30 matches
-
cu imanența. Cea dintîi corespunzînd doctrinei religioase, cea de-a doua sferei de imagini de artă în duhul în care un pasaj din Sfîntul Augustin propune însăși înțelegerea lui Dumnezeu, într-un chip ce ar putea sugera o armonizare între imanentismul spinozist și contestatarii săi: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborîre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor". Astfel
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
definiție a metafizicii este transcendența. Între altele, pentru simplul motiv că transcendența și metafizica sunt unul și același lucru". Explică, firește ca în orice curs de metafizică, semnificația unor noțiuni și categorii filosofice precum timp, spațiu, necesitate, gnoseologie, întîmplări, substanță, imanentism, transcendență, unitate, dualitate, ca și probleme de teorie a cunoștinței. Într-un loc explică, în stilul său inimitabil, ce înseamnă, în filosofie, justificarea- " Justificarea însemnează, întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal. Dacă
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
De aici, distincția, radicală, dintre conștiință și faptul despre care există o conștiință,... ce dont il y a conscience, mai clar. Obiectul conștiinței, oricare ar fi el (în afara conștiinței reflexive) se află, din principiu, în afara conștiinței: el este transcedent - contrar imanentismului, idealismului de tip Berkeley... "Ca regulă absolut universală, un lucru nu poate fi dat - în nici o percepție posibilă, cu alte cuvinte în nici o conștiință posibilă în general, - drept ceva imanent în mod real". (Ideen) * Raportul imagine-gîndire. Vezi și Sartre: L
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
un certain type de conscience. L'image este un acte, et non une chose. L'image este conscience de quelque chose..." Din asta derivă și antirealismul curentului existențialist de după cel de al doilea război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conștiinței, în care, între noi și lucrurile din afara conștiinței umane ar fi existat niște intermediari fizici, gen còpii, clișee, ce asigurau legătura dintre gîndire și materialitatea existenței. Deși influențat de marxism, - pînă la un punct, - existențialismul de-materializează
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
unghiuri, echilibrează perfecta simetrie și perfecta spontaneitate. E, practic, expansiunea unui proiect de autor. De aceea, critica lui Poulet ignoră forma, îndreptîndu-și atenția spre motivațiile "centrului" care a generat-o. Aruncînd coaja, cu tot cu experiențele conținute în ea, refuză, de fapt, imanentismul. Opus va proceda Jean-Pierre Richard, despre care Mircea Martin scrie aproape entuziast. E vorba, de fapt, despre aceeași adecvare foarte fin reglată la felul de-a comenta al autorului comentat. Jean-Pierre Richard obligă, compunînd critică în felul literaturii, la prospețime
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
mă spulber./ Scutură-ți coama, lume, la chipul chipului,/ Fii un cleștar în pîntecul căruia se cutremură/ Măruntul-firavul-puternicul" (Trîmbițe). Măreția divină e așadar concomitent spirituală și materială, sublimată și carnală. Avem a face cu un soi de avîntat acord între imanentism și transcendentalism, cu o perspectivă asupra unui spirit totalizant, prezent totodată în afara și-n interiorul creaturilor, precum în următoarele cuvinte ale Sfîntului Augustin: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
din Underhill și o afirmație generală comună celor doi. Următoarele două prelegeri sunt, după Marta Petreu, inspirate din capitolul Mysticism and theology al cărții lui Underhill. În realitate ele nu au în comun decât tema. Prelegerea a XVIII-a, Emanatism, imanentism și trinitarism, discută bineînțeles despre emanatism și imanentism ca atitudini fundamentale ale misticii. De aceeași temă se ocupă prima jumătate a respectivului capitol din cartea autoarei britanice, a cărei tratare se resimte de lectura lui Rudolf Eucken. Acesta îi acordase
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
doi. Următoarele două prelegeri sunt, după Marta Petreu, inspirate din capitolul Mysticism and theology al cărții lui Underhill. În realitate ele nu au în comun decât tema. Prelegerea a XVIII-a, Emanatism, imanentism și trinitarism, discută bineînțeles despre emanatism și imanentism ca atitudini fundamentale ale misticii. De aceeași temă se ocupă prima jumătate a respectivului capitol din cartea autoarei britanice, a cărei tratare se resimte de lectura lui Rudolf Eucken. Acesta îi acordase atenție specială întâi în Die Grundbegriffe der Gegenwart
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
într-un succint comentariu la un citat din Wiliam James, înclinația spre pesimism, în timp ce Nae Ionescu se oprește pe larg asupra pesimismului, comparând modul în care el se manifestă în buddhism și creștinism. În cel de-al doilea caz: definirea imanentismului, relația directă om-Dumnezeu și optimismul inerent. Aici Nae Ionescu este foarte succint, spre deosebire de Underhill, care se dilată pe multe pagini. Chestiune de înclinație personală. E adevărat că Nae folosește ilustrația deus- theos pentru cuplul emanatism-imanentism, la fel ca autoarea engleză
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
câștig al filologiei comparate, vechi de o jumătate de secol (de fapt, chestiunea monogenezei celor doi termeni este încă deschisă discuțiilor). La fel, afirmația că creștinismul - prin dogmele trinității și încarnării - reprezintă o poziție intermediară și sintetică între emanatism și imanentism, deci superioară celor două, este un bun comun al teologiei fundamentale, dincolo de frontiere confesionale. E din nou adevărat că Nae Ionescu o citează pe Sfânta Tereza de Ávila pentru viziunea mistică a trinității, la fel ca Underhill. Aceasta o expune
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ipostaze a lui Dumnezeu, puntea de care vorbeam adineaori; nu e mai puțin adevărat că puntea a fost aruncată.“ E evident că nu e vorba aici de asumarea paternității, ci de faptul că dogma trinității, ca punte între emanatism și imanentism, nu a fost istoricește elaborată în mod conștient ca o soluție de mijloc între cele două mai vechi, așa cum o analizează el într-un curs universitar. Nae Ionescu continuă prin a spune că activitatea religioasă, ca și cea metafizică în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și totul pute. A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniștii nu trebuie tratați ca infractori politici. Ei trebuie tratați ca infractori de drept comun. Ca hoții de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame... Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negația omului total, că omul total aparține la cele două lumi: lumea trecătoare și lumea veșnică. Or, comunismul ancorează în dimensiunea lumii trecătoare și în felul ăsta nu e uman
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capacitate dogmatică și apologetică, Părintele Dumitru Stăniloae a clarificat și limpezit pozitia sa creștin ortodoxă față de gândirea acestui original și apreciat filosof român, într-un volum intitulat: "Poziția domnului Lucian Blaga față de Creștinism și Ortodoxie". În această lucrare se opune imanentismului cultural al lui Lucian Blaga, oferind în schimb o viziune asupra istoriei și culturii în care elementul divin și umanitatea se disting, dar conlucrează strâns [4]. După zece ani de studii și refelcție, teologul român a publicat, la Sibiu, în
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
subiect (psihologism); cele care afirmă că valorile sunt o reflectare a proprietăților obiective (realism naiv); concepțiile care văd în axiologic un domeniu aparte, ce nu ține nici de lucruri și nici de oameni, valorile fiind obiective și transcendentale (idealism obiectiv, imanentism). Respectiva tipologizare se referă la etape istorice ale cunoașterii oarecum depășite. Astăzi există o convergență marcantă în privința ideii că, de fapt, natura valorilor rezidă în întâlnirea, intersecția, corespondența dintre nevoile, propensiunile umane și calitățile obiectelor. Se afirmă, în acest fel
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
criteriile ierarhizării artistice, subliniind heteronomia fenomenului receptării. Dincolo de documentarea laborioasă, precumpănitor germană, relevante sunt punctele de vedere personale despre filosofia artei și fenomenologia structurii ei; intră în dezbatere specificitatea devenirii artei între individual și universal, între temporal și supratemporal, între imanentism și mutațiile istoriei. Din perspectiva lui V., estetica e un concept-sumă, un sistem multiobiectual, larg cuprinzător, tratatul incluzând sfera literaturii și fiind deschis artelor plastice și muzicii, arhitecturii, urbanismului, filmului și altor modalități de expresie artistică. Teoreticianul tinde să întregească
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
ale ideologiei, în timp ce discursul se dezvoltă cu toate consecințele sale impetuoase. Momentul recent al istoriei filosofiei la care ne-am referit, amintind de Horkheimer și Adorno și de «noii filosofi» francezi, este reprezentativ pentru modul în care a fost îmbinat imanentismul sistematic, mândria filosofiei moderne, cu ideologia și rezultatele depersonalizante, pur funcționaliste ale concepției științifice a gândirii, așa cum s-a configurat ea începând cu iluminismul. Ideologie, depersonalizare, aplatizare, conformism, dictatură și revoltă irațională, toate acestea par să marcheze apusul dramatic al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
observat apoi că, așa cum vom vedea atunci când vom vorbi despre exemplificările istorice, imixtiunea elementelor crezului creștin în argumentările filosofice poate să conducă și la rezultate opuse față de cele ale unei filosofii religioase, adică pot sfârși chiar într-o formă de imanentism. Exemplificarea istorică ne ajută să vedem care sunt articulațiile complexe și problemele ample pe care le suscită o filosofie creștină și care pot ajunge să-i pună în discuție chiar propria identitate. Distincțiile conceptuale propuse ne ajută încă de pe acum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor intern a fost transformat într-o structură dialectică, elaborată în limitele unui anumit imanentism metafizic. Strict vorbind, sfântul Toma, ca filosof, nu este în mod necesar creștin, întrucât filosofia sa este o filosofie naturală. În schimb, Hegel este filosof creștin în sensul că conținuturile gândirii sale filosofice presupun în mod necesar adevărurile creștine. Totuși
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
postuleze vidul (în sens peiorativ), recunoaște că există acolo, în acolo (Dasein), ceva ce trebuie să fie scos la lumină. A acompania. Autoritatea servește, în acest sens, drept revelator al Ființei colective. Dincolo de verticalitate, ea pune accentul pe imanența lumii. Imanentism al comunității. Împotriva creației unui Dumnezeu atotputernic, a geocentrismului unui Pământ unic, a antropocentrismului unui om rațional conștient de sine însuși, autoritatea este astfel anamneză a creațiilor multiple într-o lume diversă. Aceasta este "legea fraților", proprie inițierii. Cât mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viață care dezvăluie sensul imanent al vieții atribuie un loc foarte mare politicului. Nu există, după economic (care e de fapt un sclav al lui), un domeniu care să aibă mai mult caracterul de a fi în lume decât politicul. Imanentismul lui explică de ce sufletele pline de ardoare religioasă, adică arzând de dorința de a ieși din lume, l-au disprețuit și au văzut, cu drept cuvânt, în activitatea politică preocuparea, dar mai ales tentația, ce te leagă atât de mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
metafizică. Dacă autoritatea derivă numai de la oameni, atunci îi lipsește orice temei mai adânc, și în afară de relativismul uman nu mai este nici o ieșire. Derivarea suveranității și autorității dintr-un principiu transcendent justifică totul, cu condiția să crezi într-o divinitate. Imanentismul modern a săpat atât pe Dumnezeu, cât și orice fel de autoritate și suveranitate. Modul în are un om politic își transformă voința în lege ține de un complex de împrejurări care n-are nici o legătură cu etica. Este suficient
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare că ele fac întrucâtva trecerea de la concepția lui Hegel la viziunea lui Dilthey. Dacă prima frază citată respectă întru totul spiritul hegelian, cea de-a doua sugerează deja o deschidere dinspre istorie spre rațiune, și nu invers. Un asemenea imanentism incipient ne apropie de Dilthey. Așa cum am mai precizat, Dilthey susține că nici unul dintre cele trei tipuri de Weltanschauungen nu este universal valabil. Chiar dacă această formulare este oarecum tautologică, o utilizăm pentru a sublinia o distincție: un tip sau altul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răvășite cu care esticii se confruntă de aproape un sfert de secol. Capitolul 3 Opinii despre funcțiile culturale ale tradițiilor Introducere Filosofii secolului al XX-lea au manifestat un interes sporit pentru înțelegerea influențelor culturale ale tradițiilor. Pe măsură ce dovezile că imanentismul este insuficient, s-a trecut la completarea lui cu factori supraumani transcendenți. Literaturile și artele, științele și tehnologiile, filosofiile, religiile și ideologiile secolului al XX-lea au sporit imaginile și argumentele despre interdependențele oamenilor pe pământ, dar și ale Pământului
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
profunde ale existenței telurice. Ciripitul cu totul lipsit de griji al coțofenei hoațe a lui Rossini. Pura identitate cu sine însuși înțeleasă ca fericirea provocată de o circulație sangvină accelerată beatific 46. Teolog politic intransigent, Schmitt nu aprobă un asemenea imanentism naturalist. Dar este de acord cu consecințele sale nihiliste. Știe că atunci când Dumnezeu moare, omul se transformă într-un animal. Când zeii îl abandonează, Unicul nu mai are puncte de sprijin în izolarea sa orgolioasă și recunoaște doar două adevăruri
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]