41 matches
-
da seama că e penibil? sau mai rău, patologic? hmm... o fi și frustrare la mijloc? cam așa arată Dragoș Bucurenci, te somez să ștergi aberațiile acelui ins inferior, satan claus! Simplă asociere a numelui meu cu astfel de considerații ignare este o crimă de lez-alsitate. l-am șters, vă rog mai semnalati-mi și pe viitor mârlăniile. satan, daca te consolează, pot să-ți dedic câteva versuri dintr-un alt leo (ferre)? se cheamă “merci, satan!”: Pour le prêtre qui
Despre clipa si despre potrivirea ei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83047_a_84372]
-
îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării". Citesc și parcă văd, dincoace
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doar cu ordinea, ci și cu manifestarea credinței. Buna cuviință și bunul simț atât la nivelul ținutei vestimentare, cât și la nivelul atitudinii și comportamentului religios ar trebui să devină expresiile plenare ale creștinului practicant. Se cuvine ca ignoranței, stării ignare și a necuviinței, sub toate formele sale, să li se contrapună cunoașterea, smerenia, bunul simț, ca forme permanente ale unei credințe vii. Schimbarea stării comportamentale din Biserică se cere să pornească de la preot, prin reinstituirea asprei discipline și a rânduielii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
footnote>, critică obiceiul oportunist al acelora care amânau botezul cât mai mult posibil, chiar până în preajma morții, nu din motive de pietate însă, ci din indiferentism ori din calcul. Dorind să-și petreacă viața în plăceri nepermise, în fapte lubrice, ignare, în huzur și nerespectarea întru totul a legilor divine, unii își închipuiau că își pot rândui viața într-un mod samavolnic, de vreme ce Botezul le va ierta toate păcatele. Ei recurgeau la botez tocmai pe patul morții ca să aibă asigurat raiul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
precum și a unui Mihai Novicov, în opinia căruia personalitatea creatoare a marelui dramaturg își atinge zenitul în scrierea 1907 - Din primăvară până-n toamnă, unde „Caragiale se ridică pentru a proroci [...] zilele pe care le trăim noi astăzi”. Hărțuit de agresivitatea ignară a intelocutorilor-procurori, împins, cu argumente grotești, să mistifice realitatea istorică, scriitorul ajunge să-și declare, într-un acces de exasperare, „vinovăția”, la capătul unui proces intelectual constituit într-o copie fidelă a proceselor politice staliniste ale vremii: „Într-o jumătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
siede l'alma di quello a cui nel petto / non și rallegra îl cor quando a tenzone / scendono i venti, e quando nembi adună / l'olimpo, e fiede le montagne îl rombo / della procella. (vv. 48-53) Bruto minore: Di colpa ignare e de' lor proprii danni / le fortunate belve / serena adduce al non prevvisto passo / la tarda età. Mă se spezzar la fronte / ne' rudi tronchi, o dă montano sasso / dare al vento precipiți le membră, / lor suadesse affanno. (vv. 61-67
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nostro è scorso! (vv. 224-226) La Ginestra o îl fiore del deserto: Torna al celeste raggio / dopo l'antica obblivion l'estinta / Pompei, come sepolto / scheletro, cui di terra / avarizia o pietà rende all'aperto; (vv. 269-273) Così, dell'uomo ignara e dell'etadi / ch'ei chiama antiche, e del seguir che fanno / dopo gli avi i nepoți, / stă natură ognor verde, anzi procede / per sì lungo cammino / che sembra star. (vv. 289-294) 8. antico în poezia lui Salvatore Quasimodo Antico
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
feria / D'inudito fragor; quando gli ameni / Futuri seggi di lodate genți / E di cittadi romorose, ignota / Pace regnava; e gl'inarati colli / Solo e muto ascendea l'aprico raggio / Di febo e l'aurea luna. Oh fortunata, / Di colpe ignara e di lugubri eventi, / Erma terrena șede! (Inno ai patriarchi). 299 Te nella polve della vită e îl suono / tragge îl destin (Nelle nozze della sorella Paolina). 300 Îl momento della morte, e quelli che immediatamente la precedono sono assolutamente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iar vizibil „cerul înstelat”, contradicția funciară a omului - propensiunea spre înalt, dar prin corporalitate -, rezolvată grobian printr-o preeminență a imediatului, a senzației în locul ideii, a imediatului în locul durabilului, cere o restabilire imediată. Cecitatea asumată atăta timp și impusă majorității ignare, mai mult sau mai puțin interesat de o clasă politica imundă, cere o reparație legitimă și nu doar moralicește vorbind. Nu este nimic deconcertant, decăt aparent, în faptul că ruina a ceea ce, este considerat autonom și de „maximă urgență”, adică
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
a cărui letargie și torpoare știrea despre vizita generalului la regiment are efectul unui ciclon, care dezlănțuie o agitație febrilă. Deciziile cu ton marțial luate de colonel, elaborarea unor ordine scrise cu un sever aspect cazon, dar cu o expresie ignară și cu un conținut pueril, incoerent sunt de o ilară elocvență. Comedia crește în intensitate, toată zbaterea, pregătirea minuțioasă, spaima de „superior” devin ridicole și sunt potențate la maximum de o ultimă zădărnicire a tuturor eforturilor: generalul nu mai vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
mult să trec la execuțiile de tip Neceaev. Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența de țoapă a acestei populații ignare”; „În condițiile votului universal și egal dictează cei cu urina puternică. România ar fi putut fi salvată de rrromâni prin votul cenzitar. Dar România va fi distrusă de rrromâni, care nu pot alcătui un popor, pentru că valorează cât o turmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
s-au format și evoluat în medii care nu erau natural românești”. În a doua ediție a cărții, sub titlul Criticilor mei, P. a deconstruit urban, nu întotdeauna și convingător, criticile care îi fuseseră aduse - chiar și pe acelea evident ignare. Una dintre liniile „apărării” a stat în invocarea „calității... de mărturie asupra unei situații istorice date” a epistolelor; alta în încadrarea scrisorilor în convenția literară a „culturii de imprecație”, nefamiliară cititorului român. Dintre critici, e de reținut reproșul lui Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
anume raportarea la repere istorice ilustre. Făcînd incursiuni în epoci glorioase, poetul își încarcă bateriile morale cu apetența unor paralelisme de-o emfază calculată. Se fortifică prin hiperbolele care îi oglindesc decepția. Aidoma unui faimos comandant de oști, lansează turmei ignare un îndemn salvator care însă nu e ascultat: „«Pregătițivă cămilele, grînele și scribii, mîine trecem Alpii!»,/ le-am strigat după un timp, dar ei au spus că sunt nebun/ și mi-au șters numele din anale. Atunci am trecut Alpii
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
național-comunismului" și s-au produs "discursuri (post)moderne pe teme care înainte fuseseră aproape integral confiscate de giganticul aparat al limbii de lemn." Această schimbare n-a rămas fără reacții. Exemplul manualelor alternative de istorie, respinse de "o clasă politică ignară" și de o intelectualitate plecată la "vînătoare de vrăjitoare" și iubitoare de autodafeuri, este primul care-i vine în minte (și pe drept cuvînt!) d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
numele proprii. În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu asculta
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
ar fi fost atinsă în veci. Potrivit lui Carl Schmitt, numai suveranul are puterea de a decide, căci decizia e „tăierea“ mănunchiului de posibilități cu păstrarea uneia singure. Istoria e făcută numai de persoane înzestrate cu virtuți suverane, niciodată de masele ignare. Regina Maria „decide“ destinul Balcicului prin ridicarea „Cuibului liniștit“ pe malul lui. Nici un geniu și nici un om politic nu ar fi putut să schimbe cota simbolică a Balcicului așa cum a făcut-o regina, căci schimbarea nu a ținut de putere
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
gospodăriile agricole de stat, apoi registrul de activitate extrașcolară și metodică (sau „condica de basne” intrată astfel în folclorul dascălilor), caietul de asistențe la ore al „adjunctului”, planul consiliilor profesorale, planul bibliotecii (păstorită de o ființă blondă - excesiv -, fanată și ignară, planul atelierului de lăcătușerie în care mirosea îngrozitor a motorină, al comisiei de protecția muncii, al achiziționării de material didactic cu totul fantezist și încă altele pierdute în memoria colbuită a documentelor. În nebunia aceasta a hârțogăriei, plecarea elevilor la
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Manole - ce zidești ziua, noaptea se dărâma? Cum să nu te întristezi comparând vocația artistică a burgheziei occidentale, așa cum se oglindește în orașele ei, cu junglă de beton înnegrit de smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado, pe care unii exegeți le atribuie unui bărbat: "Era autorul Scrisorilor portugheze un geniu sofisticat al disimulării masculine sau o genială, ignara călugărita, sedusa și abandonată? Și ce importantă ar mai avea, de fapt, intrebarea când, de la Rousseau la Rilke, atâția scriitori au imitat Scrisorile portugheze...?" Între Căra și Vlad are loc o comunicare intermediata și perversa, exclusiv livresca. În cunoscutul român
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
devine "dependent" aproape ca de un drog) se închide în ea însăși împreună cu acel partener-robot. O lume creată șí prin refulări și conduite - ba chiar șí limbaj - compensatorii, care conduc la o "comunicare" ireală, inclusă într-o iluzie voită sau ignară și reprezentată prin expresii ca "navigare" (care este banala apăsare pe butoane declanșând programe cât se poate de reale), sau "vizitare" de "cafenele virtuale", "cărți" și "biblioteci virtuale" (cf. de exemplu Anis 1998, 266) sau "călătorii virtuale" și chiar "virtual
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
dar care se dispensează de orice reflex istorist sau dogmatic-eticizant. Nu avem de-a face cu o dezbatere pe tema adulterului cu precizarea pozițiilor "pro" și "contra", filmul excelînd tocmai prin aceea că dă la o parte poncifele unei valorificări ignare, pentru a construi pe verticală relațiile dintre personaje, acolo unde miracolul este înca viu.
Lumina tăcută a lui Carlos Reygadas by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8151_a_9476]
-
Constantin Țoiu În general, azi se scrie prost, fără fantezie. De multe ori, incorect, trivial, scontându-se pe acceptul majorității ignare. Rar, în sferele înalte, obligatoriu elitiste, cum zice mediocritatea, vei întâlni hazul, truculența unui Andrei Pleșu, scrisul acut, pătrunzător, al lui N. Manolescu, măsura, cuviința lui G. Dimisianu. Mai sunt și alții. Nu dubitez, cum zic editorialiștii firoscoși. Soarta limbii
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
Despre care Tismăneanu vorbiți? Despre apropiatul lui Corneliu Coposu și-al ideologiei sale nu tocmai de stânga? Despre cel pe care, recent, îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
România. Scoasă pentru enorm de multă vreme de pe traseul ei organic, de regat armonios, și blestemată să-și urmeze destinul republican, impus de ruși și de slugile lor dejiste, ceaușiste și... nomina odiosa. Ce dezordine! Lesne explicabilă, dacă - prin adeziunea ignară a populației - urmașii în linie dreaptă ai celor sus pomeniți se simt ca peștii în apa lor. Cu nostalgia dezordinii planificate, în care, la adăpostul patern al liderilor neocomuniști de azi, pescuitorii în aceeași apă smîrcoasă prosperă gras, cu mimarea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]