56 matches
-
pentru Studii Avansate (ASI) este o activitate de învățământ de înalt nivel, unde un subiect bine definit este prezentat sistematic, este tratat în aprofunzime de lectori de nivel internațional� (info.uoradea.ro). O altă confuzie conduce la suprapunerea dintre adjectivele imemorabil și imemorial: împrumuturi din franceză care stau alături în paginile DEX-ului, avînd și semnificații foarte asemănătoare (�care este foarte îndepărtat în timp�; �care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi�). Folosirea cu intenție ironică a adjectivului nu scuză forma
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
a stins. În următorul număr al revistei Studii acel "lezat" S. Știrbu îi răspundea lui Oțetea ("Recenzia unei pretinse recenzii"). Roller și Știrbu au intervenit și s-au mai publicat două cronici, firește, în Studii pro și contra cărții acelui imemorabil Știrbu. Andrei Oțetea a cîștigat bătălia cu impostorul. Dar nu-i mai puțin adevărat că, în 1971, Andrei Oțetea publică a doua ediție a cărții sale din 1945, integral revizuită, cu titlul Tudor Vladimirescu și revoluția din 1821, voluminoasă (aproape
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
reper de coerență pentru gândirea componistic-muzicală de tip narativ. c) Prin-acum comportă o profilare între două repere nedefinite temporal. Pur și simplu timpul doar trece prin actualitate, indescriptibil (adiscursiv), dinspre-nicicând înspre-niciodată, fără să incideze, adică fără să ne rețină atenția, imemorabil, ca și cum nici nu l-am fi așteptat să (ne) survină și nici nu-l mai petrecem pe când dispare, îndepărtându-se (dedurându-se) din acum-ul de laolaltă-cu-noi (cei care îi rămânem doar în-urmă și nu ca-urmă). Expresia acestei orientări în raport cu acum
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
se leagă a celebrului scriitor irlandez Silas Flannery. O altă scrisoare, tot din Cerro Negro, e scrisă, în schimb, pe tonul unei evocări inspirate: prezentând - se pare - o legendă locală, cuprinde povestea unui bătrân indian numit „Părintele Povestirilor“, de vârstă imemorabilă, orb și analfabet, care povestește neîntrerupt istorisiri ce se petrec în țări și timpuri complet necunoscute lui. Fenomenul a atras la fața locului expediții de antropologi și parapsihologi: s-a stabilit că multe romane publicate de autori celebri fuseseră recitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt cuvinte de ordine „Misterul” vieții și al morții a generat mituri, legende și fabulații dintre cele mai ciudate. Pentru elucidarea sa, indiferent de condițiile în care decurge, s-au folosit cele mai diverse mijloace, începând de la descântece în vremuri imemorabile și până la procedee sofisticate în epocile moderne. La Institutul de Medicină Legală din Timișoara o echipă de reputați medici legiști trudesc în slujba vieții și adevărului. O istorioară, e drept macabră, a șocat la începutul anilor ’50 populația urbei noastre
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
violent individuală. Aici numai, la aceste extreme, se plasează invențiunea și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sunt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemorabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi. Vremea, 27 martie 1930 CUVÎNT CĂTRE POEȚI La temeliile sufletului omului de astăzi zac straturi de păgânătate. De ele fățarnicul se rușinează, le tăinuiește cu grije, îngropîndu-le și mai tare într-însul sau le
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
basm popular cules de Petre Ispirescu, Editura Corint Junior, București. 2 Tradiția (lat. traditionem, acc. traditio = a înmâna, a da mai departe) înseamnă transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil poate fi vectorul identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee, într-un cuvânt o conștiință colectivă; o amintire a ceea ce a fost, alături de datoria de a transmite mai departe
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
dreptate, răbdători în suferință, iubitori de adevăr, dreptate și demnitate. Ei sunt păstrătorii unei lumi arhaice și patriarhale și au un acut simț al dreptății și al libertății, fiind apărători ai unor principii de viață fundamentale, bine stabilite din vremuri imemorabile. „Suntem uniți prin sânge, dar și prin credința că suntem veșnici. Călcăm fără poruncă, neabătuți, pe același drum, de la naștere și până la moarte, pe pământul presărat cu oasele străbunilor din vatra satului până sus pe culmea Babiței, unde ne închinăm
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > AURUL LUI DURAN Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Aurul lui DURAN Pe timpuri imemorabile când satul nu luase înfățișarea de astăzi, trăia în Dealul Piscului un om ce-și pusese gospodăria pe loturie proaspăt dăruite de boierul Lixăndrel. Acest om se numea Tudor Dobre; toți sătenii îi ziceau mai pe înțelesul lor, Duran, de la
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
golul umple întreaga întindere. Sus, ochiul scobit, sita sacră. Sosesc lumina, ploaia, jos, la mâinile tale. Concavă, splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini, până la locul deschis, o cale pustie, în ochii visului imemorabil. Este o cale albă. Pe înaltele ziduri cerul se revarsă, și nu mai e nimeni în muțenia aerului. În tăcere, intact, se va consuma totul. Și curgi în vis, peste lumina gravată. Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă. * Doi
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
trăirilor noastre ar fi pur verbală, o ceață indefinită s-ar așterne peste clipa în care ne hotărîm să luăm boii de coarne, batem șaua să priceapă iapa și avem o filosofie de viață păguboasă, care ne vine din adîncurile imemorabile ale apariției noastre pe această planetă albastră, care ne face să ne consolăm pe noi înșine pentru neputință noastră, cu expresii de genul: “asta e, n-ai ce-i face!”, “lasă, că merge și așa!”, ‘capul plecat, sabia nu-l
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
-ne Taina / împerecherilor...” (hoinărind prin trupurile de carne...) Uneori, și încrederea în vis este zdruncinată de îndoieli. „Viață fără de Lumina scăpată din stele/într-un Cer de umbre care-mi sugrumă / visele...” „Iubirea este o temă inepuizabilă, de o vechime imemorabilă, pentru că originile ei se leagă de originile culturii umane. În literaturile lumii iubirea e un spațiu tematic de o surprinzătoare complexitate, de la Cântarea cântărilor și Epopeea lui Ghilmeș, la mari creații moderne ca Anna Karenina de Tolstoi sau Matei Iliescu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
uzi, flămânzi, sfârșiți de oboseală și dezorientați, ce lălăiau: „Dacă vrei să se vorbească,/ Unul altuia zâmbească,/ Dacă vrei să se vorbească/, Fă așa!” Și așa au făcut și tovarășele: au stabilit că în cabana veche, rămasă acolo din timpuri imemorabile, vor fi cazate fetele, supravegheate de mama, iar în cabana nouă, modernă, cu calorifere, mobilier de hotel de lux, baie cu duș și televizor, vor sta dumnealor și băieții. Cu pași târșâiți am pătruns în cabana veche: podele de lemn
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371092_a_372421]
-
răstălmăcite, de neinițiați.” MirceaEliade, Jurnal, Editura Humanitas, 1993, pg. 114 IMPULSUL INIȚIAL - ÎNCEPUTUL În drumul pe care Cosmosul îl face către casă, cerul păstrează melancolia, iar cuvântul apasă cadența timpului. Sub privirea aceasta pierdută, numai modestia mai poata salva amănuntele imemorabile ale vieții. ANALIZA DISCURSULUI - DRUMUL Suprafața pe care se întinde cauciucul roților are avantajul unui continuum absolut - un context de mișcare favorabil retoricii -, aparent act de vorbire fracționat de șoferul unei sintaxe permanente: înșelesurile pot aștepta o intonație potrivită, genurile
ANNO DOMINI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345974_a_347303]
-
unele și-au dovedit eficiența iar altele greșeala, a fost, pe drept cuvânt considerat „Școala hidroenergeticii românești”; timpul va așeza cu discernământul istoric, fie la frontispiciul patrimonial al neamului, fie la periferia de inutilități și erori umane, pornite din vremuri imemorabile și ajunse uneori la paroxism, toate făptuirile timpului în care s-a construit atât lăudabil, inteligent și necesar, cât și înrobitor și la nesfârșit dizarmonic, proporțional cu doborârea la pământ a ceea ce a ctitorit magistral poporul român. Sporadic și în
53 DE ANI ŞI O ISTORIE DE HIDROENERGETICĂ, LA BICAZ. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346021_a_347350]
-
nu li se permitea nici măcar încălzirea pe stadion, darmite crâncenele antrenamente la care erau supuși. Numai cei care munceau cu tot sufletul aveau dreptul să poarte flacăra aprinsă de marea preoteasă până pe stadion. De pe atunci și poate chiar din vremuri imemorabile munca era considerată de religii singurul atu principal al mântuirii. Cu excepția celei Ortodoxe care o înfierează. În final voi aminti o trăire personală. Proaspăt emigrat în Germania în timpul cruntei ere comuniste am nimerit într-o comună cu câteva mii de
ÎNVIEREA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347860_a_349189]
-
de tip sufletesc, pentru că celelalte fluide sunt deja disipate atunci când spiritul devine corp cauzal, propriu regnului superior regnului uman, adică îngeresc (al semizeilor, n.n.) încarnându-se în planul astral (v. §II.4.3.5, fig. II.16, n.n.) adunată din timpuri imemorabile, din succesiunea unui șir întreg de existențe fizice ”. Ca o concluzie, putem sublinia că, ceea ce pentru corpul grosier este moartea, este pentru corpul eteric somnul, iar pentru corpul astral uitarea, adică corpului eteric îi este caracteristică viața, corpului astral conștiința
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
procedează la pedepsirea lor, cu arma victimei și cu ajutorul câinelui său. E o ingenioasă istorie detectivistă în mediul rural autohton, unde protagonista desfășoară o anchetă originală, interogând la fiecare pas în primul rând natura, martoră a itinerariilor păstorești din vremuri imemorabile. Construit pe schema baladei Miorița, dezvoltând o variantă mai puțin cunoscută a „măicuței bătrâne”, romanul întoarce sensul resemnat al textului popular în altul, activ și justițiar. Mari umbre mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cum zice Adela, ea nu există, sau există preistoric. Trecută mult de șaizeci de ani. Fiică a unui vechil, ajuns proprietar mare. Măritată acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește cu "tăți", cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ultima clipă. Desigur, era un obicei păgân, dar și prilejul de a simți toate acele suflete năvălind cu bucurie în lumea ta, reînviind vremurile lor pline de forță, de elan vital, de iubiri, suferințe și încleștări barbare dintr-un trecut imemorabil, curat și sălbatic. Devenea conștientă că aparținea într-adevăr unui ciclu firesc al naturii. În grădină, argații tunseseră pomii, greblaseră frunzele uscate și adunaseră toate resturile în grămezi. Grădinarul săpase straturile de trandafiri și de hortensii. Cluceresei îi plăcea mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
alte cuvinte, cultul s-a dezvoltat de-a lungul timpului, dar direcțiile acestei dezvoltări nu mai pot fi stabilite din punct de vedere istoric. Din acest motiv toate religiile acceptă că propriul cult le-a fost transmis dintr-o epocă imemorabilă. Sunt puține cazurile în care este stabilit cu exactitate începutul tradiției de la o persoană anume: budismul (care de fapt își înfige rădăcinile în hinduism), zoroastrismul (despre care se cunosc foarte puține), creștinismul (bine înrădăcinat în forme neortodoxe de ebraism, credință
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
asemănător tradiției „sacerdotale”, fiind diferit doar în câteva detalii. Vom trata acest aspect într-un capitol următor (12.3.c). e) Ex 12 ne oferă un exemplu de descriere detaliată a ambianței în care se desfășura sărbătoarea Paștelui, în vremuri imemorabile, în sânul „marii familii”, a „clanului”. Paradoxal, izvorul „sacerdotal”, tardiv, concordă în prezentare mai mult cu izvoarele considerate mai vechi, „jahwist” și „elohist”, decât cu cele intermediare, Dt/Dtr și Ezechiel, probabil, un semn că la origine existau mai multe
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cuvântul šéba’, „șapte”, ceea ce pentru noi este ilogic. 14.2. Originea sâmbetei Problema originilor zilei de odihnă nu este încă rezolvată nici pe plan strict istoric, nici pe planul istoriei religiilor. Biblia o prezintă ca practică ce există din timpuri imemorabile a cărei instituire este retro-datată chiar în creație, Gen 2,1-4a (Soggin 1997, ad loc.) și apoi în cadrul evenimentelor de la muntele Sinai și în deșert, adică în preistorie. În orice caz, comentatorii s-au orientat în mod firesc spre două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
acest motiv, apocaliptica a fost comparată cu un fiu nelegitim. În apocaliptică, mesajul este secret și trebuie revelat doar în timpurile stabilite, care sunt întotdeauna „timpurile de pe urmă”; profetul este mereu vestitorul Cuvântului dumnezeiesc; alegerea este stabilită dintr-o epocă imemorabilă, chemarea fiind un dar personal, inaccesibil celor mulți; ba mai mult, în Apocalipsa canonică a Noului Testament (7,4) găsim chiar un fel de numerus clausus al celor aleși: 144000, nici unul în plus, limitat doar la poporul lui Israel. d
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
-se condus fără nici o împotrivire în direcția amintită, îi trecură prin minte idei de-ale lui. Problema relațiilor dintre un bărbat și o femeie nu făceau cu siguranță obiectul unei discuții în Semantica Generală. Bărbații de pe Pământ dovediseră, din timpuri imemorabile, o puternică nevoie de descărcare sexuală. Probabil, aceasta putea să fie, și în unele cazuri era, satisfăcută de multe femei. Dar masculul se simțea atras mai ales de o femeie de vârsta sa, sau mai tânără, care, conform teoriei psihologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]