31 matches
-
C. Rogozanu Nimic nou în romanul Voința de putere, volumul II, al lui Nicolae Breban. Din 600 de pagini, 300 păstrează buna tradiție a ilizibilității, a pălăvrăgelii și metafizicii de cafenea. E clar, Breban nu dorește să renunțe la rețetă - nu mai e capabil să iasă din capcana unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
sindicatul Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar există negreșit la Foucault și o rezistență voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor" asupra propriilor ștersături, asupra propriilor mâzgălituri. Trebuie să identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Această rezistență reprezintă refuzul de a ține un discurs "de autor" asupra propriilor ștersături, asupra propriilor mâzgălituri. Trebuie să identificăm această rezistență și în ilizibilitatea grafiei lui Foucault. Mi se va reproșa că rezistența în fața arhivei prin muțenia deliberată, prin ilizibilitate este neconcludentă, dar cum poate fi interpretat atunci gestul de distugere a acestei arhive? Căci arhivei mute, arhivei ilizibile trebuie adăugată arhiva distrusă. Foucault nu întreținea cîtuși de puțin un raport fetișist cu manuscrisele sale; știm astăzi că, la sfârșitul
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
les choses este tradusă de Gleize în termenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie, se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să devină experiență cu orice preț - al incoerenței, al ilizibilității, al vulgarității. Ce înseamnă asta? Că poezia modernă apare în momentul în care literatura își constituie un corp, primește corpul pe care va putea de-acum experimenta: se sustrage imperativului reprezentativității, se închide asupra ei. Se închide? Ușor de spus
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
noapte de dragoste..." și "și întîia noapte de filozofie") debutează cu un interviu luat Seherezadei (Luca Pitu) de două înfățișări alese ale sultanului doritor de entretainment (Șerban Foartă și Emil Brumaru). În dialogul cu Șerban Foartă nu este ocolita problemă ilizibilității ridicată de Dan C. Mihăilescu la apariția Breviarului nebuniilor curente. Răspunsul e valabil pentru majoritatea cărților bahluviasiotului: "Se precizează acolo, în carte, ca aceasta edițio princeps coprinde ao sută de exemplare, numerotate și necomerciabile, menite prietenilor, verilor, cumetrilor, vecinilor, șogorilor
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
luciditate într-o societate plină de mici și mari tirani etc. Caracterul parabolic al unui text anterior evenimentelor din '89 nu ne poate lăsa indiferenți. Limbajul inedit, subminarea epicului sînt arme puse în slujba unor alte țeluri decît cele literare. Ilizibilitatea contribuie la suprasimbolizarea anumitor situații romanești. Astfel, o mică scenetă pusă la cale de subordonații generalului poate fi văzută ca un joc de limbaj sau ca denunațre a unei situații reale. Burlescul poate fi văzut ca o realizare exclusiv literară
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
subordonații generalului poate fi văzută ca un joc de limbaj sau ca denunațre a unei situații reale. Burlescul poate fi văzut ca o realizare exclusiv literară sau ca un camuflaj perfect împotriva cenzurii. În aceste condiții, trebuie să distingem între ilizibilitatea care vine din interiorul textului și cea care vine din afara lui. Cu acest ultim caz ne confruntăm citind Jucăria. Cînd intervine poeticul, formularea inedită a unor situații, cititorul de astăzi poate încă savura meșteșugul autorului; dificultățile apar cînd trebuie să
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
avangardist. În a doua jumătate a volumului, psi și capăt de pod, întâlnim un neoavangardism agrafic în care livrescul are din nou rolul de panaceu sintactic. Unele poeme - delexifiate, cum le numește poetul - sunt însă eterogene, enumerativ-secvențiale și asintactice până la ilizibilitate: "biografeme, glife ale memoriei... podu iloaiei... centrul neantului... fata cu ochi verzi, de tăune... dubița teveu, fără ferestre... scriitori ieșeni, drumul de țară... anacronism, anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
facă greșeli de calcul enorme și, eventual, periculoase, fie se baza pe sfatul reprezentanților săi de la fața locului - nobilii și clericii care se bucurau de Încrederea Coroanei - care, la rândul lor, nu ezitau să profite din plin de puterea lor. Ilizibilitatea practicilor locale de măsurare era mai mult decât o neplăcere administrativă pentru monarhie, fiindcă ea compromitea cele mai importante și mai sensibile aspecte ale siguranței statului. Pentru statul modern timpuriu, aprovizionarea cu hrană era călcâiul lui Ahile. Atunci când nu se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Merlin de Douai și juriștii revoluționari burghezi Încercau să evite”. Nici codul propus de Lalouette, nici cel propus de Verneilh nu au fost adoptate vreodată deoarece, asemenea celui anterior, din 1807, amândouă păreau concepute astfel Încât să consolideze puterea proprietarilor funciari. Ilizibilitatea proprietății comunale După cum am văzut, În materie de impozite, statul premodern și cel al modernității timpurii aveau de-a face mai mult cu comunități decât cu indivizi. Unele taxe individuale În aparență, cum ar fi celebra „taxă pe suflet” capitație
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este o ilustrare aproape perfectă a Încercărilor statului de a crea proprietatea individuală În conformitate cu convingerile sale privind progresul În agricultură și ordinea administrativă. Cea mai mare parte a Rusiei rurale era, chiar și după emanciparea din 1861, un model de ilizibilitate fiscală. Predominau formele de proprietate comunală, iar statul știa prea puțin sau deloc cine ce parcele cultivă sau care sunt veniturile și producția pe care le obține. Novoselok avea o economie variată dezvoltată În jurul activităților de cultivare a plantelor, pășunat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pâinii În Europa secolului al XVIII-lea și Începutului secolului al XIX-lea, al rezistenței Înverșunate a Frontului de Eliberare Națională Împotriva francezilor În cartierul arab Casbah din Alger și În cadrul politicii bazarului care a contribuit la răsturnarea șahului Iranului. Ilizibilitatea a fost atunci și este și azi o sursă sigură de autonomie politică. Renunțând la ideea de a restructura orașele pentru a le face mai lizibile (subiect pe care Îl vom aborda În curând), autoritățile statului s-au străduit să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
atunci când au loc revolte, să se poată deplasa rapid la anumite locații precise astfel Încât să le țină sub control sau să le Înăbușe ușor. După cum era de așteptat, statele și urbaniștii au făcut mari eforturi pentru a rezolva problema acestei ilizibilități spațiale și a face ca geografia urbană să fie inteligibilă din exterior. Atitudinea lor față de ceea ce considerau hățișul orașelor neamenajate se aseamănă cu cea a silvicultorilor față de bogăția naturală a pădurilor sălbatice. S-ar putea ca la originea localităților cu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Chatwin, Bruce Chicago, structura de tip grilă a China Marele Salt Înainte patronimele impuse În Chisholm, Donald Christaller, Walter CIAM proiectul pentru Brasília standarde uniforme În construcții manifestul urbanist al Orașe restructurarea barocă a multifuncționalitatea În diversitate și complexitate În ilizibilitatea pentru străini mecanisme informale de menținere a ordinii publice hărți militare ale proiectarea de cartiere multifuncționale proiectarea de cartiere unifuncționale orașe geometrice ca ordine spațială formală grila ca bun standard În lizibilitatea de sus miniaturizarea și redezvoltarea Parisului idealul utopic
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Manhattan-ului și din Chicago sunt, În ciuda ordinii formale, scăpate de sub control și periculoase. Ordinea formală, oricât de riguroasă nu se poate nicicum opune valului de factori adverși cum sunt sărăcia, infracționalitatea, dezorganizarea socială sau ostilitatea față de autorități. Un indiciu la ilizibilității acestor zone este declarația Biroului de Recensământ În care se precizează că numărul de afro-americani neînregistrați a fost de șase ori mai mare decât cel al albilor. Înregistrarea unui număr inferior celui real are un efect politic negativ, deoarece numărul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât simple ipostazieri ale chipului lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu suite de raționamente și simboluri care, departe de a da profunzime, produc o discretă ilizibilitate. SCRIERI: Urme, București, 1969; Poeme, București, 1975; Pământ de bun venit, București, 1976; Cumpăna soarelui, București, 1981; Anotimp, Iași, 1985; Poeme regale, Galați, 1999; Poeme creștine, București, 1999; Sacra Coralia, Câmpina, 2002; Poeme antisatanice, București, 2002; Mersul pe fulger, București
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
permis multor foști nomenklaturiști să suplinească lipsa de bani. Pentru numeroși investitori occidentali, Începuturile capitalismului postcomunist au fost percepute ca un nou Eldorado, care s-a tradus, Încă de la căderea blocului, printr-un adevărat iureș pe piețele estice. În curând, ilizibilitatea sistemului economic - În care coexistau În mod bizar trăsături fundamentale ale fostului regim și ale celui nou - va pune fosta nomenklatura Într-o poziție de invidiat: cea de ghid, intermediar și decodor. Foștii nomenklaturiști erau foarte căutați: Din contactele pe
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
să păstreze succesul literar obținut devreme - cel puțin scrisorile sale erau mereu pline de văicăreli despre vânzările slabe, criticile nefavorabile și indiferența publicului cititor față de opera lui. Cum de se așteptase vreodată să devină un autor vândut era un mister. Ilizibilitatea cărților sale de mai târziu - toate cele de după Portretul unei doamne, după părerea ei - devenise o glumă În familie. William Îl Îndemnase nu o dată să scrie mai simplu și mai direct, dacă voia să atragă cititori, dar stilul lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu nevoie de o asemenea introducere. Dar e clar că Mircea Cărtărescu a dorit să sublinieze că în Orbitor îi găsim adevărata față de artist intransigent. S-au pomenit, de către recenzenți ai celor trei volume, diverse referințe onorante care să justifice ilizibilitatea. Un critic complet confiscat de epifania literară cărtăresciană, cu un discurs haotic și previzibil în același timp ca al unui fluture de noapte orbit și sedus de un bec de 50 de wați, a amintit chiar de Proust. Au mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
mesajului (lipsit de claritate, concizie etc.); discordanțe între comportamentul verbal și cel nonverbal (își exprimă, verbal, disponibilitatea de a discuta mai detaliat despre..., dar se joacă nerăbdător cu pixul, dă din picior etc.); dificultăți de exprimare; dificultăți în comunicarea scrisă (ilizibilitate, greșeli de ortografie, punctuație etc.); ticuri verbale/ nonverbale/paraverbale (repetarea unui cuvânt, a unui gest, intonația particulară a așa-numitelor elemente "de umplutură" "ăăă", "îîî", "îîăă" etc. pot deranja interlocutorul, distrăgându-i atenția de la conținutul mesajului sau chiar generându-i
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de "semn relevant al unui întreg, care este textul"161. Afirmația este susținută prin apelul la Roland Barthes ("hipersemanticitatea" numelor proprii, importanța "personajului ca nume"), Grivel (personajul ca "nume înzestrat cu calități" sau "calități legate prin nume"), Derrida (denominația și "ilizibilitatea" numelui propriu)162. Remotivarea simbolică a numelui propriu prin inserția în text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
profiluri distinctetc "2. Prin Persia către Iranul pre‑islamic Și nașterea studiilor asiatice. Mircea Eliade Și Stig Wikander - două profiluri distincte" Cine este, în fond, acest corespondent de lungă durată al lui Eliade?- se poate întreba cititorul român, cu prospețimea ilizibilității aproape firești pentru aria de studii în care numele lui Stig Wikander este rezonant, întrucât iranistica suscită la noi un ecou la fel de pal pe cât numele său, savant format în cultura scandinavă, de necomparat cu cea a Franței, Angliei sau Germaniei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în acest fel de educație civică care ar forma cetățeni europeni prin capilaritate. El subliniază slăbiciunea unei opinii într-adevăr favorabilă Europei dar după o modalitate pasivă care nu promite efecte politice, o opinie, de altfel, iritată și descurajată prin ilizibilitatea peisajului politic european. Mai radical, și prevăzând că i se va reproșa fără îndoială "clasicismul, dacă nu anacronismul analizei [sale]", subliniază ceea ce este specific, ireductibil, dificil și exigent în cetățenie, care nu este deloc inclusă în umanitatea împărtășită: Istoria a
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
este tradusă de Gleize În temenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să prindă din urmă experiența cu orice preț - al incoerenței, al ilizibilității, al vulgarității. Ce Înseamnă asta? Că poezia modernă apare În momentul În care literatura Își constituie un corp, primește corpul pe care va putea de-acum experimenta: se sustrage imperativului reprezentativității, se Închide asupra ei. Se Închide? Ușor de spus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lumea vrea să se oglindească În pagina de carte, nu vrea să vadă literatura oglindindu-se acolo. Împotriva acestei tendințe militează, În geneal, poezia. Despre ea - ca gen - ne vom ocupa În cele ce urmează. Jean-Marie Gleize pornește de la constatarea ilizibilității poeziei. Desigur, scriitorii români i-ar da mai multe replici: optzceștii vor răspunde că ei au scris o altfel de poezie, autentică, vitală, a obișnuitului (fapt este că poezia obișnuitului pare cît se poate de neobișnuită ca poezie, de aceea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]