489 matches
-
Argentina - la evadarea din provincia irlandeză, viața unei familii cu mulți frați etc. Toate par ecouri la experiențele autorului născut în 1882 într-o familie numeroasă din suburbia Dublinului, cunoscând confruntarea cu dogma religioasă ori declinul material al familiei. Școala iezuită, cu multă literatură clasică (de unde se trage faptul că Ulise a devenit "eroul preferat" al autorului) și-a lăsat amprenta asupra devenirii autorului. Presupun că legătura nu e greu de făcut: scandările latine au impregnat atât de tare mintea elevului
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
crima la care asistă și la care participă, un om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor lui și încadrat, mereu, de un înger și de un diavol. Îngerul e un tînăr iezuit - jucat, tulburător, de Mathieu Kassovitz; rolul a fost jucat, pe vremuri, la Bulandra, de Ion Caramitru, cel care acum, în film, e tatăl acestui preot care nu poate accepta oroarea, își pune steaua galbenă pe sutană ("ficțiune!", s-a scris
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine, ci intenția celui care actioneaza, produce criteriul judecății morale. Tot dreptul european de mai tarziu al lui Democrit, reluat de Aristotel și care implică liberul arbitru. Caiet cuprinzând pe larg obsesia iezuita. Exemple: Iezuiții se bazează pe etică nicomahică a lui Aristot, etică practică, accesibilă omului, contrară eticii idealiste, divine, a lui Platon. Scopul ideal al platonicienilor, alcătuit din idei irealizabile pe pământ, Aristot îl transformă într-o virtute accesibilă omului, în
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
problematică gravă, aptă să producă revelații chiar și celor care își imaginează că știu totul despre relația dintre religie și lumea contemporană. Este aici și meritul celor intervievați (GianPaolo Salvini, directorul revistei „La Civiltà Cattolica”, Pr. Peter-Hans Kolvenbach, Generalul Ordinului iezuit, Richard Èemuš, Michelina Tenace, Pr. Tomáš Špidlik, Pr. Marko Ivan Rupnik, Jakov Jukiæ, Olivier Gillet, IPSS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului ÎPSS Lucian Mureșan, Mitropolitul Bisericii Române Unite Greco-Catolice, Mons. Cosmo Francesco Ruppi, Arhiepiscop de Lecce) care, cu deplină responsabilitate, încearcă
Laptopul și Evanghelia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13412_a_14737]
-
din 1940 - iar prevederile Kremlinului sunt, și în această privință, o capodoperă a arbitrarului. Situația e disperată, mai ales că sovieticii acceptă numai soluțiile bazate pe legislația proprie, nu și pe dreptul internațional. În aceste condiții, strălucitul absolvent al colegiului iezuit de la Evreux reușește imposibilul, descoperind într-un decret al Sovietului Suprem din 8 martie 1941, care reglementează statutul acestor persoane, o chichiță juridică - o interpretabilă conjuncție “și”. De aici, Danielopol construiește salvarea celor 300 de mii de refugiați, pe care
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Dumitriu de pildă, a trebuit să aleagă exilul când același personaj odios, numit la început, Leonte Răutu, îl obliga să facă modificări la Biografiile contemporane - în sensul „moralei” unui regim totalitar având, în ce privește obsesia cenzurii, aceeași înclinare cu a credinței iezuite)... Prefața la Fedra, Racine o încheie cu o definiție a tragediei, cum era ea văzută în a doua parte a secolului al XVII-lea sub aceeași domnie, luminată, a Regelui Soare. Clericul francez termină astfel, vizionar: „Ar fi un mijloc
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când marele umanist Nicolaus Olahus, după ocuparea Ungariei de către turci, părăsește sediul său de la Esztergom și se mută mai spre nord, în orașul Trnava (1553-1567), unde întemeiază un seminar și un colegiu iezuit, care au constituit nucleul viitoarei Universități de la Trnava (1635). Totuși, adevăratele relații politice și culturale între slovaci și români se intensifică abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când cele două națiuni își dau seama de statutul lor similar, în raport cu
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Soare. Motivele sunt multiple, politice, religioase și mai ales comerciale... MN: Dă-mi câteva cuvinte-cheie de care sa ma agat, să știu ce urmăresc. VZ: Iată-le: subteranele Romei antice, intrigile politice iscate în jurul Papei și al regelui Franței, retorica iezuita, astrologia și medicină, muzica baroca, criptografia. Plus suspansul de bună calitate. Este românul unei puneri în abis. Începe cu o scrisoare semnată de episcopul de Como, Lorenzo dell'Agio, povestind ("în prezent": adică în viitor, în anul de grație 2040
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
înseamnă complicitate la holocaust. Constantin Costa-Gavras adaptează piesa Der Stellvertreter de Rolf Hochhuth, al cărui gust pentru subversivitate politică regizorul îl împărtășește. Scopul său e dus la capăt cu ajutorul unui tandem de personaje: Kurt Gerstein, ofițer SS-Waffen și un preot iezuit, Riccardo Fontana. Cei doi luptă pe fronturi diferite, dar complementare: primul încearcă să aducă vestea genocidului la urechile Vaticanului (fapt declarat de personajul istoric la procesul de la Nürenberg), altul încearcă să îl determine să acționeze în baza acestor cunoștințe. Fontana
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al poetului iezuit Gerard Manley Hopkins, apoi la explicarea termenului fapesmo, o figură din Logica de la Port-Royal, în sfârșit la valorile gustative, mult apreciate de el, ale unor condimente orientale. Și spun "în sfârșit" doar pentru a nu prelungi prea mult înșiruirea temelor
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
moșteni pământul! Sfântul care a predicat păsărilor, „trubadurul sărăciei sacre“, Sf. Francisc din Assisi, este exponentul tezei evanghelice: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ocrotitorul misionarilor, călugărul basc Sf. Francisc din Xaver, fondatorul misiunii iezuite, este surprins în momentul morții sale: „Ferice de cei flămânzi și însetați de neprihănire, căci ei vor fi săturați! Poate cea mai frumoasă și expresivă imagine a ciclului de vitralii îl evocă pe apostolul Petru în compania cocoșului care prevestește
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! Seminarul teologic romano-catolic din Timișoara a fost fondat de către episcopul diecezei Cenad, Kőszeghy László, în anul 1806. Timp de peste un secol, institutul a funcționat în edificiul fostei școli și al bisericii ordinului iezuit. Ansamblul de clădiri la care s-au adăugat în a doua parte a veacului al XIX-lea și școala și internatul Institutului „Emericanum“ s-a aflat în Cetate, pe latura stângă a P-ței Sf. Gheorghe. La începutul secolului al XX
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
Sévigné - că verdictul Norettei, căreia i-am citit mai întîi această Amintire - Povestire, a fost: Naiv te-ai născut, naiv ai să mori. Așa o fi ... Oricum, deși nu sînt ceea ce îndeobște se cheamă un credincios, am rugat un Părinte Iezuit de aici să țină o slujbă pentru sufletul prietenului meu Curzio Malaparte care, deși antitetic față de mine, a încercat să mă ajute la nenorocire. Umberto Saba Prezentare și traducere de Doina Condrea Derer
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
a fost ocupată“. Credincioșii din Cetate vor avea însă de așteptat, să recunoaștem, alți câțiva ani, chiar după intrarea Timișoarei sub cârmuire creștină, pentru a putea fi chemați la slujba divină altfel decât prin baterea tobei, primele clopote ale bisericii iezuite din Piața Sf. Gheorghe, ridicate pe locul fostei moschei principale (în fapt, vechea biserică catolică transformată de ocupanți), fiind aduse de la Viena, dangătul lor auzindu-se abia în 1719, „în preseară de Sf. Andrei“. Poarta cocoșului Istorisirea vestitului călător turc
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
ani mai târziu. Locul în care biserica fusese înălțată ni-l amintește astăzi o cruce de piatră ce poartă in- scripția: „Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul bisericii ortodoxe române demolată în anul 1913“. Moscheea iezuită În Maierele Vechi (cartierul Elisabetin), românii își aveau organizată o parohie ortodoxă din aceeași perioadă a ocupației otomane. „Dovadă despre aceasta - ne prezintă Monografia lui Ilieșu - e faptul că în anul 1727, deci îndată după izgonirea turcilor, își au o
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
puținilor călugări din cetate fiind o motivație secundară, biserica cu hramul Sf. Gheorghe este transformată în 1552 în moschee principală. Cucerirea austriacă schimbă rolul clădirii în magazie de arme și muniții, ulterior ea reîntorcându-se la atribuția inițială, devenind biserică iezuită. Aici este ridicată, la 12 septembrie 1719, prima cruce creștină în internul Cetății, după izgonirea foștilor ocupanți. Tot în acest an, „în preseară de Sfântul Andrei“, au sunat noile clopote ale acestei biserici, aduse din Viena. Era pentru prima oară
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
său de nomad și colindător l-a purtat din loc în loc, urmărind rosturi și înțelesuri știute numai de el. Ambiția și vanitatea l-au făcut să rupă pe rînd cu toți binefăcătorii săi, în grațiile cărora se strecura în mod iezuit. Sfîrșitul său pare tot un episod dintr-o operă romantică: murea tînăr încă, nenorocit și singur, la un spital de ofticoși, dar era purtat în ultimul său drum de Kogălniceanu și de C.A. Rosetti, era deplîns și absolvit de
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
dreptate - al doilea - dacă zici că au carne... * "Realitatea nu iartă nici o eroare teoretică" (Trotzky). Nebunia te readuce la realitate. La realitatea irațională, la ceea ce noi încercăm să reprimăm, să ascundem, să organizăm altfel, dîndu-i înțelegerea noastră liniștitoare... * Complexitatea sufletului iezuit la A.N. de pus în relație cu datele unui suflet marxist, - deși nu suflet, spirit mai de grabă. Ofițerul rus țarist ajuns porcar după revoluție în Basarabia. După ce moare, se găsesc într-o ladă de care nu se despărțea
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
lui cazuistică au dezvoltat semnificațiile moderne și internaționale). O foarte rapidă verificare în Internet scoate la iveală, în română, doar două citate care par să preia sensul din DEX: e vorba de două texte pamfletare, de polemică cu catolicismul ("cazuistica iezuită", "iezuitismul, scolastica, cazuistica"). în rest, zeci de exemple (mai ales din texte medicale și de științele juridice) ilustrează uzul modern al cuvîntului, neînregistrat în DEX: "cazuistica psihanalitică", "cazuistica maltratării infantile", "cazuistica clinică și cea medico-legală" - și chiar "cazuistica paranormală".
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
sistemului concentraționar, nici experiența convertirii absolute la Hristos, nici calitatea ei literară n-au impresionat un public mai curînd manipulat decît pur și simplu blazat. "Mă gîndesc, scrie Ioan Pintea, și zic: dacă Steinhardt era cardinal la... Paris sau Roma, iezuit sau pur și simplu evreu, și nu doar călugăr cu ascultare de bibliotecar la o mînăstire ortodoxă din Maramureș, alta ar fi fost receptarea pe malurile Senei, alta ar fi fost soarta acestei capodopere.
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
sub impresia acestor emisiuni (în care domnea o admirabilă unanimitate a părerilor, evocând adunările PCR de odinioară), lectura ziarului "Cotidianul" din 15 mai 2008: "ŤEste posibil ca viață să existe și pe alte planeteť, consideră reverendul Jose Gabriel Funes, preot iezuit în vîrstă de 45 de ani, care se află în fruntea Observatorului Astronomic al Vaticanului și este consilier al Papei Benedict al XVI-lea. ș...ț Ťîntr-un univers atît de mare nu poți exclude această ipoteză.ș...ț Tot așa cum
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
la București. A spune că "este posibil ca viață să existe și pe alte planete" nu reprezintă nicio noutate. Că unele ființe, "poate chiar inteligente, ar putea popula alte planete" - iarăși nimic nou, nimic revoluționar. Iar a declara, în calitate de preot iezuit și de consilier al Papei, că "nu putem pune limite libertății creative a lui Dumnezeu" constituie truismul suprem; ne-am fi așteptat ca un om al bisericii să susțină cumva contrariul? îmi trece acum prin gînd o întrebare perfidă: o
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
truismul suprem; ne-am fi așteptat ca un om al bisericii să susțină cumva contrariul? îmi trece acum prin gînd o întrebare perfidă: o fi existînd la Vatican și un institut de paleontologie? Dacă da, șeful acestuia - poate tot preot iezuit - ne-ar putea oferi unele explicații privind originea fosilelor pe care le studiază. Exprimă și ele "libertatea creativă a lui Dumnezeu", adică au fost plămădite tot de tatăl ceresc, cu scopul de a inspira fiilor săi concepții evoluționiste? Revenind la
Morsa și ornitorincul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8385_a_9710]
-
cele mai vechi familii ale aristocrației franceze, care număra mareșali ai Franței, prelați, miniștri etc. și chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei mușchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou și-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viață care să surprindă. Nu atît prin stridență sau singularitate, cît prin împingerea spre desăvîrșit a artificialului, în vorbire, în scris, în îmbrăcăminte, în felul de a se purta, în eleganța excesivă a locuinței, în îmbîcsirea ei
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
4-a, în care iezuiții condamnau libertatea cuvântului, libertatea presei și libertatea conștiinței. Așa că, niciun om nu-și putea alege religia, nu-și putea publică ceea ce simte, nu putea avea libertatea conștiinței. În timp, tocmai pentru aceste motive abuzive, ordinul iezuit a început să fie interzis în întreaga lume, fiind chiar suprimat în 1773, dar reabilitat și întărit în 1814 -va urma-"
Oreste: Iezuiții au atacat libertatea presei. Papa Francisc laudă jurnaliștii by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79885_a_81210]