151 matches
-
Ștefan, Impresii de lectură: Apa de Mirela-Ioana Borchin. Cu o Prefață de Eugen Dorcescu, „Actualitatea literară”, VI, 2016, nr. 55 - 56, p. 6; Maria Nițu, Alchimist la porțile Nirvanei, “Orizont”, 7, 2016, p. 22; Laurențiu Nistorescu, Un portret distopic al imaterialității ființei, „Paralela 45”, 5 septembrie 2016; Iulian Chivu, Apa - spațiul memoriei și al venerării, „Tribuna”, nr. 336, 1-15 septembrie, 2016, p. 10-11; Snejana Ung, În dialog..., „Orizont”, nr. 9, 2016, p. 11; Claudiu T. Arieșan, Sacralități de septembrie III, „Orizont
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1492962715.html [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
poți să privești și în tine însuți, adică într-un alt spațiu, într-un alt timp și într-o altă stare spirituală, față de cele cu care te-ai obișnuit și crezi că ți le cunoști. Puternică impresie de evanescenta, de imaterialitate, de părelnic, de ciudat de cunoscut și totuși văzut pentru întâia oară, de stranie poposire într-o lume a teatrului dar și a eului nostru, care ne conține și ne păstrează încă amintirile, ne va însoți pe tot parcursul reprezentației
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 by http://revistaderecenzii.ro/aniversare-gyorgy-harag-livada-cu-visini-la-tvr2/ [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
uitări, Iar drame de demult sunt estompate De numeroase noi învolburări De lumi de idealuri însetate Vorbește Demostene elocvent Furtunilor și valurilor mării, Dar în pustie cine e atent Să urmărească firul cuvântării ? Iisus Christos cu-nvățătură nouă Plutind în imaterialitate Senin EL ne dorește : Pace vouă ! Dar vorbele se sting necercetate. De două mii de anui Ponțiu Pilat, Voind să aibă mâinile curate, Se spală-ntruna, zice înciudat : Neclară e ideea de dreptate ! Cuvântul, element primordial, Si sete de cunoaștere nestinsă
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sete_nestinsa_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
inutil și chinuitor, cu propria esență. I se opun. De ce?" continuă Eugen Dorcescu, întrebând-o și întrebându-se, în același timp. Printr-un puternic acces la religie și spiritualitate, lirica lui Eugen Dorcescu revalorifică realitatea contingentă și se îndreaptă spre imaterialitate, pătrunzând în sfera esențelor. Poezia lui recurge la un limbaj generator de idei și, totodată, îndeajuns de plastic. Este o descoperire a esențelor, a înălțării spirituale. „ Omul care crede în Dumnezeu trăiește cu convingerea că Dumnezeu există și că el
CRISTINA TEMU, POEZIA SPIRITUALĂ* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479358245.html [Corola-blog/BlogPost/372712_a_374041]
-
pe care-i găzduiesc. Dar și mai surprinzător este sentimentul în sine, mult mai neașteptat decât gestul. Toți ne dorim să ocrotim, ca într-un instinct de supraviețuire; ocrotind, ne salvăm de noi și pe noi, intrăm sub aura unei imaterialități divine și a unui semn al infinitului. Infinitul din mine ți-l dăruiesc ție ocrotind, ocrotindu-te. Și simți dumnezeirea în forma sa cea mai trainică, tainică, autentică. Cine ocrotește nu cere nimic în schimb, de aceea ocrotirea pare a
“UMBRELA E O ARCĂ SUSPENDATĂ” de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1467403354.html [Corola-blog/BlogPost/375362_a_376691]
-
cuprinsă de zgomot» Pentru că dimensiunea principală a realității în care evoluează autoarea este imaginația, Victorița Duțu, spre deosebire de alți poeți, nu este interesată să evadeze din această realitate. La fel ca și cuvintele, realitatea despre care vorbește poeta se definește prin imaterialitate. Într-o asemenea realitate, liniștea devine un autentic loc de refugiu din fața cotidianului. “Liniștea/ce nu se lasă cuprinsă/de zgomot se manifestă ca o variantă la “gândul celuilalt”, gând ce capătă formă, de aceea, continuă poeta, atunci când “o mână
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cuvintele_devenite_univers_interior_versuri_semnate_victorita_dutu.html [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
creștinismului și civilizării În colțul nostru european de lume, ideea de suflet (psyche) ca distinct de corp (soma) a fost introdusă, se pare, de abia de orfism, care afirmă imortalitatea sufletului și crede în metempsihoză. Platon acreditează această idee a imaterialității și imortalității sufletului, precum și a omului ca o ființă spirituală, „încarcerată” în corp ca într-un mormânt. Iar Aristotel consideră relația corp-suflet similară cu aceea dintre materie și formă, aportul mamei ținând de materie, tatăl fiind cel care impune forma
Corpul autentic și cultul său de piață by https://republica.ro/corpul-autentic-si-cultul-sau-de-piata [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
scrie și poezie cu formă fixă: rondel, sonet. Lirica erotică este slab reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caligrafii_pe_sufletul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
scrie și poezie cu formă fixă: rondel, sonet. Lirica erotică este slab reprezentată, prin câteva poezii: “Iubita mea”, “Sărută-mă”; “Îngerii”; ș.a. Iubirea, la Florin Jianu trece pe alt plan, este convertită în spiritualitate, în sacralitate și dorință de Înalt, imaterialitate, aș zice că nu e tocmai o iubire carnală, ci una sublimată în avânturi ideale greu de atins. Liviu Jianu practică și parabola în versuri, cu profit maximum, adică având înțeles și morală clare. O astfel de poezie este “Muntele
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii by http://revistaderecenzii.ro/jianu-liviu-florian-caligrafii-pe-sufletul-inimii/ [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
originală mai multe mituri: Zeus, Danae, Leda, Icar, întruchipate prin înseși personajele romanului, și nu numai. Apelul la mituri este o formă de algoritm pentru a scoate la iveală experiențe ...tari, care transgresează limitele omenescului, tocmai pentru a ajunge la imaterialitatea ființei umane, adevărata structură fundamentală a omului: „Pentru a înțelege fapta umană trebuie să sapi pâna dai de fund, de mitologie, și trebuie ca toate straturile arheologice străbatute pâna acolo să fie vizibile. Adevăr valabil pentru personajul de roman în
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
la Întrebarea 75 din Summa Theologiae. În discuția sa despre psihologie rațională, Immanuel Kant (1724-1804) identifica sufletul cu "Eu" în sensul strict și că existența experienței interioare nu poate fi validată dar nici invalidată. Nu putem demonstra unei a priori imaterialitatea sufletului, ci numai atât cât toate proprietățile și acțiunile sufletului nu pot fi cogniscibile de materialitate." Este "Eu", sau sufletul, din care Kant propune raționalizarea transcedentală, dar avertizează că o astfel de raționalizare nu poate stabilii decât limitele cunoașterii dacă
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile ca ființă, ca prezență și activitate. Există însă o particularitate a concepției origeniene despre sfera de acțiune a celor trei persoane divine: Tatăl este creatorul, Fiul este răscumpărătorul iar Duhul - sfințitorul. Această
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
promovați de numeroasele cenacluri pariziene și de cele peste o sută de mici reviste efemere, opun poeticii parnasiene, al cărei principiu era eternizarea priveliștilor lumii date, o poetică a visului, a misterului, a năzuinței spre „altceva”, spre „dincolo” (au-delà), spre imaterialitate și inefabil sau care comunica sentimentul urâtului, al spleenului și nevrozei provocate de climatul în care trăiau. Deosebită, prin materialul de inspirație și prin modul sufletesc, de literatura consacrată, noua poezie o sfida și în ordine formală, permițându-și derogări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
există ca atare, ca „lucruri” ce pot fi percepute și evaluate pentru a statua un curs al conduitei adecvate. Pericolul, amenințarea sau hazardul lor sunt pur și simplu potențiale și atât de ascunse percepției directe, încât par să aibă o imaterialitate imanentă. Dar tocmai această potențialitate nu le diminuează în nici un fel caracterul amenințător. Riscurile asociate sunt incomparabil mai mari decât riscurile naturale obișnuite și, întrucât sunt imprevizibile, adică ascunse, tocmai de aceea nici nu sunt considerate riscuri. Atunci când ajung să
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-ar fi fost mamă; confruntarea dintre cele două femei mă făcuse să simt - poate pentru puțin timp, dar cu o intensitate disperată - concretețea legăturii dintre mine și Antonia, imaterialitatea legăturii dintre mine și Georgie. Și totuși, cât mă exaspera Antonia! Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau mai puțin toți criticii, un nou mod de conștientizare și o nouă critică. Înainte de el, cel puțin pentru toată critica nepsihanalitică (și nemarxistă), conștiința era lucrul cel mai puțin material din câte exista, și trebuia surprinsă tocmai în această imaterialitate. Însă, de la Bachelard încoace nu se mai poate vorbi despre imaterialitatea conștiinței, după cum devine dificil să o percepi altfel decât prin straturile de imagini care se suprapun în ea. Revoluția săvârșită de Bachelard este deci coperniciană. După el, lumea conștiințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o nouă critică. Înainte de el, cel puțin pentru toată critica nepsihanalitică (și nemarxistă), conștiința era lucrul cel mai puțin material din câte exista, și trebuia surprinsă tocmai în această imaterialitate. Însă, de la Bachelard încoace nu se mai poate vorbi despre imaterialitatea conștiinței, după cum devine dificil să o percepi altfel decât prin straturile de imagini care se suprapun în ea. Revoluția săvârșită de Bachelard este deci coperniciană. După el, lumea conștiințelor și, prin urmare, cea a poeziei, a literaturii nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de nedisociat. Dacă momentul amestecului și cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și să acționezi dacă într-un plan dincolo de bine și de rău? înainte de cădere, lumea cunoștea fericirea, asociată mereu îPlaton nu e departe...) cu eternitatea, imaterialitatea și nemurirea - cu lipsa de corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ci numai în privința folosirii ei: moderată, se poate susține. Plăcerile sunt ierarhizate: cu cât sunt mai utile meditației și unirii cu Dumnezeu, cu atât sunt ele mai interesante. De aici și elogiul auzului și al văzului, bineînțeles, simțul distanțării, al imaterialității, al cerebralității al suporturilor nobile îimaginea și sunetul) precum și clasamentul descrescând înspre odorat și gust, apoi pipăit, simțuri de jos ale proximității cu materialitatea lumii și cu suporturile vulgare îmirosurile, savoarea, contactele tactile cu materialul din care-i făcută lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Pentru care anume motive? Nici adversar, nici mormânt - o piatră în grădina lui Platon... - trupul există în calitate de tovarăș al sufletului. Problema nu este pusă în termeni dualiști - dar nici moniști. Și încă și mai puțin materialiști. Erasmus evită aici chestiunea imaterialității sau a nemuririi și, într-un mod și mai hotărât, aceea a destinului său post mortem. în ochii săi, trupul și sufletul constituie un tot: a privilegia doar o parte ar provoca mutilări păgubitoare. Cum poate fi imaginat sufletul fără
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
implică în mod obsesiv, în primul roman al lui Blecher, o percepție cu totul aparte asupra eului. Astfel, am putea spune că lumea se schimbă, iar odată cu ea și eul narator. Proiecțiile imaginare ale eului narator au o trăsătură comună: imaterialitatea. ,,Metafora obsedantă" a acestui text este cea a identității dezirabile. O primă ipostază a eului o avem în imaginea omului negru care apare atât de des în textul blecherian. Interesant este că ulterior, în același roman, prezența feminină imaginată va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
într-o lume în care promiscuitatea a distrus orice fibră de umanitate. Există, de altfel, ceva transuman în acest personaj ce fascinează încă dinainte de a intra în scenă. Primele ei imagini sunt două fotografii - două icoane -, adică două formule ale imaterialității. Atunci când se întrupează, simțim imediat efectele prezenței sale exterminatoare, în Purissima Canyon. Numele definește, însă, un spațiu al falsei purități, așa cum Helen Grayle însăși ilustrează, sub identitate de împrumut, o realitate la antipodul celei sugerate de răpitoarea ei prezență fizică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de puritate, curățenia originară. Dar albul este cel mai expus și mai vulnerabil. Cel mai neînsemnat lucru îi poate înlătura strălucirea puritatea. Albastru Polaritatea albastrului este yin, feminină și pasivă. Calitățile de introversiune și de reflecție se datorează profunzimii și imaterialității sale. Este culoarea mării și a cerului, adică a elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]