82 matches
-
zice în Cum se scrie memorialistul nostru viu și otrăvit cu penița lui veșnic muiată în zeamă de viespi... - grămaticii ceia dugoși care își ștergeau peanele în pletele lor sure și slinoase de se lua cerneala pă deștele vizirului ori imbrohorului dă striga sictir!... grămaticii răi de gură și nelegați în lanț, lătrând pe la ostrețe încoace și-ncolo după bietu' trecătoriu de altădat... Dăm citire a știre că ce au fost vor fire în veac de veac precum era ele, nici o
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
împărăția fiind tare zăticnita p-atuncilesia. Ori să zică și ei dă bine, gramaticii aceia dugosi cu călimări în brîu și care își ștergeau peanele măiastre musai în pletele lor sure și slinoase că se lua cierneala pa deștele vizirului ori imbrohorului da strigă Sictir! Venit cu mazilia gata întocmită ori scrisă de-i ziceau ferman, măcar că gramaticii mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
piața franceză de frații Martin, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Cutiuța ar putea fi plină cu tutun de prizat. Cu o tabacheră a fost momit în 1777 domnitorul Moldovei Grigore al III-lea Ghica, de către trimisul sultanului (imbrohor), ca să-l înjunghie : I-au întins tabachere, Și când vodă s-au plecat, Adică, ca să ei tabac, Făcu sămn lui haznatarul [= vistiernicului], Să-l lovească cu hamgerul (Occisio Gregorii, 1778) (112, p. 51). Era epoca tabacherelor de lux, ornate cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea pier, că furateria capătă alte aspecte și se înnoiește și ea în rând cu lumea, capătă alte dimensiuni: oul de ieri, pe cale firească
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în mâinile lui Mavrocordat, marele dragoman, dar acesta n-a dat-o vizirului. — Scrie asta în răvaș? se miră doamna. — Scrie. Și mai scrie că toată nădejdea creștinilor din împărăția padișahului este la măria ta, și că turcii îl pregătesc imbrohor împărătesc pe Kuciuk Selin ca să-l trimită la București să te mazilească pe loc sau să te ducă la Odrii să te închidă. Sfinția sa mai spune că oamenii măriei tale din jurul marelui dragoman Mavrocordat nu sunt străini de veștile acestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Unde dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți dea hârtie. Să fii gata de drum. Vreau de Paști să fii la Odrii și să te întorci cum afli că a plecat de acolo imbrohorul împărătesc. Îl prinzi din urmă, numeri câți călăreți are solia, afli pe unde intră în țară... — Pe la Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imbrohorul împărătesc. Îl prinzi din urmă, numeri câți călăreți are solia, afli pe unde intră în țară... — Pe la Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la București. Vodă oftă din greu. — Când te întorci să faci așa ca să ajungi la Giurgiu înaintea imbrohorului. Dai vești printre cunoscuții de acolo că la București e mare molimă. Ce molimă, măria ta? — Spui și tu că e o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la București. Vodă oftă din greu. — Când te întorci să faci așa ca să ajungi la Giurgiu înaintea imbrohorului. Dai vești printre cunoscuții de acolo că la București e mare molimă. Ce molimă, măria ta? — Spui și tu că e o molimă nemaiîntâlnită. Știi să scrii și să citești? Da, măria ta. Vodă era obosit. Fusese o zi neobișnuit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnitor. Boala voievodului De duminica Tomei, 8 aprilie 1703, sfânta liturghie la Mitropolie începu în zori, pentru că vodă trebuia să iasă din târg pe Podul lui Șerban Vodă până-n dealul de deasupra viilor, ca să-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk Selin, imbrohorul împărătesc ce trecuse Dunărea pe la Giurgiu și se apropia de București cu o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se desprinse unul care pornind într-un galop nebunesc veni să salute și să anunțe că marele sultan stăpân peste pământ și mare a avut bunătatea să trimită un imbrohor purtător al cuvântului lui către beiul valahilor Constantin. În românește, vodă răspunse că este fericit să-l întâmpine pe trimisul padișahului, care este binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
către beiul valahilor Constantin. În românește, vodă răspunse că este fericit să-l întâmpine pe trimisul padișahului, care este binevenit. Din suita domnitorului, un grămătic de cancelarie traducea în turcește, vădit emoționat, vorbele lui Constantin Brâncoveanu, care încheie spunând că imbrohorul este așteptat cu dragostea și cinstea ce i se cuvine. Călărețul salută pe domnitor și făcu drumul până la camarazii lui în același galop nebunesc. La un semn, seimenii călări, strângând ca o coardă frâiele și arcuind gâturile cailor se aliniară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din garda valahă înaintau trei ieniceri turci, în frunte venind Kuciuk Selin. Salutului său protocolar, politicos dar sec, vodă îi răspunse cu un zâmbet cald și cu o prietenoasă urare de bun venit rostită în cea mai distinsă limbă turcă. Imbrohorul nu apucă să răspundă, căci cei doi prinți îi adresară și ei cuvinte curtenitoare pline de amabilitate, în aceeași limbă literară. La un semn discret al voievodului, un căpitan aduse de căpăstru un roib tânăr cu o șa foarte măiestrit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucrată, se plecă și dădu căpăstrul prințului Con stantin care, în timp ce tatăl lui își exprima bucuria de a oferi în dar armăsarul trimisului padișahului, se apropie de Kuciuk Selin și-i dădu frâul animalului. Apoi porniră spre oraș, vodă și imbrohorul în mijloc, cei doi prinți alături de tatăl lor, iar Toma Cantacuzino alături de turc. Înaintau la pas fără să vorbească. De altfel ar fi fost de prisos, căci toboșarii ienicerilor în urma lor făceau să răsune toate instrumentele de percuție, sporind fastul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dinu, nici cu moș Mihai. — Vere Toma, strigă vodă spre Toma Cantacuzino, astăzi este ziua domniei tale, duminica Tomei, acum te las să mergi, să petreci, dar după amiază, la divan, rogu-te să nu lipsești. Pe cât timp o să stea imbrohorul împărătesc să fii alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi. Ce voiește dar Stăpânul celor Două Continente? — Stăpânul meu, alesul și ocrotitul lui Allah, dorește ca măria ta să vii la Edirne să te închini lui și să-i săruți poala împărătească. O clipă, încă una, încă zece, cuvintele imbrohorului rămaseră suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei mari. Brâncoveanu ridică privirea în sus, să le vadă, nu le mai auzea, dar simțea precis că ele erau acolo, nu zburaseră, le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în picioare și cu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stăruia amintirea executării în plină iarnă într-un spectacol de bâlci a lui Staicu Merișanu și Preda Proroceanu, după o judecată amănunțită în divanul cel mare. Li se părea totuși că vodă Constantin exagerează, nu trădarea boierilor îl adusese pe imbrohor la București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii și făceau să se vadă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că i se rupe pielea obrazului în două. — Totoescule, mai e mult până la ziuă? — Două ceasuri până-n miezul nopții, măria ta! — Așa? Trimite ochi și urechi la casele brâncovenești, mâine-n zori să-mi spui cine intră și iese de la imbrohor. Fă-o pe fugă, să nu lipsești de aci de la ușa noastră! Căpitanul salută și ieși. Pylarino luă tava cu leacuri și se apropie de patul domnului. Marica lua pe rând câte o ulcică și i-o da ca să bea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu orbalțul? Marica înțelese că vodă nu auzise ce spusese doctorul și tăcu, suspinând. — M-am speriat, Marico. Mi-e frică cum nu mi-a fost în viața mea. Cum închid ochii, mi se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mitropolitului ca să se facă rugăciuni mari pentru sănătatea lui vodă, postelnicii de rangul al doilea și al treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma să vină imbrohorul. Au înflorit merii? întrebă vodă. — Nu încă, măria ta. — Ieri am văzut cum stăteau mugurii să crape. Credeam că azi o să înflorească. Grăbit intră în spătărie marele stolnic Constantin urmat de Toma Cantacuzino. Înaintă câțiva pași și se opri în loc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște arici ascundeau cu totul gura. În cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar ce are, ce s-a întâmplat? Prințul Constantin, cu un gest grațios al mâinii, arătă spre doctorul Iacob Pylarino care, după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aoleu, aoleu muică, aoleu, cu ce-ți greșii”. Când medicul, făcând plecăciuni spre domn și spre mesagerul împărătesc, dădu a înțelege că a terminat expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru a se întoarce cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cât se cuvine, noi nu ne grăbim... Cât ținuse luna aprilie, Kuciuk Selin pașa la două zile venise să-l vadă pe domnitorul bolnav. Nu, categoric boala nu era simulată, dar oare marele vizir va continua să aibă încredere în imbrohorul lui? Pentru că îndeplinirea poruncii de a-l duce pe Brâncoveanu la Edirne întârzia. Din două în două zile plecau de la București spre Înalta Poartă călărași cu informații precise privind evoluția sănătății lui Constantin Brâncoveanu. Erau înștiințați deopotrivă Rami Efendi pașa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care le trimitea regulat la Poartă. Și nu mai știa Selin că Mavrocordat, medic foarte competent, era informat și de Pylarino și de stolnicul Constantin asupra mersului bolii lui Brâncoveanu, că nu se îndoia nici o clipă că veștile trimise de imbrohor erau adevărate. Marele dragoman - ministrul sultanului pentru afacerile externe cu țările creștine - își dăduse seama de la început că voievodul Valahiei contractase o formă foarte gravă de erizipel, dar se bucura la gândul că atunci când se va face bine va fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]