149 matches
-
în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată cenușii mele îmi va supraviețui oare? � p. 933). La pagina 936, privindu-și global existența, Chateaubriand trece, prin metaforă, de la corporalitatea pământeană la cufundarea în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de vechiul țărm pe care mă născusem, înotând cu speranță spre un țărm necunoscut." O
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
se-nchide târăște după sine pielea albă a cerului lumina din insomniile mele fără căpătâi sufletul după bombardamentul ultimelor ispite se reface în oglinzile sparte din deșert și mă înghesuie în desaga sa poate am să-i înțeleg starea de imaterialitate spre mine năvălește iarna (barcă supraîncărcată de somn) lângă ultimul foc de vreascuri în pâlpâiri de umbre visez că nu mai sunt și chiar nu mai sunt Oralitatea semnelor vântul își inventează de fiecare dată un nou clopot cum pasărea
Versuri by Teodor Preda () [Corola-journal/Imaginative/3630_a_4955]
-
fiecare element (binecuvîntarea nupțiala, cotidianul cu truda să permanentă) justifica și sprijină această conversie de la moral la estetic. Paradoxal, si poate de aceea neconvingător în travesti-ul căsătoriei ca expresie a moralității în expresie estetică, mi se pare următorul lucru: imaterialitatea, în chiar textul lui Kierkegaard, cuplului căsătorit. Iubitele lui Don Juan se pierd, cum era de așteptat, în serialitatea lui mille e tre, dar în iubirea domestică ar trebui să distingem chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
totală, a marelui actor Bruscon. Cel mai potrivit partener al acestei aventuri a cuvîntului, cea mai bună voce care poate rosti divin neputințele ființei, culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
monarhia. Ce se vede din asta? O uriașă putere de adaptare. Asta are și regizorul: o mare rezistență fizică și putere de adaptare. Regizorul capătă chip lucrînd. Cînd lucrează, el ia o anumită formă, se particularizează. Totul este de o imaterialitate tragică și, în același timp, salvatoare pentru că nu mai există dovezi. Se vede asta și din felul în care se scrie, se discută despre mari spectacole. Cum era invitat Borges să comenteze pictura contemporană. Am asistat la acea întîlnire cînd
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul feminin din Frumoasa fără corp, postuma eminesciană inspirată de un basm popular, este lumină pură, imaterialitate, este puritate absolută "O idee ce-i menită etern să stee". Dacă în legenda ebraică omul a pierdut nemurirea din cauza "păcatului" cunoașterii, care îl făcea egal cu Iehova, în budism, dimpotrivă, ignoranța este păcatul originar: ignorăm faptul că eul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
literare. Spre deosebire de cetățeanul obișnuit, prozatorul are ochi pentru literaritatea vieții și, această calitate face ca, pentru el, chiar și experiențele cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o posibilă sancțiune a vieții mele ratate. Antidotul îl constuituia însă raportarea livrescă la propria literatură. Când Niculina se purta astfel, o aveam în fața ochilor pe Iuliana Necșulea, dactilografa nimfomană din Ritualul nopții
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
iar la 7 noiembrie 1924, Arhiepiscop și Mitropolit al Bucovinei și Hotinului, păstorindu le timp de 11 ani. Nicolae Cotlarciuc s-a manifestat în mai multe direcții : în domeniul teologiei, s-a ocupat de dreptul bisericesc, în domeniul filosofiei, de imaterialitatea sufletului, iar în plan social a abordat rolul bisericii în ocrotirea socială. A completat și reeditat „Liturgica Bisericii Ortodoxe”. În anii tinereții, a cochetat cu literatura, publicând poezii și proză scurtă pline de umor autentic și rafinat. Ca președinte al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-ar fi fost mamă; confruntarea dintre cele două femei mă făcuse să simt - poate pentru puțin timp, dar cu o intensitate disperată - concretețea legăturii dintre mine și Antonia, imaterialitatea legăturii dintre mine și Georgie. Și totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu e suficient să-ți amintești, trebuie să și ții minte ceea ce ți-ai amintit! Metaforic, această operație e mediată de un personaj suplimentar, de unchiul-de-la-munte, cel vizitat de fetița Heidi. Trecutul ca realitate materială: cel care se raportează la imaterialitatea lumii a trecut și el, de fapt, într-o altă ordine a ființei. Spațiul nu mai există, pentru Tony Judt, decât ca imagine, iar temporalitatea e o formulă de a-și descrie propria neputință. Prezentul e inutil, pentru că e legat
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
lui Virgil Diaconu, de o erotică a poeticii. Nimic nu ne oprește, ba chiar ne simțim îndemnați a citi un poem în care formal e vorba de o femeie drept o adresare Poeziei. Muză capricioasă în inefabilul său, calină în imaterialitatea sa, Poezia se încarcă cu aspirația de posesiune a autorului, cu accent doloric, precum un triumf al irealizării: „Ea strălucește și nu știe că strălucește.// Ea vorbește întotdeauna despre altceva,/ din propria lumină se retrage.// N-ai s-o oprești
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuprinsă de zgomot» Pentru că dimensiunea principală a realității în care evoluează autoarea este imaginația, Victorița Duțu, spre deosebire de alți poeți, nu este interesată să evadeze din această realitate. La fel ca și cuvintele, realitatea despre care vorbește poeta se definește prin imaterialitate. Într-o asemenea realitate, liniștea devine un autentic loc de refugiu din fața cotidianului. “Liniștea/ce nu se lasă cuprinsă/de zgomot se manifestă ca o variantă la “gândul celuilalt”, gând ce capătă formă, de aceea, continuă poeta, atunci când “o mână
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
Ștefan, Impresii de lectură: Apa de Mirela-Ioana Borchin. Cu o Prefață de Eugen Dorcescu, „Actualitatea literară”, VI, 2016, nr. 55 - 56, p. 6; Maria Nițu, Alchimist la porțile Nirvanei, “Orizont”, 7, 2016, p. 22; Laurențiu Nistorescu, Un portret distopic al imaterialității ființei, „Paralela 45”, 5 septembrie 2016; Iulian Chivu, Apa - spațiul memoriei și al venerării, „Tribuna”, nr. 336, 1-15 septembrie, 2016, p. 10-11; Snejana Ung, În dialog..., „Orizont”, nr. 9, 2016, p. 11; Claudiu T. Arieșan, Sacralități de septembrie III, „Orizont
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
scrie și poezie cu formă fixă: rondel, sonet. Lirica erotică este slab reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
creștinismului și civilizării În colțul nostru european de lume, ideea de suflet (psyche) ca distinct de corp (soma) a fost introdusă, se pare, de abia de orfism, care afirmă imortalitatea sufletului și crede în metempsihoză. Platon acreditează această idee a imaterialității și imortalității sufletului, precum și a omului ca o ființă spirituală, „încarcerată” în corp ca într-un mormânt. Iar Aristotel consideră relația corp-suflet similară cu aceea dintre materie și formă, aportul mamei ținând de materie, tatăl fiind cel care impune forma
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
poți să privești și în tine însuți, adică într-un alt spațiu, într-un alt timp și într-o altă stare spirituală, față de cele cu care te-ai obișnuit și crezi că ți le cunoști. Puternică impresie de evanescenta, de imaterialitate, de părelnic, de ciudat de cunoscut și totuși văzut pentru întâia oară, de stranie poposire într-o lume a teatrului dar și a eului nostru, care ne conține și ne păstrează încă amintirile, ne va însoți pe tot parcursul reprezentației
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
scrie și poezie cu formă fixă: rondel, sonet. Lirica erotică este slab reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
pe care-i găzduiesc. Dar și mai surprinzător este sentimentul în sine, mult mai neașteptat decât gestul. Toți ne dorim să ocrotim, ca într-un instinct de supraviețuire; ocrotind, ne salvăm de noi și pe noi, intrăm sub aura unei imaterialități divine și a unui semn al infinitului. Infinitul din mine ți-l dăruiesc ție ocrotind, ocrotindu-te. Și simți dumnezeirea în forma sa cea mai trainică, tainică, autentică. Cine ocrotește nu cere nimic în schimb, de aceea ocrotirea pare a
“UMBRELA E O ARCĂ SUSPENDATĂ” de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375362_a_376691]
-
uitări, Iar drame de demult sunt estompate De numeroase noi învolburări De lumi de idealuri însetate Vorbește Demostene elocvent Furtunilor și valurilor mării, Dar în pustie cine e atent Să urmărească firul cuvântării ? Iisus Christos cu-nvățătură nouă Plutind în imaterialitate Senin EL ne dorește : Pace vouă ! Dar vorbele se sting necercetate. De două mii de anui Ponțiu Pilat, Voind să aibă mâinile curate, Se spală-ntruna, zice înciudat : Neclară e ideea de dreptate ! Cuvântul, element primordial, Si sete de cunoaștere nestinsă
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
inutil și chinuitor, cu propria esență. I se opun. De ce?" continuă Eugen Dorcescu, întrebând-o și întrebându-se, în același timp. Printr-un puternic acces la religie și spiritualitate, lirica lui Eugen Dorcescu revalorifică realitatea contingentă și se îndreaptă spre imaterialitate, pătrunzând în sfera esențelor. Poezia lui recurge la un limbaj generator de idei și, totodată, îndeajuns de plastic. Este o descoperire a esențelor, a înălțării spirituale. „ Omul care crede în Dumnezeu trăiește cu convingerea că Dumnezeu există și că el
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
unui discurs este în același timp controlată, selecționată, organizată și redistribuită printr-un anume număr de proceduri care au ca funcție preîntîmpinarea exceselor și a pericolelor, stăpînirea evenimentului aleatoriu și eliberarea lui de povara redutabilei materialități." De fapt, analiza teoretizează imaterialitatea puterilor discursului, fiindcă acesta din urmă pare că își asumă formele de supraviețuire și interdicțiile ca părți ale sale implicite și fondatoare (Rațiune/Nebunie, Tabu/ Licit, Adevăr/Fals). Cel care vorbește nu are dreptul să spună totul: există un cod
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de nedisociat. Dacă momentul amestecului și cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și să acționezi dacă într-un plan dincolo de bine și de rău? înainte de cădere, lumea cunoștea fericirea, asociată mereu îPlaton nu e departe...) cu eternitatea, imaterialitatea și nemurirea - cu lipsa de corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ci numai în privința folosirii ei: moderată, se poate susține. Plăcerile sunt ierarhizate: cu cât sunt mai utile meditației și unirii cu Dumnezeu, cu atât sunt ele mai interesante. De aici și elogiul auzului și al văzului, bineînțeles, simțul distanțării, al imaterialității, al cerebralității al suporturilor nobile îimaginea și sunetul) precum și clasamentul descrescând înspre odorat și gust, apoi pipăit, simțuri de jos ale proximității cu materialitatea lumii și cu suporturile vulgare îmirosurile, savoarea, contactele tactile cu materialul din care-i făcută lumea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Pentru care anume motive? Nici adversar, nici mormânt - o piatră în grădina lui Platon... - trupul există în calitate de tovarăș al sufletului. Problema nu este pusă în termeni dualiști - dar nici moniști. Și încă și mai puțin materialiști. Erasmus evită aici chestiunea imaterialității sau a nemuririi și, într-un mod și mai hotărât, aceea a destinului său post mortem. în ochii săi, trupul și sufletul constituie un tot: a privilegia doar o parte ar provoca mutilări păgubitoare. Cum poate fi imaginat sufletul fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]