlul complet al scrierii cunoscute îndeobște ca "Istoria ieroglifică" este "Istoriia ieroglifică în doasprădzece părți împărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare." Subiectul scrierii îl constituie aventurile complicate ale vieții politice a vremii, în care toate personajele sunt animale, dar reprezintă oamenii contemporani
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
începătură cu scară a numerelor streine tâlcuitoare." Subiectul scrierii îl constituie aventurile complicate ale vieții politice a vremii, în care toate personajele sunt animale, dar reprezintă oamenii contemporani cu autorul. Cheia de la sfârșit lămurește numele adevărate ale actorilor romanului. "Istoria ieroglifică" este lupta între animale: "țara cuadrupedelor" este Moldova, cu fiare fioroase : Pardosul (=leopard, Iordache Ruset), Ursul (Vasile vornicul Costache), Lupul (Lupu Bogdan hatmanul), Vulpea (Ilie Țifescu stolnic), Mâță sălbatică (Ilie Cantacuzino, vistiernic, mai înainte comis) și "țara păsărilor", Țara Românească
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
vizirului, cumpărat cu banii domnului muntean. Șoimul (Toma Cantacuzino) îl cheamă la o întrevedere , dar Cameleonul (Scarlat Ruset), om care trăia numai din intrigi, câștigă încrederea lui Toma și dezvăluie totul poliției turcești (bostangiilor), care îl prinde, însă autorul "Istoriei ieroglifice" scapă, cum s-a arătat mai sus, dând bani turcilor. Pentru a călăuzi pe cititor, autorul a așezat la sfârșitul scrierii o "cheie", pe care o denumește "Scara a numerelor și cuvintelor streine tâlcuitoare", atât pentru persoanele trecute în text
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
politico-sociale și filozofice de cel mai mare preț" ( după P.P.Panaitescu, op.cit., p. 79). Romanul abundă în expresii plastice: Vidra e ""jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă"", Dulful (balena) e ""porc peștit"" și ""pește" "porcit"". În "Istoria ieroglifică" este folosită literatura populară, sunt menționate proverbe și zicători, ca acestea: Lupul părul după vremi" "își schimbă, iară din firea lui nu iase"", sau "" Cine nu vrea să frământe , toată ziua cerne"". Lumea orientală cu farmecul ei exotic apare în
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
se joace pe plaja însorită. În legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor deșertului și se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme lângă ei și apoi dispare din nou. Inorogul apare și în opera lui Dimitrie Cantemir, „Istoria Ieroglifică”, unde el este simbolul omului superior, neînțeles de societatea mediocră. Povestea Inorogului din opera lui Cantemir este dramatică, la fel ca existența domnitorului care se va stinge în stepele Rusiei, departe de pământul care l-a văzut născându-se.
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea unor opere precum "Descrierea Moldovei" și "Istoria ieroglifică", de Dimitrie Cantemir și "Istoria românilor din Dacia Traiană", de A. D. Xenopol. În perioada 18 ianuarie - 28 iunie 1990 a îndeplinit funcția de ministru al cultelor în primul guvern Petre Roman, iar apoi a fost numit ambasador al României în
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
și critice”. În 1993 finalizează, împreuna cu traducătoarea Alexandra Cipăianu Hendartono lucrarea „Lirica indoneziană: Succint expozeu general asupra Indoneziei și traduceri” (Editura: Polidor, 1993) semnând de asemenea prefața. Realizează traducerea și adaptarea în limba română modernă a capodoperei cantemirene „Istoria ieroglifică” (Editura Alma-Tip, București, 2001, prefață Mircea Coloșenco). Publică articole de critică muzicală în presa online, precum și pe blogul personal.
Horia Stoicanu () [Corola-website/Science/322259_a_323588]
-
teritoriul vechii Dacii), geografie ("Descriptio Moldaviae", însotită de o remarcabilă hartă), orientalistică, muzicografie. Este unul dintre ctitorii beletristicii românești, prin "Divanul sau Gîlceava înțeleptului cu lumea", pe tema medievală a disputei dintre suflet și trup, și mai ales prin "Istoria ieroglifică", roman cu cheie în care se îmbină satira savantă cu utilizarea umoristică a erudiției. Autor al unor scrieri filozofice de factură precumpănitor scolastică ("Icoana de nezugrăvit a științei sacrosancte"); ulterior, o gândire mai accentuat umanistă și raționalistă, influențată de stoicism
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
masa fiecărui parlamentar român ar trebui să existe o antologie de elocință politică tradițională, lectură mai instructivă pe timpul ședințelor, decât presa, somnul și telefonul. Totul se învață, spre a nu rămâne etern la nivelul Struțocămilei din adunarea politică a Istoriei ieroglifice. Lovită grav de degenerescență, retorica parlamentară de azi, la noi, e o caricatură. Efectul ei? - antiseducția. Cauzele trebuie căutate în deformarea personalității sub comunism. Omul nou, brutal, cu un pospai de cultură, gata să acopere adversarul cu invective, acuzator fără
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
raport cu argumentarea și persuasiunea. Este și receptarea un barometru, atât al calității discursului, cât și al libertății opțiunii receptorilor, când libertatea e autentică și nu lozincă goală. Lipsiți de acest privilegiu, auditorii din adunarea politică imaginată de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii de frică obișnuiți sunt, nu ceea ce adevărul, ci ceea ce stăpânul poftește, aceea să laude
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
confidențial". Aceasta ar fi prima cauza a ermetismului (și nu lexicul care i-a derutat și i-a impresionat pe mulți): invocarea unor evenimente petrecute în spațiul pitulian - Casă Universitarilor Bahluviasioti, Vama-Veche, 2 Mai, Târgul de Carte Bucarestiot. O "istorie ieroglifica" din care putem afla mai usor numele celor vizați decît ceea ce au făcut propriu-zis. Biografismul lui Luca Pitu este unul aparte în postmodernismul românesc. Amintind de evenimente la care a fost martor (unele importante, altele nu), autorul evita cenzură; ermetismul
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
de cea a lui Grigore Ureche și urmată de cea a lui Ion Neculce. Un alt umanist a fost Dimitrie Cantemir, care a scris istorii ale Moldovei, Țării Românești și Imperiului Otoman, dar și opere de ficțiune: Divanul și Istoria ieroglifică. În Țara Românească un alt mare domnitor cu cultură umanistă a fost Constantin Brâncoveanu, martirizat împreună cu fii săi de turci Secolul al XVIII-lea în Țările Române a fost dominat de Imperiul Otoman, care a decis să nu mai numească
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
silogisme, paralogisme, truisme, paradoxuri etc.) necesare a fi înțelese și aplicate/evitate conștient pentru însușirea demersului discursiv și argumentativ, dar și pentru analiza comicului de limbaj în comedii, a unor texte non literare sau a unor savuroase discursuri din Istoria ieroglifică. Ca să nu mai vorbim de caracterul unor texte postmoderniste incluse în manualele școlare (precum Cartea de bucate a Simonei Popescu, în manualul Editurii Humanitas, clasa a IX-a) care fac ele însele o multitudine de trimiteri culturale ce nu pot
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
manuscriselor slavo-române și slave din Biblioteca Academiei Române, îngr. Dalila Lucia Aramă și G. Mihăilă, pref. Gabriel Ștrempel, București, 2003; Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, București, 1959; Liturghierul lui Macarie, introd. edit., București, 1961; Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, I-II, introd. edit., București, 1965 (în colaborare cu I. Verdeș). Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 246-247; Constantinescu, Scrieri, IV, 119-123; Predescu, Encicl., 628-629; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 273-279; Dan Zamfirescu, Profesorul Petre P. Panaitescu, RSL, 1965; Andrei Oțetea, P.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
1988, 7; Nicolae Manolescu, Parodia burlescă, RL, 1988, 9; Șerban Foarță, Hronică literaricească, O, 1988, 10; Al. Călinescu, Firește, un manuscris..., CRC, 1988, 16; Mircea Mihăieș, Reconstituiri, O, 1988, 19; Traian Ungureanu, Modernitatea bucoavnelor, AFT, 1988, 5; Gabriela Gavril, Istorie ieroglifică, „Dialog”, 1988, 126; Val Condurache, Povești trecute, povești viitoare, CL, 1988, 7; Doru Mareș, Cronici-cronice, VR, 1989, 4; Piru, Critici, 299-301; Gabriela Omăt, „Eroi-comico-satiric” contra „delectatio morosa”, RL, 1990, 28; Tatiana Mihuț, „Calpuzanii”, ATN, 1990, 8; Munteanu, Jurnal, V, 272-275
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor care trăgeau neamul în jos: intrigi politice, duplicitate și trădare, spoliere. După mazilirea Vidrei (Constantin Duca), Corbul (Constantin Brâncoveanu) se amestecă în rivalitățile pentru tronul Moldovei, susținându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și chiar prin - ludicul literar al „spectacolului” de măști alegorice (dobitoace, păsări, „himere” hibride, grotești), se comunică o solitudine morală adâncă, a Inorogului, într-o lume și o istorie văzute, „ieroglific”, cu o luciditate amară, fără iluzii. Peste mai bine de un veac după moartea învățatului prinț moldovean, tipograful și scriitorul Anton Pann, născut la Sliven, în Bulgaria, se adresa unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]