37 matches
-
de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne, dar și o promisiune că dincolo de toate se află imacularea", ca "albul iradiant care însumează toate culorile din spectrul luminii, toate experiențele creatoare și devastatoare ale umanului". Memoria timpurilor incerte Cartea Exerciții de memorie cuprinde convorbiri cu diferite personalități ale culturii și vieții politice românești. Alexandru Paleologu și Paul Dimitriu
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
vis încet o rășină pe scoarța prunului ursuz curcubeu cum sângele ursului în hibernare încet ca o ștergere de contururi în bogata ninsoare vocea aceea tremura încet se târa leoarcă de sărut în liniștea de febră vocea ploua peste tot imaculare de nu se auzea nimic așa cum la tropice nu vedeai stropi nu auzeai răpăit și brusc erai ud statut de realitate îmbinare născută dintr-un viciu de asociere cum savantul nu prin formule ci din te miri ce descoperă când
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă nasc în
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Penumbra este propice instinctelor criminale și o lumină crudă, ireala scalda doar momentele an care se ănfăptuieste crimă. Costumele (Krisztina Nagy) creează ambianța nobil-războinică printr-un negru copleșitor: albul mantalei lui Duncan al izolează că victima, nu este semnul unei imaculări morale. Nu toate victimele sunt inocențe. an drumul ei spre nebunie, lady Macbeth introduce alte pete de culoare, dar contrastul puternic al negrului de doliu este giulgiul roșu, dominând scenă ăncoronării, moment care exprimă sintetic tragedia: triumful este al unor
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
aici, Damianus stă pe picior enorm, încălcînd normele logicii și inspirîndu-se din ipoteza cu totul neplauzibilă că prin Hristos Dumnezeu s-a făcut om. Odată acceptat inacceptabilul, norma gîndirii teologice merge într-o singură direcție: de a privilegia pînă la imaculare ființa divină, scutind-o de orice incriminare privind apariția răului în lume, atîta doar că intenția de a-l scoate basma curată pe creator se lovește de prerogativele cu care teologia l-a înzestrat: omnipotența și omnisciența. Cine are puteri
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la ura și disprețul față de adulți, până la înțelepciunea precoce (de tipul personajului lui Mircea Eliade), care pune pe gânduri savanți și specialiști ' reprezintă căutarea iluminării. Traumele războiului apar ca producătoare, în general, a căutării disperate de puritate, de armonie
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
vorbea în poezii"), a cuvintelor ("Spăși-voi visul de lumină"). Ne este indusă în felul acesta o bucurie superioară iscată de sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului din Simfonia IX a lui Beethoven, analog surâsului îngerilor lui Leonardo da Vinci. "Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duioșie, lumină, ideal, armonie, iată simbolurile in jurul cărora polarizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
toarnă cîte puțin din el și din biografia lui. Și i-am adăugat că în alte pasaje l-am urît, pentru că mă împingea să fac un slalom de la cele mai elevate culmi nirvanatice, la rock'n roll. De la sublimări și imaculări, la bordeluri și formații de șantan. Mi-a explicat că el execută permanent acest slalom, care ține de însăși structura lui și se simte,,acasă" în ambele limburi. A recunoscut că e un bon viveur, căruia îi plac mult femeile
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
și par beată de frumusetea asta ca din vis. -Oare voi frumoase și distinse flori, din ce sunteți făcute ? Din picăturile de lapte ale zeiței Hera, căzute pe pământ ? Sau poate din gelozia vreunei alte zeițe cu care rivalizați în imaculare și frumusețe ? -Nu știm, dar nu am vrea să ne dați simboluri sinistre. Suntem aici, printre voi numai pentru bucurie. Referință Bibliografică: Iubirea crinilor imperiali / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1413, Anul IV, 13 noiembrie 2014. Drepturi
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
factură modernă în care sentimentul religios este foarte pregnant. Pentru Monica Pillat poemul este o minune „care-ncepe / Acum în ieslea minții mele” (Noapte de Ajun). Ea este poeta care spune: „Pe frunte simt mirul zăpezii / Pe cuget neaua mântuirii” (Imaculare). Monica Pillat scrie o poezie care transmite idei și stări și nu una de dragul imaginii. Iată: „Aș vrea să fac o scară din cuvinte / Pe care să mă sui până la Tine” (Aș vrea). Petru Demetru Popescu - un alt poet prezent
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93340_a_94632]
-
zonă apusă a virtualului sau a scrisului în general. Evident ca te-apucă râsul văzând în filme vechi scene cu conținut pueril: flirtul, scrisori cu funde cu miros de lavandă, levănțică peste tot, legături din dragoste, iubire, așternuturi scrobite, albe... imacularea? Pornografia se vinde acum ca pâinea caldă. Nu mai e nimic de făcut. Am rămas de modă veche, epoca romantică a dispărut. Apar scamatorii de vise care te învață experimentul lor cu desuuri roșii sau goi plimbându-se prin parcuri
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
mână a Kremlinului, atunci blazarea din dezamăgirea sufletelor ce nu-și găsesc mântuirea e și mai mare!... Pentru că simțirile din interiorul ortodoxiei noastre deveneau mândre de grava penitență prin care bătrânul patriarh își recunoștea păcatul trăgându-i după el, întru imacularea ierahiei bisericești și pe ceilalți care păcătuiseră. Dar au rămas derutate, nemulțumite, blazate, revenind la elementele formale ale ritului și legăturilor doar materiale cu Biserica, atunci când acesta a fost ajutat să se răzgândească și s-a întors în scaun reașezăndu-i
SAU INCERCARE DE A LE EXPLICA UNUI PRIETEN STRĂIN (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359408_a_360737]
-
factură modernă în care sentimentul religios este foarte pregnant. Pentru Monica Pillat poemul este o minune „care-ncepe / Acum în ieslea minții mele” (Noapte de Ajun). Ea este poeta care spune: „Pe frunte simt mirul zăpezii / Pe cuget neaua mântuirii” (Imaculare). Monica Pillat scrie o poezie care transmite idei și stări și nu una de dragul imaginii. Iată: „Aș vrea să fac o scară din cuvinte / Pe care să mă sui până la Tine” (Aș vrea). Petru Demetru Popescu - un alt poet prezent
POEŢI ROMÂNI SLĂVIND DUMNEZEIREA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343547_a_344876]
-
și internațională, cu scopul de a produce confuzie, tulburare și dezbinare în rândul credincioșilor ortodocși. Iată, câteva dintre multele măsuri care se aplică sub văzul nostru, al tuturor. În al doilea rând, se încearcă din răsputeri, de către organizațiile internaționale oculte imacularea unei frici de Antihrist în lumea ortodoxă. În ultima perioadă, din păcate, au fost mai multe cazuri de ucideri în rândul creștinilor și al clericilor, făcute publice de către mass-media. Ori, creștinii ortodocși trăitori știu faptul că nimic nu este mai
RĂMÂNE-ŢI ÎN BISERICĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379073_a_380402]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NEMĂRGINITA IMACULARE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem, Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare, Să ne visăm, aidoma, și
NEMĂRGINITA IMACULARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381365_a_382694]
-
te aștept, nimic nu mai detest. Iar tu ce vei simți de-mi regăsești ninsoarea? Din lamura cea virginală-a fulgilor mă vei deszăpezi? Aș vrea ca visul să ne cearnă până-n zori-de- zi- Altfel, de ce -aș fi conceput, nemărginit, imacularea? LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NEMĂRGINITA IMACULARE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NEMĂRGINITA IMACULARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381365_a_382694]
-
Iar tu ce vei simți de-mi regăsești ninsoarea? Din lamura cea virginală-a fulgilor mă vei deszăpezi? Aș vrea ca visul să ne cearnă până-n zori-de- zi- Altfel, de ce -aș fi conceput, nemărginit, imacularea? LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NEMĂRGINITA IMACULARE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
NEMĂRGINITA IMACULARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381365_a_382694]
-
Maria Daniela Pănăzan Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Semnificații alegorice în poezia lui Ion Brad În simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste semnificații profunde care își află ecou încă din titlul recentului volum de
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
LOR ZBOR..., de Maria Daniela Pănăzan , publicat în Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016. Semnificații alegorice în poezia lui Ion Brad În simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste semnificații profunde care își află ecou încă din titlul recentului volum de
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
mai întâlnim distihuri (iar în ciclul Poemele viitoare din volumul Cartea zodiilor chiar ... Citește mai mult Semnificații alegorice în poezia lui Ion Bradîn simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste semnificații profunde care își află ecou încă din titlul recentului volum de
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
în „diminețile de ieri”,autoarea consimte să-și dezvăluie gândul cu simplitate: „m-am ascuns de zilele de mâine/ să nu mă întoarcă din drum/ toate care vor urma/... voi sări/ într-un viitor mai sincer/ sau voi rămâne/ așteptând/ imacularea sfertului academic...”. Diminețile de ieri, ca toate cele trecute în timp îndepărtat, în perioada copilăriei, au fost și au rămas cele mai frumoase, de neuitat, izvor de viață, pentru că tot gândul, emoția, visarea, și-au permis atunci să fie imaculate
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
a intelectualului care s-a retras din politică. Ștefan Borbély: Nu este adevărat că intelectualul ca atare s-a retras, că s-a retras fiindcă era intelectual, fiindcă normele pe care le Întâlnea În politică nu corespundeau fantasmelor sale de imaculare. Anumiți intelectuali s-au retras. Radu F. Alexandru este parlamentar și acum. Varujan Vosganian, de asemenea. Sanda Cordoș: Ca proporție, cred că au fost mai puțini. Un singur lucru mai vreau să adaug: a spune că optzeciștii s-au retras
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
volumul Soare, fântâni, trandafiri...(1972), derivate și ele din textele avute de model: mirajul transparenței, ca montaj metaforic al utopiei, și „lauda somnului”, ca purificare prin revenire la esențele primordiale. Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]