98 matches
-
să observăm - și dacă ele vor alimenta, ca un filon subteran, Întreaga operă, o atare psihologie nu e deloc inaptă să se Înscrie În spațiul de fervori și entuziasme, de revolte și negații ale avangardei. Nu doar În virtutea unei bovarice iluzionări, deși o anume labilitate o predispune adeziunilor rapide și necenzurate, capabile să-i ofere, fie și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile surprinse cu pătrundere și finețe de E. Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
generație albatrosistă" (se evită astfel sintagma "generație pierdută", din cauza posibilei conotații depreciative). Este o denumire justificată de raportarea la celebrul poem baudelairian, sub semnul căruia, în fond, se situează tinerii poeți din acea vreme, prin refuzul adaptării și prin implantarea iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației celor patru poeți amintiți mai sus, se constituie în două secțiuni. În prima dintre ele sunt discutate teme, motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a abisului pe care-l are de înfruntat și a percepției societății asupra realizărilor sale ("comique et laid"). Sintagma generație albatrosistă are, prin urmare, capacitatea de a sugera o generație capabilă să schimbe criteriul estetic, propunând o literatură care refuză iluzionarea, care reflectă o aducere a visătorului în concret. Impactul epocii, caracterul ei apăsător, se resimte într-o formă sau alta în întreaga poezie a acestei generații și, de cele mai multe, reacția e aceeași, de factură albatrosistă cum intuiau redactorii revistei, un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mod de raportare la realitate și la universul literar al scriitorilor acestei generații. Referirea la Baudelaire este, în fond, una la o generație care schimbă, de asemenea, criteriul esteticului, care-și dorește să viseze într-o lume ce-i refuză iluzionarea prin aducerea violentă a visătorului în concret. Sugestiile pe care le implică textul baudelairian îi caracterizează și pe ceilalți membri ai generației războiului, dar preferăm să folosim sintagma deocamdată doar pentru cei care au avut tangență cu grupul de la Albatros
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ancorarea în cotidian. Pecetea coșmarului Așa cum anunțaseră, poeții aceștia preferă o poezie în care discursul adesea cu aparențe de monotonie se încheagă pornind de la existența de zi cu zi. Nu devin tribuni ai maselor, dar reflectă uneori un refuz al iluzionării caracteristic întregii generații. Ancorarea în cotidian semnifică introducerea în spațiul poeziei a elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai are încredere în consistența realității, în ceea ce-i transmit simțurile. Nimic nu este absolut și singura "realitate" pe care o cunoaște este cea pe care și-o construiește din cuvinte. Nici lui, nici cititorului nu i se mai permite iluzionarea, de aceea poezia este prezentată adesea ca exercițiu de sinceritate, scriitorul refuzând să transfigureze lumea pe care o reprezintă și să restrângă utilizarea limbii la elementele considerate poetice, dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și patologice. Sunt evidente două forme particulare: a) autism agitat - subiectul încearcă pe plan imaginar unele experiențe care pot să-l ducă la extaz sau îl terorizează; b) autism calm - se manifestă prin stări contemplative, subiectul se complace idilic prin „iluzionare” sau „consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului. Se presupune și existența
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un serafism romantic patetic, alternând cu sentimentul incompletitudinii ca sursă de nefericire. Dacă orizontul erotic eminescian e unul de lungă așteptare neîmplinită, de perpetue neliniști și exaltări, dacă totul focalizează în perspectiva iluzionării și a morții, Poetul, depășind servituțile omenești, se ridică suveran în etern. Speranțe își punea L. în Mălurenii (peste patru mii de pagini manuscrise), roman nedefinitivat, la care lucrează în ultimii ani de viață; fragmente au apărut în „Vremea” (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a mitului (și totodată, și mai ales, a interpretărilor oferite lui), plasat în subordinea unei ideologii politice, prin aceleași mecanisme pe care le-au utilizat și doctrinarii creștini în raport cu miturile păgâne, însă în cazul lui Marx cu o forță de iluzionare parcă și mai mare (oricum mai puțin tolerantă cu excepțiile). Analizele propuse pentru mit sunt pur și simplu transpuneri ale ideologiei adoptate în ignorarea încrâncenată a oricăror date neconvenabile. Engels este cel care formulează teoria conform căreia specia umană este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
putea salva fiece suflet, dar trebuie să subliniem tocmai pentru că, sau mai bine zis, în măsura în care nu aplică teoriile panteiste pe care i le furnizează "metafizicul" [267]. E bine să fim atenți să nu aruncăm "insulta de rea credință sau de iluzionare asupra atîtor suflete care au experimentat fapte extraordinare trăgîndu-și de aici o bucurie și o fericire care i-a împins să disprețuiască plăcerile pămîntești în folosul unei vieți mai intense" [268]. Însă și aici trebuie păstrată aceeași rezervă. Cu presupușii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
m(ncăruri ș( apă dar acestea să se (ndepărteze ori de c(te ori el (ncearcă să le atingă. Fericirea este percepută ca atare doar după ce ea nu mai este posibilă, așa cum a fost sesizată după surghiunirea cuplului inițial. Dar iluzionarea este întotdeauna o pseudo-soluție de avut în vedere. Așa că la un anumit moment identitatea începe să fie obiect al atenției ca surogat al comunității, oferind iluzia posibilității regăsirii comunității. Pentru Zygmunt Bauman (2001: 110), "Atrac(ia comunit((ii viselor comunitare
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sane illud observandum est, quadripartitam illam ecclesiasticorum redituum distributionem non adeo rigide esse intelligendam, ut ad proportionem quandam, ut vocant, geometricam, non ad arithmeticam rationem exigatur. Gratiani Canones etc. P. II, C. XLVII: De Gelasio. 309 Printre cele mai deplorabile iluzionări produse de cuvinte sau, mai bine spus, minciuni, trebuie să fie enumerate commendele. Pentru eludarea legii care interzicea acumularea de către o singură persoană a mai multor beneficii, se acordau commendele, deci se încredința un bun spre administrare. Această administrare a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și însemnat”, iar altul, poate similar, nu? Pe nici un criteriu. Doar prin simțul divinului. Nu e prezumțios? O fi, nu știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filosofi. Actele de magie oficiate au fost, susține autoarea, de o mare diversitate: practici cu caracter oracular, practici de magie meteorologică, trimiterea bolilor, provocarea morții, uciderea simbolică (uciderea prin defixio, prin „învăluire”; directă, înjunghiere-necromanție), farmece de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea simțurilor, atacarea/mutilarea morților. Cartea este, totodată, un istoric al magiei și vrăjitoriei la asiro-babilonieni, unde această practică ocupa, în cadrul religiei, o „însemnată poziție”, la akkadieni, egipteni, greci, mesopotamieni. Examinarea este nuanțată, fiind consemnate oscilațiile de la o epocă la alta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
să observăm - și dacă ele vor alimenta, ca un filon subteran, întreaga operă, o atare psihologie nu e deloc inaptă să se înscrie în spațiul de fervori și entuziasme, de revolte și negații ale avangardei. Nu doar în virtutea unei bovarice iluzionări, deși o anume labilitate o predispune adeziunilor rapide și necenzurate, capabile să-i ofere, fie și temporar, un reper modelator, ci - mai ales - a fundamentalei neliniști ce o caracterizează. Căci dacă trăsăturile surprinse cu pătrundere și finețe de E. Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în înțelesul marilor literaturi europene, care au dat un Cervantes, un Shakspeare, un Dickens, un Balzac, un Boccaccio, un Baudelaire. Istoria noastră literară a supralicitat cantitativ, pentru a da sentimentul de măreție și diversitate ("inducerea senzației de avuție, tehnici de iluzionare și seducție, procedee de înnobilare", iată tot atâtea capete de acuzare cu care se deschide capitolul " Momentul Călinescu"). Este cazul, ne spune profesorul Negrici, să privim adevărul în față, cu bune și cu rele, începând cu linia firavă a tradiției
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
personal, pentru a ajunge la plenitudinea și la sensul vieții, eșuează în grotesc sau tragicomic. Cel dintîi alunecă în impostură și șarlatanie, iar cel de-al doilea nu depășește ambiguitatea unei imaturități care îl menține în perpetuă oscilație și sterilă iluzionare. Alterego-ul din schizoidele lor dedublări este compensatoriu, dar și incomod. Instalat în pielea poetului Augusto Faroni, Gregorío Olías complică ițele și farsa pînă la absurd și nebunie. Himerica împlinire a aspirației sale către faima artistică este susținută doar de adeziunea
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
erudiție, pentru care textul poetic rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
face ca activitatea mitogenetică să fie neînsemnată. în rest, o recoltă de mituri izvorâte, cu vorbele autorului, din complexele și frustrările noastre - cu ecouri în subtextul numeroaselor locuri comune și al clișeelor criticii asigurătoare, întemeietoare, pe o vastă arie a iluzionărilor - pioasele exagerări, supraevaluări au dat tonul. Cu adaosul că, de la nașterea ei încă, literatura română ar fi preluat temerile legate de fragilitatea ființei naționale. Astfel prelucrată, literatura ar fi contribuit la o anume configurare a mentalului românesc - când un popor
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
Boileau, Corneille, Racine, dar și Goethe, Schiller, acel pasaj mă cucerise, îmi redase încrederea în mine). Un întreg capitol, de altminteri, este dedicat în lucrarea dlui Eugen Negrici lui G. Călinescu, subtitlul acestuia sunând: "Inducerea senzației de avuție. Tehnici de iluzionare și seducție. Procedee de înnobilare". Se cade să dovedim că avem o literatură superioară", afirmase profesorul Călinescu, în faimoasa sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent. "Și într-adevăr, comentează autorul Iluziilor, cea mai întinsă, mai documentată istorie
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
eroului, ruperea de societate, marginalitatea extremă; le mai întîlnim la vagabondul mistic Tarabas. Miracolele se succed în viața lui Kartak după ce un misterios domn în vîrstă îi împrumută două sute de franci. La Roth există loc pentru speranță - o formă de iluzionare, eventual, însă una productivă estetic. E de neuitat, în Iov, însănătoșirea infirmului Menuhim. Binefăcătorul lui Andreas a traversat și el, în mod evident, o criză existențială; mărturisește că s-a convertit după ce a citit povestea sfintei Tereza de Lisieux. La
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
fusese iscată de prejudecata filantropică a mai tuturor învățaților din acea vreme, aceea că nu poți fi cu adevărat om dacă nu faci filosofie, iar pe de altă parte, aceeași credință i se întipărise în minte grație mecanismului universal al iluzionării de sine: cînd ești posedat de o pasiune autentică ești înclinat să-i privești pe ceilalți în lumina trăirii tale, și nu poți concepe în ruptul capului că celorlaltora puțin la pasă de pasiunea ta. Iar unui om care iubește
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
o inițiativă a ființei - ci doar expresia unei podobiri formale, sunt semne că poetul acela gospodărește îndoielnic propria lui vocație". "Vocație", "misiune", "angajare", "responsabilitate", "mărturie" - sunt cuvinte cărora Virgil Ierunca le acordă accente patetice, lipsite însă de orice urmă de iluzionare, sunt cuvinte care se armonizează, până la identificare, cu conștiința sa exigentă, ce îi dictează o conduită etică de o incontestabilă fermitate. Tocmai de aceea, frivolitatea, aservirea, comerțul cu conștiințele umane, "schimbările la față" - sunt doar unele dintre tarele morale pe
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
mereu un echilibru pe care-l poate realiza doar fugar, angoasat în permanență de conștiința eșecului pe care, asimilîndu-l, se străduiește a-l recicla. Iar "revalorizarea eșecului" (Adrian Marino) se bizuie pe efectul de meraviglia, operînd într-un registru compensator. Iluzionarea e succedată de dezamăgire (el desengano), iar aceasta din nou de iluzie, într-o serie nesfîrșită. Un mijloc "pragmatic" de-a combate drama lăuntrică este tendința de-a ieși în lume, de-a avea confirmarea tonifiantă a lumii, aspirație nelipsită
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]