8 matches
-
Dimitrie Rallet le asociază chiar pe cele de Lahore În portretul de enciclopedie Îndoielnică dar indispensabilă unui Orient definit de bazar: „(...) acolo, pe la șalgii și pe la parfumori, să vezi șaluri de Lahor, de Bagdad, stofe de Brusa, caftane, tandure, testemele, imamele, mătăsării de tot felul, tenzufuri, curse, unt de roze, paste de scos părul, ape de flori mestecate cu ape europene și pomade cu etichete de Paris (...)”6, trasând vaporos direcția În care stofele Orientului parcurg Europa. Iar Alexandru și Sașa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
imaginar, a fost întotdeauna maniera specific macedonskiană de a scrie proză: "... în păreții ei se afla un ocol de firide cu perdele de borangic cusute în mătăsuri și fluturi, prin crăpătura cărora se zăreau ori ciubuce de iasomie cu mari imamele de chihlimbar înflorate în peruzele, ori mătănii de preț, călimări de argint de pus în brîu, iatagane și cuțite cu mînerele numai pietre scumpe și chiar, în una din ele, bătută pe fundul peretelui, o minune de icoană lucrată cu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
1821 despre comerțul dintre Turcia și Țara Româ- nească, F.G. Laurençon, profesor de franceză stabilit la București, constată faptul că, printre multe alte mărfuri, se importau de la Istanbul cafea, vinuri de Cipru, lichioruri, leacuri medicinale, dar și ciubuce și tutun : „Imamelele din chihlimbar galben nu sunt un obiect neînsemnat de negoț ca și frumoasele ciubuce din lemn de cireș și tutunul de fumat” (Nouvelles observations sur la Valachie, 1821) (227, p. 25). În fine, vornicul Iordache Golescu a descris prin 1832
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rumânești, tubul ciubucului („Zevanea : Cuvânt turcesc ce însemnează lemnul cel găurit pân mijloc, întocmai ca o trestie, care cu un cap se bagă în ciubuc, iar la cellalt să pune imumeaoa, prin care trage fumul tutunului din ciubuc”) și muștiucul : „Imamea : Adică osul sau piatra lucrată ca sfârcul țâței, ca țâța vacii, ca un nastur ce să pune în vârful zeva- nelei șî, îmbucând-o în gură, suge fumul prin ea din ciubuc” (278). Tabietul marilor boieri de a fuma împreună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fustanele”, „felegenele de cafe, ciubucile și narghilelele gioacă roluri însămnate”, iar „fumul de tiutiun domnește în toată nourimea sa”. Alături, pe uliță, se află o „tiutiungerie arminească”. Ea este împodobită în față-i cu bucaluri mari pline de liulele, de imamele, de tiutiun ; prin lăuntru este ticsită de dulapuri, în care sunt întinse fel de fel de chisele cusute cu fir, tot soiul de mătănii de mărgean sau de chihrimbar și prin colțuri stau grămezi de ciubuce de cireși și de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ilustrate. Până acum câțiva ani mai mișunau încă prin casbah și bazar, dar de când li s-a interzis să poarte vălul n-am mai văzut nici unul... — El e, fără nici o îndoială, recunoscu ministrul, care aprinsese o lungă țigaretă turcească cu imamea și părea absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai exact posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un timp. — Că dacă poimâine familia lui nu este pusă în libertate și lăsată aici, la colț, o să-l omoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le iertaseră umilirea din urmă douăzeci de ani și tot mai visau să pună mâna din nou pe niște bogății pe care le consideraseră ale lor timp de un secol. Aprinse una din frumoasele lui țigări turcești cu eleganta ei imamea, se ridică în picioare și se apropie de fereastră, de unde admiră marea liniștită, plaja pustie în acea perioadă a anului și larga promenadă maritimă, întrebându-se dacă sosise momentul să părăsească definitiv acel birou care îi plăcea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să respire puțin aer curat. Alții, socotind pe semne că riscă să se îmbolnăvească de ciumă, vîrau cîte o cîrpă în găleata cu catran și o duceau mereu la nas. Alții, în sfîrșit, pufăiau de zor din lulelele lor, cu imameaua retezată, încît fumul acestora le umplea mereu nările. Stubb rămase uluit de strigătele și înjurăturile ce se auzeau dinspre ruful căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe care cineva o ținea întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]