42 matches
-
Marghidan și Casandra Stelea se integrează aceleiași direcții a unei mișcări dansante ample, complexe, de o puternică corporalitate. Această diversificare a opțiunilor creative, ilustrată de spectacolul Promised Land, înseamnă o lărgire a ariei dansului contemporan de la noi, întotdeauna bine venită. Iluzionistele La Centrul Național al Dansului București joaca de-a curentele avangardiste din prima jumătate a secolului XX este, în continuare, în plină desfășurare. Mădălina Dan a pus de curând în scenă, pe o dramaturgie semnată de Rui Catalao, o fermecătoare
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
joaca de-a curentele avangardiste din prima jumătate a secolului XX este, în continuare, în plină desfășurare. Mădălina Dan a pus de curând în scenă, pe o dramaturgie semnată de Rui Catalao, o fermecătoare piesă suprarealistă, cu un titlu adecvat, Iluzionistele. Cu libertate deplină sunt alăturate stări, mișcări, sunete, frânturi de frază care nu se pot întalni decât după logica suprarealistă a visului, sub dicteul gândului din acel moment, fără nici un control al rațiunii. Din fuziunea visului cu fărâme de realitate
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
care nu se pot întalni decât după logica suprarealistă a visului, sub dicteul gândului din acel moment, fără nici un control al rațiunii. Din fuziunea visului cu fărâme de realitate se naște, ca în orice lucrare suprarealistă, miraculosul, care în cazul Iluzionistelor, are ca notă proprie o marcată delicatețe, care este de fapt caracteristică fiecăreia dintre cele patru interprete, Maria Baroncea, Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Mădălina Dan însăși. Cu multă dezinvoltură și deplină libertate se manifestă Carmen Coțofană și Mihaela Dancs
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
discursului este încredințată mișcării, o alta împerechierii aleatorii a unor fragmente de propoziție (după formula dadaistă a scoaterii unor cuvite din căciulă) și, în fine, o alta introducerii unor obiecte și folosirii lor, bineînțeles inadecvat realității, dar adecvat unei logici iluzioniste: o interpretă leagănă la piept un crocodil, alta îl îndeasă într-o oală cu rufe, o a treia desfășoară un ghem de sforă pe o întreagă diagonală a scenei, sfoară ce va începe să fie împletită apoi cu două andrele
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
fiind și acest spectacol și nu numai el), după care tot ea anunță: Sfârșit! Puține spectacole de la Centrul Național al Dansului București au reușit să creeze spectatorilor o stare de destinsă și autentică visare, precum această creație a unor încântătoare Iluzioniste.
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
în sine, depășesc toate limitele tradiționale ale artei, acest gen rămânând „copilul-problemă al expresiei culturale”. Dincolo însă de încadrarea ambelor spectacole în tendințele generale ale acestui început de secol 21, punctul complet opus al creațiilor companiei StopGap, față de realizările tehnic iluzioniste ale lui Billy Cowie constă într-o maximă concretețe a configurării expresiei scenice, plecând de la o intensă punere în valoare a fizicalității interpreților săi - dansatoarele Lucy Bennett, Sophie Brown și Laura Jones și dansatorii Chris Pavia și David Willdridge. Spectacolul
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
Atotcreatorului Cosmosului. Zamolxianismul a zămislit în sânul marii Națiuni primordiale traco-geto-dace, faima Cavalerului trac, dârzenia ilustrului Monarh și înțelepciunea profetică milenară și nemuritoare a Elitei spirituale. Eroii, protagoniștii, sacerdoții, doctrinarii, inițiații manifestărilor politeiste, antice s-au circumscris ritualurilor fanteziste, panteiste, iluzioniste, provocând sau încercând să promoveze o domnie a bucuriei prin ignorarea durerii, împingând astfel lumea într-un mare vârtej fără scăpare, al suficienței, al orgoliului, al amăgirii, al temerii, al satisfacției deșarte, al nihilismului, al resemnării, al descompunerii. Budismul a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
căzut” ... am căzut de comun acord muzical să cântăm imnul ... de stat la o bere pe versuri lăutărești. Din cauza refrenului interminabil nu s-a înțeles invitația de a merge cu mașina mea. În acel moment greu am constat două aspecte iluzioniste: 1. Cei doi s-au în urcat autoturism dar, fiecare în altul ... șiii ... 1 bis. Eu nu-mi găseam mașina. Norocul nostru a fost cu alarmele declanșate ce și-au fluierat stăpânii. Din trei pumni și 4 (patru) palme mi-
DECA ... HÂC!...RAŢIE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342136_a_343465]
-
cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice definiție a ficțiunii care se respectă, nu poate face abstracție de faptul că efectul său asupra lectorului „poate merge de la acela primejdios al unei capcane iluzioniste, la acela, salutar, al unei terapii paradoxale prin minciună”342, nu ne rămâne decât să urmărim, din aproape în aproape, cum se realizează transferul subtil sau, după expresia lui Roland Barthes, „substituirea perversă a imaginarului dorinței cu imaginarul adevărului”. Poeții
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ahile? O problemă importantă care reapare în discuție pe acest fundal este aceea a relației modern postmodern. Pentru foarte mulți comentatori, America (o lucrare în care termenul de postmodernism apare o singură dată, atunci când este descris hotelul Bonaventure: "Arhitectura pur iluzionistă, gadget spațio-temporal, se mai poate numi oare arhitectură? Ludică și halucinogenă; aceasta să fie oare arhitectura postmodernistă?"499) reprezintă argumentul fundamental pentru a susține ideea conform căreia Baudrillard nu a construit o teorie articulată asupra conceptului de postmodernism și a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
incipient, tatonant, ghicit, simbolism "care îndepărtându-se de estetica naturalistă, fie ea barbizonistă, fie impresionistă, încerca să reprezinte dincolo de spectacolul imediat al realității palpabile, o lume a spiritului. De aici decurge abandonarea sau ajustarea la alte aspirații a tehnicii picturale iluzioniste. Pictorul simbolist nu mai cultivă senzația precum impresionistul, ci sugestia. Or, monocromia (ceea ce nu înseamnă neapărat uniformitatea culorii, ci subtila diferențiere tonală a uneia și aceleiași tente) se vădește a fi procedeul pictural adecvat"136. Trimiterea la Whistler nu este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care, invocând etica datoriei, spune c marea perfidie a pasiunii nscânde const în a imita datoria (raționalizarea în psihologie, pe Max Scheler, care spune c omul nefericit tinde dac nu spre cucerirea adevrat a bucuriei permanente, cel puțin ctre surogatele iluzioniste prin care s se poat amgi... Este același Max Scheler care, afirmând c Toate directivele voinței nu pornesc niciodat din stri pozitive, este contrazis de Ralea prin urmtorul raționament: ...dac oamenii nefericiți umbl insistent dup fericire și creeaz, cum arat
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
permise, s-a descoperit o iconografie iudaică, de influență greacă sau orientală, în primele secole ale erei noastre, încălcând interdicția. O Biblie ebraică în imagini, Estera și Mardoheu în benzi desenate? Sugestie sacrilegă, dar pentru care stau mărturie frescele aproape iluzioniste din sinagoga de la Dura-Europos, pe Eufrat (datând din secolul al III-lea, dar se cunosc Biblii manuscrise cu anluminuri din secolul al XIII-lea). Dovadă că a citi și a asculta Tora fără a vedea figuri nu era lucru lesnicios
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În general, realismul apare ca "o formă de maturitate îngrijorătoare în viața artelor". Într-adevăr, imaginea nu pornește de la un decalc al aparențelor (artele primitive cultivă abstracția ritmică); ajunge aici pe nesimțite și, dincolo de un anumit punct de coincidență, redarea iluzionistă precede epuizarea realistă, apoi căutarea unui nou început prin întoarcerea la o stilizare puternică. Totul se petrece ca și cum ciclul paleolitic s-ar "repeta", mai strălucitor și mai scurt, în ciclul greco-latin, pe care-l reia ciclul creștin, apoi cel al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această parte-a sârguinței sale spiriting... I will [...] do my spiriting gently, adică „Sunt gata să-mi joc rolul de spirit“, aproape „să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această parte-a sârguinței sale spiriting... I will [...] do my spiriting gently, adică „Sunt gata să-mi joc rolul de spirit“, aproape „să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare, ca și când
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară celei a celorlalte arte. Spectatorul este într-o situație analogă cu aceea a unui prizonier, înlănțuit în peșteră, unde este înșelat de viziunea umbrelor pe care le crede reale. Această magie iluzionistă a teatrului, care poate muta cu ușurință frontiera dintre ficțiune și real, a neliniștit puterea publică încă de la origine. Solon, dacă putem crede ce ne spune Plutarh, a părăsit, indignat, teatrul lui Dionysos din Atena, în cursul primului spectacol tragic
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Măcelarii (Les Bouchers, 1888) de Icres, în care nu ezită să presare pe scenă bucăți mari de carne crudă, stârnește vâlvă. Iluminatul cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că își doresc femei puternice, nu prea suntem binevenite în acest domeniu. Raportul e de o femeie la aproximativ 100 de bărbați și acum e bine. Poți vedea destul femei foarte talentate, cum ar fi de exemplu Prințesa Tenko, o iluzionistă din Asia - este genială pur și simplu. Și mai sunt câteva. Dar povestea aceasta este recentă. Până acum 20-30 de ani, nu s-a auzit de nicio femeie care să practice magia. Erau cel mult asistente, dar asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
curenții din apă, raportase că nu se afla niciun corp în interiorul mașinii sau în portbagaj. - Unde e mâncarea? întrebă Sellitto privind pe fereastră. Sachs și Kara plecaseră cu puțin timp în urmă să cumpere câte ceva de la un restaurant cubanez. Tânăra iluzionistă era mai puțin încântată de ideea de a mânca decât de perspectiva primei cafele cubaneze din viața ei, cafea pe care Thom o descrisese ca fiind „jumătate espresso, jumătate lapte condensat și jumătate zahăr”. În ciuda faptului că era practic imposibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Magicianul în spatele lui, apoi peste el, aprinzând focul. Mirosul de whisky, cel de fum. Nici măcar nu își putea aminti care fusese ordinea exactă a acestor întâmplări. Amintirile, așa cum spusese Kara, nu sunt decât iluzii. După, un moment, apăru și tânăra iluzionistă. - Ești bine, Lincoln? - Destul de bine, murmură el. Sachs explică de ce o chemase pe Kara; voia ca aceasta să asculte, în speranța că va recunoaște ceva din spusele Magicianului care le-ar putea fi de folos. Se așeză apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O să îi țin minte. Niciodată nu-i uit pe cei care mă trădează. Avu un acces de tuse. Când se termină, Weir începu din nou să privească de jur împrejurul camerei. - Kara... Așa spuneai că te cheamă? Tu cine mai ești? - Sunt iluzionistă, răspunse ea sfidător. - Una de-a noastră, spuse Weir sarcastic, măsurând-o din priviri. O femeie iluzionist. De fapt ce ești? Consultant sau ceva de genul ăsta? După ce scap, poate vin să te vizitez. Poate te dispar. Sachs interveni: - Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un mic disc negru. Sachs îl dezlipi. - Emițător GPS. L-am folosit ca să te putem urmări până aici. Nu ai fost măcar puțin surprins că am apărut ca din senin la ușa ta? - Dar cine...? Ia stați așa! A fost iluzionista, fata aia! Kara! N-am recunoscut-o. Rhyme spuse neîncrezător: - Păi, nu ăsta și e scopul iluziilor? Te văzuserăm în parc, dar ne temeam că ai să scapi. Ai tendința să faci așa ceva, știi bine. Și am presupus că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și scurtă acoperea porțiunea de cap, iar trupul era înveșmântat în haine care aduceau cu blugii și pardesiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
umbre au conferit tablourilor sale o atmo‑ sferă extrem de delicată și au reușit să sublinieze ca‑ racterul voios‑erotic al scenelor sale mitologice. Caracteristică a acestui pictor o reprezintă frescele vaste care au fost esențiale pentru dezvoltarea picturii de plafon iluzioniste. De remarcat că în multe dintre lucrările sale lumina nu provine de la o sursă naturală ci mai curând emană de la nou‑născutul Cristos, simbolizând calitatea sa de Lumină a lumii. Correggio conferă tehnicii sale chiaroscuro contraste acute de lumină și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]