30 matches
-
Senat asupra omului a cărui onestitate personală n-a fost pusă la îndoială un moment măcar nici de cei mai aprigi adversari politici ai săi, asupra lui Lascar Catargi! Până să revenim, căci nu putem lăsa să treacă astfel așa ignominii, publicul să judece despre caracterul scandalos al acestui incident. [15 decembrie 1879] {EminescuOpX 373} ["VOIM SĂ NE SPUNEM PĂREREA... Voim să ne spunem părerea asupra ultimelor fenomene din publicistică și Parlament, mai cu seamă însă asupra împrejurării cum presa guvernamentală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
seamă nu poate intra în spiritul nostru de-a adresa acelei țări mărețe, adevărat leagăn al libertăților politice, insulta că ea sau tronul ar putea suferi douăzeci și patru de ore măcar fără impunitate un guvern care și-ar permite acte de ignominie electorală ca acelea cari se petrec la noi. Pe de altă parte iarăși nu pretindem ca un stat tânăr și în starea de cultură în care se află al nostru să se poată asemăna cu un stat bătrân ca Englitera
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
spulberă orice urmă de îndoială, oferind bărbatului iluzia confortabilă a certitudinilor apriorice și a unei cunoașteri mai pure, ce se poate dispensa de "experiență". Se pare că, pentru a iubi cu adevărat, amantul trebuie să fie convins mai întâi de ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înseamnă nimic după moarte și nu poate să țină de foame, nu vindeca oasele rupte, rănile, etc. În final el îi gonește pe cei doi. L'onore! Ladri!, L'onore! Ladri! Voi state ligi all'onor vostro, voi! Cloache d'ignominia, quando, non, sempre, Noi possiam star ligi al nostro. Io stesso, si, io, io, Devo talor da un lato Porre îl timor di Dio E, per necessità sviar l'onore, Usare statagemmi ed equivoci, Destreggiar, bordeggiare. E voi, coi vosri
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Pașcu știe prea bine că, dacă În România, Ungaria, Polonia nu s-a Întâmplat ca un ziarist să dispară fără urmă pentru că a avut un rol În deconspirarea anumitor scandaluri politice sau În denunțarea a ceea ce el percepea a fi ignominii, abjecții sau trădări din partea clasei politice, nu același lucru se poate spune despre Ucraina, unde apariția faimoaselor videocasete care Îl implicau de o manieră absolut scandaloasă pe președintele Leonid Kucima În afaceri mai mult decât veroase a dus la dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
încătușat. Și acest mecanism este supralicitat, fiind, în fond, o mașină de stors lacrimi, un mecanism de fabricat resentimente. Orice act de violență cu sens invers pare justificat. A exagera puritatea, vulnerabilitatea și buna credință a victimei înseamnă a sublinia ignominia, ferocitatea, imbecilitatea adversarului, care să nu uităm este un adversar ideologic, înseamnă a-l scoate din sfera umanului pentru ca eliminarea lui să devină o binemeritată lecție și totodată un act civilizator, similar operei sanitar-ecologice pe care o realizează eroul înfruntând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însemna înciudați filele cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai surprinde pe cititori după ce vor citi Predania. Prin scrisul grav, dar și amuzant al lui Gh. Racoveanu, Predania lansează un atac necruțător, însă terapeutic la adresa mediocrității intelectuale și ignominiei morale care tiranizau „academiile” de studiu teologic din perioada interbelică. Cele mai savuroase comentarii ale lui Gh. Racoveanu însoțesc vânătoarea de „perle” produse de I. Popescu-Mălăești, neavenitul decan al Facultății de Teologie din București. Cine ar putea îndrăzni astăzi să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui veșnic, neobosit și neliniștit căutător (Vladimir Streinu îl numea „poet al libertății”). De unde, marea frecvență și pondere a sideralului și neptunicului. Poet al ascensionalului, ca și al orizontului acvatic, el aici își caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
choix qu’il fait d’un mode de trahison dépende du degré de solitude auquel il aspire. Qui n’a ressenti le désir de perpétrer un forfait incomparable qui l’excluerait du nombre des humains? Qui n’a convoité l’ignominie, pour couper à jamais les liens qui l’attachaient aux autres, pour subir une condamnation sans appel et arriver ainsi à la quiétude de l’abîme? Et quand on rompt avec l’univers, n’est-ce point pour la paix d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
intitulat și adresat cu emfază către cei ce înțeleg, în care citim că un svon pe care mintea noastră refuză să-l accepte plutea în atmosfera tăcută a orașului nostru. Azi svonul s-a adeverit, e o realitate, e o ignominie. Am vrea să fie încă svon, am vrea să putem să-l refuzăm încă, dar precum zadarnic ar fi ca închizând ochii să credem că soarele nu mai e pe cer, așa zadarnic încercăm să nu vedem stupiditatea unui gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
români, însă tocmai bunele sale intenții ne aruncă pe teritoriul normat al filmului cu teză. Angela întruchipează mai puțin o ființă umană cât ideea de bunătate care se opune prejudecăților xenofobe și proiecțiilor deformatoare ale unei românități vecină cu sperjurul, ignominia și violența. Cu toate acestea, nu poți să nu recunoști Dorotheei Petre abilitatea de a întruchipa această idee nobilă. Mult mai pertinent este în această privință personajul Gemma, cu toate că transfigurarea sa arde câteva etape și devine astfel mai puțin creditabilă
Blândețea mării by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6038_a_7363]
-
cu sînge rece, Anton Chigurh. Lumea și aici pare zguduită din țîțîni nu pentru că o lovește un cataclism sau un virus mortal, ci pentru că în absența bunului-simț, a unei autentice generozități ea se prăbușește de la sine sub greutatea propriei sale ignominii, a propriei sale suficiențe, a propriei sale ignoranțe. Toate personajele în acest film fac prost legăturile, tot felul de scurtcircuite fac posibile derapajul și coliziunea mortală a celor care intră în joc cu sentimentul că au totul sub control. Scenariile
Idioții by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7898_a_9223]
-
secundar, cât de puțină varietate oferă domeniul, ce monotonie, puțină imaginație îngăduita acolo unde face lege instinctiva necesitate. A te împăca, a conviețui cu visele tale cele mai rele, refuzându-le orice caracter de premoniție și chiar când își permit ignominia de a te aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații părinți ori te pun în situații de scandaloasa intimitate cu cine n-ai gândit, este semnul puterii câștigate prin timp, fie și plătită la prețul ei de obiect de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
mai puțin, de limba și literatura română", neavînd pesemne "altceva mai bun de făcut", îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
Ceaușescu acum 30 de ani, și vechea mea prietenă Gabriela Melinescu, care a părăsit țara cu 2 sau 3 ani după mine, ne găsim azi - un azi care a început acum 12 ani - într-o condiție similară după prăbușirea în ignominie a comunismului: suntem deci liberi de a reveni în țara în care ne-am născut, suntem liberi în sensul sugerat de Descartes în epistola amintită. Datorită acestei libertăți mi-a căzut în mînă anul trecut, cînd mă aflam la Cluj
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
interior”, nefiind, cum se poate constata, nici cronologic, nici istoric (în funcție de vârsta autorilor). Dacă nu mă înșel, aș avansa, mai degrabă radiestezic, o ipoteză: aceea că în mod tacit, criteriul urmărește „creșterea și descreșterea” raportului cu realul. De la noblețe la ignominie și pamflet (în prima secvență, care începe sub semnul victimelor comunismului și se încheie cu amintirile unor tineri pe care căderea regimului i-a găsit adolescenți), respectiv de la optimism, vizionarism, simbolic la realismul frust, necalofil și fotografic (în cea de-
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
pe care mizeria nu reușește să o distrugă, iar atingerea sînului Marilenei provoacă un scurtcircuit în micul bar. Din această ironie amestecată cu tandrețe provine farmecul filmului, chiar dacă lumea cartierului așa cum ne-o înfățișează regizorul pare condamnată să-și trăiască ignominia pînă la capăt, pentru că așa cum sună versurile rapărului, lecția de umanism se predă la fața locului pentru ca "Să înveți să ne cunoști mai bine/ După blocuri suntem noi/Cei care te facem pe tine (...) etc. Filmul mai beneficiază și de
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
epoca precedentă, Dumitru Popescu este ambivalent: poate să vorbească despre romantismul acelei epoci sau despre lipsa de rădăcini a acelei generații. Depinde cum vrea să o judece în acea pagină". Viața lui Leonte Răutu se compune dintr-un șir de ignominii. Născut în 1910, în orașul Bălți din Basarabia, pe atunci o gubernie a Imperiului rus, dintr-o familie a micii burghezii evreiești (numele său real: Lev Oigenstein), era inițial rusofon, citind Pușkin, Tolstoi, poate și Dostoievski, "cu toate că personajul nostru aparține
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
gangsterismul său fiind mai vizibil, mai onctuos. Autenticul Gatsby încerca din răsputeri să îi confere acestui gangsterism o poleială oxfordiană, pe când Jordan îl exhibă, îndulcit însă de hedonismul său incurabil, de locvacitatea sa arteziană, de euforia sa cinică făcând din ignominie și furtișag o artă. Iar atmosfera de isterie colectivă nu doar a petrecerilor sale, dar și a întregii sale existențe are ceva din anii nebuni ai rag timeului și de aici apropierea de lumea frenetică din jurul autenticului Gatsby. Escrocul luminat
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
noi. De remarcat faptul că gesturi mărunte sunt uneori mai eficiente decât primplanurile obținute în scenele de tortură, înfățișarea unei spinări în care biciul a lăsat crevase adânci etc. Un șut în fund, venit aproape din senin, măsoară distanța de la ignominie la minimă decență mai mult decât o biciuire de efect. Când camera focalizează ostentativ săpunul care constituie declanșatorul unei crize de autoritate și ulterior actele de cruzime în cazul lui Epps, deja tezismul ia locul autenticismului pe care-l caută
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
nu mai este ascultată, semn că mecanismul socio-psihologic al excluderii s-a pus în funcțiune. Lucas reușește să recupereze credibilitatea convingându-și într-un mod dramatic prietenul de nevinovăția sa. În Dogville, Lars von Trier dezgropa latențele de cruzime și ignominie ale unei burghezii cu o imagine fără retuș. Locuitorii unei mici comunități converteau ospitalitatea în abuz extrem și linșaj moral transformând străinul în victimă. Aici experiența se vrea încă mai tulburătoare pentru că nu este vorba de un străin, ci de
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
îl înfățișează pe Noica drept un exponent al "lumii bune", al unei societăți ce i-a imprimat o educație, un set de maniere "alese", Al. Paleologu este el însuși produsul unui asemenea mediu. Injuria, spuma pamfletară impură, orice fel de ignominie sau vulgaritate îi sunt străine. Conduita sa combativă e de spadasin din alte vremi, iscusit și elegant, trecut printr-o bună școală de scrimă. Pe de altă parte, libertatea de care e moralmente inspirat își cere drepturile. De unde nu doar
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
e o excelentă școală a simțului critic. Gabriel Chifu nu se leagănă în prejudecata unor idealizări a scriitorilor, ce pretind, "naiv-anapoda, ca ei, cu viețile lor, să fie egalii operei lor". Biografiile în cauză divulgă nu o dată scăderi grave, vicii, ignominii. N-a fost autorul Crailor de Curtea-Veche un impostor cu fumuri nobiliare, "urîndu-și tatăl celebru, tratîndu-și mama de condiție umilă ca pe Ťo valizăť pe care o depune la propriu într-un depozit (...), ahtiat după bani, după funcții publice și
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]