98 matches
-
erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
o inițiativă a ființei - ci doar expresia unei podobiri formale, sunt semne că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la față" - sunt doar unele dintre tarele morale pe
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
fusese iscată de prejudecata filantropică a mai tuturor învățaților din acea vreme, aceea că nu poți fi cu adevărat om dacă nu faci filosofie, iar pe de altă parte, aceeași credință i se întipărise în minte grație mecanismului universal al iluzionării de sine: cînd ești posedat de o pasiune autentică ești înclinat să-i privești pe ceilalți în lumina trăirii tale, și nu poți concepe în ruptul capului că celorlaltora puțin la pasă de pasiunea ta. Iar unui om care iubește
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
niște puerilități, când nu frizează chiar stupiditatea” (1179). Enunțată cu mai multe precauții și într-un volum anterior ( G.Călinescu față cu totalitarismul, 2011), explicația, respectiv scenariul, poate fi acceptată ca indicând o autoiluzionare a lui Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în volumul citat) și în orice caz o enormă părere despre sine. Ea are avantajul de a fi cuprinzătoare și structurată, pe când o lectură „pedestră” din textele respective ale volumului XII, cuprinzând postumele, nu distinge decât un
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
surprinde prin aparenta abandonare a metafizi cului și persiflarea filosofiei, suspectată de neputința descifrării condiției umane și a misterului cos mic. Omul, pentru autorul volumului "Plumb", este damnat să repete, cu fiecare generație, același traseu circular. Ea se instituie ca iluzionare inutilă ori ca luptă cu "morilor de vânt", ca un "dicționar" pe care se poate "adormi uitat", înainte de a se ajunge la un gând salvator. La capătul petrecerii, ca luptă "cu morile de vânt", lumea se umple de "un cântec
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
să cred, totuși, că Eugen Negrici a putut vedea în Flori de mucigai ori în Joc secund o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
face ca activitatea mitogenetică să fie neînsemnată. în rest, o recoltă de mituri izvorâte, cu vorbele autorului, din complexele și frustrările noastre - cu ecouri în subtextul numeroaselor locuri comune și al clișeelor criticii asigurătoare, întemeietoare, pe o vastă arie a iluzionărilor - pioasele exagerări, supraevaluări au dat tonul. Cu adaosul că, de la nașterea ei încă, literatura română ar fi preluat temerile legate de fragilitatea ființei naționale. Astfel prelucrată, literatura ar fi contribuit la o anume configurare a mentalului românesc - când un popor
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
Boileau, Corneille, Racine, dar și Goethe, Schiller, acel pasaj mă cucerise, îmi redase încrederea în mine). Un întreg capitol, de altminteri, este dedicat în lucrarea dlui Eugen Negrici lui G. Călinescu, subtitlul acestuia sunând: "Inducerea senzației de avuție. Tehnici de iluzionare și seducție. Procedee de înnobilare". Se cade să dovedim că avem o literatură superioară", afirmase profesorul Călinescu, în faimoasa sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent. "Și într-adevăr, comentează autorul Iluziilor, cea mai întinsă, mai documentată istorie
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea infirmului Menuhim. Binefăcătorul lui Andreas a traversat și el, în mod evident, o criză existențială; mărturisește că s-a convertit după ce a citit povestea sfintei Tereza de Lisieux. La
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
că nu prea știu ce vreau de la viață// sunt la jumătatea ei/ și îmi place să cred/ că ce văd departe departe departe departe/ măruntă/ ca o jucărioară de un leu/ e propria mea moarte.” (p. 80) Orice formă de iluzionare emoțională a cititorului e exclusă. {i, odată cu ea, orice formă de crizism existențial. Micile artificii asupra cărora am stăruit mai sus au rol de antifonare: datorită lor poemele ample nu sună aproape niciodată a gol. Când nuanțele sunt multiple, simpla
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
a treia, Muzică pentru cameleoni aduce ca element nou transformarea scriitorului în personaj și plasarea acestuia în prim-plan, de unde își propune să „reconstituie într-o manieră austeră, minimalistă, conversații banale cu oameni obișnuiți". Principiul are mai degrabă valențe de iluzionare, căci, dincolo de substratul preluat din realitate, în construcția textelor scriitorul întrebuințează adjuvanți sau „deformanți" de ordin ficțional sau speculativ care invadează și subminează non-fictivul relatării jurnalistice. Textul devine rezultatul unei munci precise care ordonează un ansamblu de artificii, ce fac
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
Herman Melville ca marinar și apoi ca scriitor. Lizzie relatează la persoana I povestea căsătoriei ei cu tânărul Melville, iluzia unei vieți petrecute alături de un soț care ar putea dobândi faima lui Charles Dickens cel atât de admirat, trezirea din iluzionare în traiul tot mai dificil, nu doar datorită greutăților bănești, trecute cu ajutorul tatălui ei înstărit și datorită moștenirilor ce se succed, cât mai ales datorită firii dificile a lui Melville, capabil de violențe greu de imaginat. Impresiile ei, încărcate de
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică de AL.FLORIN ȚENE Artur Silvestri-psiholog al socialului și filosof al istoriei în derulare Criteriul lui Thibaudet, iată, se poate aplica și în domeniul filosofiei sociale prin analiza capacității de iluzionare a românului,lucru ce-l face inegalabilul analist, scriitor, eseist și filosof Artur Silveștri în noua sa carte Opera non grata-Eseuri despre”geografia jafului”,ocupației și “neo-migratori”-, apărută la Carpathia Press,2008. Cartea cuprinde 15 prefațe la alte lucrări din
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
copist, artistul ar fi cu atât mai vrednic de stimă, cu cât ar reproduce mai fidel fragmentul de natură care l-a inspirat. Valoarea creației (carte, tablou, sculptură sau film) ar fi, în această accepțiune, apreciată după puterea ei de iluzionare. Cauza care-i îndeamnă pe unii consumatori de artă să aibă atari pretenții, este în primul rând nevoia de-a avea un corespondent în realitate. Dacă, de exemplu, pictorul își botează pânza Bătrân citind, cel ce-o privește, pornind de la
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
scriu mult.(...) Până acum am trăit în viitor. Trebuie să trăiesc adânc în prezent, ca să pot avea vreodată un trecut„. Într-o scrisoare anterioară, (București, 3 februarie 1930), tot lui Nicu îi scria: „Atât de mult trăiam realitatea acelei vieți iluzionare, că lacrimi de fericire îmi inundau ochii. Acum totul s-a sfârșit. Eu nu mai sunt eu. Le-am scris o ultimă scrisoare celor din Bude. Mă doare sufletul când mă gândesc că poate nu voi mai trece nicio- dată
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
pe cât de izolate pe atât de permeabile, nu le relevează decât calitatea imuabilă de busolă, necesară supraviețuirii într-un spațiu post-modern al melanjurilor culturale milenariste. Astfel Foucault face o distincție - nu neapărat necesară pentru buna funcționare a societății - între heterotopiile iluzionare „care expun și mai mult iluzioritatea spațiului real“ și heterotopiile compensatorii „care creează un alt spațiu real, pe atât de perfect, de atent și bine organizat, pe cât de aleatoriu și confuz“ este primul. Foucault invocă exemple concrete pentru fiecare tip
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
alcătuiesc o perdea de iluzii ocrotitoare”. Pe de altă parte, „orice schimbare este producătoare de iluzii”: schimbările rodesc irepresibil iluzii. În al treilea rând, pe componenta sa mai rațională, prin conștiința sa critică, literatura însăși își produce iluzii, tehnici de iluzionare și seducție, concepte iluzorii. Anormalitatea literaturii române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat decât însăși literatura. Ea se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
realitatea psihologică a unei literaturi care a trebuit să supraviețuiască în aerul toxic al unei istorii nenorocite” (contracoperta). Tot în preocupări intră și aflarea „unde în câmpul hermeneuticii, al teoretizării și al producției artistice există fie mistificare și camuflaj, fie iluzionare” (p. 15), „analiza fenomenologiei raporturilor dintre literatură și factorul politic” (p. 130), cum „anxietatea care activează miturile matriciale și declanșează impulsurile compensatorii de care se ocupă, de fapt, studiul de față” (p. 284). 4. George Călinescu. Poziționându-se sincron și
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
extraordinara perspectivă deschisă de revelația divină! În artă, sacrul trebuie și poate fi căutat chiar cu mijloacele specifice artei. Cu versatilitatea ei specifică, în artă se arată cum totul poate fi sacralizat, de fapt pseudeosacralizat, printr-un proces enigmatic de iluzionare; și, de asemenea, cum ceea ce e menit să se sfărâme, se sfărâmă fără cruțare. Ce este, în fapt, idolul? O falsă valoare, s-ar putea spune. Sau ceea ce pare că-l poate înlocui pe Dumnezeu, cel puțin în ordinea priorităților
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
amplă; de la suspiciunea structurată reciprocă între planul imaginarului și cel al realului la suspiciunea dintre personaje. Gib I.Mihăescu pot să-l încadrez în categoria romanticilor analitici, interesați înainte de toate de psihologic, precum Hortensia Papadag Bengescu. În neprevăzuta trecere de la iluzionare la cruzimea vacuităților psihologice în care se demonstrează a exista Ragaiac, stă toată frumusețea acestui roman. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pasionalitatea ca reflex al imaginarului în Rusoaica de Gib I. Mihăescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]