100 matches
-
Inductori puternici CYP2D6: rifampicina, carbamazepina, fenitoin. Aceste medicamente scad expunerea la pitolisant. Se poate lua decizia dublării dozei de pitolisant. Antagoniștii receptorilor H1 cu acțiune centrală vor fi evitați în combinație cu pitolisant. Din aceasta categorie fac parte: feniramina, clomipramina, imipramina, prometazina, mirtazapina Alte interacțiuni au mai fost înregistrate cu : contraceptivele orale, midazolam și ciclosporina cărora le reduce eficacitatea în tratamentul combinat. Sarcina și alăptarea Nu sunt suficiente date în registrele de sarcină privind uzul uman de Pitolisan la femeile gravide
ORDIN nr. 1.206/233/2022 () [Corola-llms4eu/Law/254347]
-
Inductori puternici CYP2D6: rifampicina, carbamazepina, fenitoin. Aceste medicamente scad expunerea la pitolisant. Se poate lua decizia dublării dozei de pitolisant. Antagonistii receptorilor H1 cu acțiune centrală vor fi evitați în combinație cu pitolisant. Din aceasta categorie fac parte: feniramina, clomipramina, imipramina, prometazina, mirtazapina Alte interacțiuni au mai fost înregistrate cu : contraceptivele orale, midazolam și ciclosporina cărora le reduce eficacitatea în tratamentul combinat. Sarcina și alăptarea Nu sunt suficiente date în registrele de sarcina privind uzul uman de Pitolisan la femeile gravide
ANEXĂ din 19 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254428]
-
Inductori puternici CYP2D6: rifampicina, carbamazepina, fenitoin. Aceste medicamente scad expunerea la pitolisant. Se poate lua decizia dublării dozei de pitolisant. Antagonistii receptorilor H1 cu acțiune centrală vor fi evitați în combinație cu pitolisant. Din aceasta categorie fac parte: feniramina, clomipramina, imipramina, prometazina, mirtazapina Alte interacțiuni au mai fost înregistrate cu : contraceptivele orale, midazolam și ciclosporina cărora le reduce eficacitatea în tratamentul combinat. Sarcina și alăptarea Nu sunt suficiente date în registrele de sarcina privind uzul uman de Pitolisan la femeile gravide
ANEXĂ din 20 aprilie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/254441]
-
depresiile rezistente trebuie suspectate În 20% din cazuri, factorii de risc fiind dozele inadecvate și noncomplianța. Asupra conceptului de depresie rezistentă sau refractară, actualmente s-a ajuns la un consens. Astfel, pentru antidepresive triciclice aceasta este de 200 mg/ zi Imipramină sau echivalent, timp de 4 săptămâni, iar pentru inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei la 20 mg/ zi Fluoxetină. În rezistența absolută, doza de Imipramină este de 300 mg/ zi, administrată timp de 8 săptămâni sau Sertralină 200 mg/ zi. După
COMPORTAMENTUL AUTODESTRUCTIV ÎN DEPRESIILE REZISTENTE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
s-a ajuns la un consens. Astfel, pentru antidepresive triciclice aceasta este de 200 mg/ zi Imipramină sau echivalent, timp de 4 săptămâni, iar pentru inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei la 20 mg/ zi Fluoxetină. În rezistența absolută, doza de Imipramină este de 300 mg/ zi, administrată timp de 8 săptămâni sau Sertralină 200 mg/ zi. După Nemeroff Ch. B. (1992), atunci, când tulburarea depresivă nu se ameliorează În 6-10 săptămâni de tratament cu antidepresive, ea trebuie considerată ca fiind rezistentă
COMPORTAMENTUL AUTODESTRUCTIV ÎN DEPRESIILE REZISTENTE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1473]
-
Anglia Therapeutic Community (1953) H.S. Sullivan (1892-1994) S.U.A. The Interpersonal Theory of Psychiatry (1953) J. Masserman S.U.A. Psihiatrie dinamică (1956) A. Meyer (1866-1950) S.U.A. Psychobiology (1957) H. Ellenberger S.U.A. Etnopsihiatria. Psihiatria transculturală H. Kuhn Elveția Antropologie psihiatrică. Tratamentul depresiei cu imipramină (1958) D. Cooper Anglia Psychiatry and Anti-psychiatry C. Koupernick Franța L’antipsychiatrie T.S. Szasz S.U.A. The Myth of Mental Illnes (1970) M. Foucault (1926-1984) Franța Folie et déraison. Histoire de la folie à l’âge classique (1961). Naissance de la clinique (1963
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și buspirone cu aceea a unui tratament cu TCC și placebo. Tratamentul combinat era mai eficient decât TCC aplicată la sfârșitul tratamentului. Intr-un studiu controlat și aleator, Barlow și al. au comparat eficiența unui tratament ce combina TCC și imipramine cu cea a unei monoterapii, cu imipramine sau cu TCC. Cele trei tratamente erau administrate timp de trei luni. Nici o diferență semnificativă între tratamentele combinate și monoterapii n-a fost evidențiată la sfârșitul tratamentului. Eficiența pe termen lung Mai multe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu TCC și placebo. Tratamentul combinat era mai eficient decât TCC aplicată la sfârșitul tratamentului. Intr-un studiu controlat și aleator, Barlow și al. au comparat eficiența unui tratament ce combina TCC și imipramine cu cea a unei monoterapii, cu imipramine sau cu TCC. Cele trei tratamente erau administrate timp de trei luni. Nici o diferență semnificativă între tratamentele combinate și monoterapii n-a fost evidențiată la sfârșitul tratamentului. Eficiența pe termen lung Mai multe studii au evaluat eficiența pe termen mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în așa fel încât, după un an, nu se mai constata o diferență semnificativă între tratamentul doar cu TCC sau tratamentul combinat. In studiul lui Barlow și al., tratamentul cu TCC era în mod semnificativ mai eficient decât tratamentul cu imipramine, sau decât tratamentul combinat, la șase luni după stoparea lor. Furukawa și al. au raportat recent rezultatele meta-analizelor și metaregresiilor referitoare la 21 de studii controlate și aleatoare comparând eficiența TCC, a farmacoterapiei și a tratamentului ce combină farmacoterapia și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
O meta-analiză a lui Mitte și al. asupra a 48 de studii a scos în evidență faptul că azapironele și benzodiazepinele erau eficiente în tratamentul de scurtă durată. Conform unei meta-analize a lui Schmitt și al., eficiența mai multor antidepresive (imipramine, venlafaxine și paroxetine) a putut fi, de asemenea, demonstrată. Conform unei cercetări a lui Rickels și Rynn, eficiența tratamentelor medicamentoase ar rămâne totuși limitată, cu un nivel al remisiei situat în jurul unui procent de doar 40%. Se pare că nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
panică și agorafobie Klein a fost primul psihiatru care a sugerat un model care stabilea în mod clar relațiile dintre panică și agorafobie. Până în acel moment, tulburarea de panică și agorafobia erau descrise în aceeași manieră. Klein remarcase faptul că Imipramine provoca pacienților suferinzi de atacuri de panică o reducere a acestor atacuri și o revenire progresivă la autonomie, pacienții putând să facă față unor situații evitate până în acel moment. Klein a facut, de asemenea, distincția dintre atacul de panică și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între 60 și 85 % dintre oamenii care sufereau de depresie au simțit ameliorare a simptomelor depresiei (Rippere, 1994, apud Hoeksema, S.N., 1998)162. Printre cele mai cunoscute antidepresive sunt imipramina, amitriptilena și desipramina. Din păcate antidepresivele triciclice au și efecte secundare. Dintre cele mai frecvente: gura uscată, transpirație excesivă, încețoșarea privirii, constipație, retenție urinară și disfuncție sexuală. În plus, unele antidepresive triciclice, în special amitriptilena poate duce la creșterea în
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Institutului de Tratament pentru Sănătatea Mentală din 1989 (numit TDCRP), fiind probabil cel mai influent studiu pe această temă. În acest caz, pacienții cu depresie majoră au fost distribuiți în mod randomizat la șaisprezece săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai puțin severă au obținut rezultate la fel de bune indiferent de lotul din care făceau parte. În ce privește pacienții cu depresie severă, imipramina a funcționat mai repede decât IPT
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
săptămâni de CBT, IPT sau la imipramină TCA, combinată cu ședințe de psihiatrie sau placebo și ședințe. Pacienții cu depresie mai puțin severă au obținut rezultate la fel de bune indiferent de lotul din care făceau parte. În ce privește pacienții cu depresie severă, imipramina a funcționat mai repede decât IPT, însă ambele au obținut rezultate comparabile la sfârșitul perioadei, având efecte superioare "tratamentului" cu placebo. În ce privește CBT, cele mai multe studii apărute au concluzionat că în faza acută este la fel de eficientă ca antidepresivele, însă TDCRP a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rezultate comparabile la sfârșitul perioadei, având efecte superioare "tratamentului" cu placebo. În ce privește CBT, cele mai multe studii apărute au concluzionat că în faza acută este la fel de eficientă ca antidepresivele, însă TDCRP a arătat că aceasta obține rezultate mai slabe decât IPT sau imipramina în ce privește pacienții cu depresie severă, nefiind mai folositoare decât placebo. Deoarece acest studiu a fost unul extins, elaborând prima comparație care a inclus un lot cu medicamente și unul cu placebo (adițional loturilor tratate prin cele două forme de terapie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu un minimum de neuromediatori și sunt lipsite de efecte anticolinergice. Avantajele unei asemenea asociații par să fie evidente mai ales pentru Nomifensine, Viloxazine, Amineptine și Mianserine. 2. Creșterea sau reapariția manifestărilor halucinatorii și delirante. Frecvente dacă se recurge la Imipramină ele ar fi mai reduse, se pare, cu Clomipramină și Amitriptilină. Ca o consecință practică, dacă se dorește totuși această asociere, ultimile două ar fi mai recomandate. Nu este mai puțin adevărat că, la urma urmei, relația depresie/schizofrenie nu
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
și antipsihoticele benzodiazepinice, de exemplu Clozapina (Leponex®): rigiditate, tremor, acatizie, convulsii. Antidepresivele, folosite pentru tratarea psihozelor afective, ameliorând stările de indispoziție, pesimismul și depresia, au efecte adverse de natură neurologică ce pot afecta capacitatea motrică. Astfel, antidepresivele triciclice (Nortriptilina, Amoxapina, Imipramina, Trimipramina, Amitriptilina) pot da tremurături ale mâinilor și ale limbii, crize convulsive, hiperreflectivitate osteotendinoasă, antidepresivele inhibitoare de monoaminooxidază (MAO) (Fenelzina, Tranilcipromina) excitație psihomotorie, polinevrite, hiperreflexie, convulsii, iar cele atipice hipotensiune posturală, amețeli, tremor, poliartropatii. În fine, preparatele de litiu, folosite
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
face încet, cu latență mare de 20-28 msec, putând fi blocată ușor cu ajutorul substanțelor neuroleptice de tipul barbituricelor, clorpromazinei etc. Atât blocajul, cât și distrugerea formației reticulate, predispune la somn. Bioxidul de carbon, adrenalina, benzedrina și celelalte substanțe psihoenergizante (iproniazid, imipramină etc.) produc din contră, fenomene de activare corticală prin mecanismul excitării formației reticulate. Acest fapt, corelat cu prezența catecolaminelor în formația reticulată mezencefalică (Vogt, 1954), sugerează posibilitatea participării unor factori umorali (CO2, adrenalină), alături de cei nervoși, la activarea corticală din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
excitabilității motoneuronilor descendenți în coarnele anterioare. Implicarea serotoninei ca mediator chimic sau modulator al transmiterii adrenergice și gaba-ergice este, de asemenea, cunoscută atât în realizarea unor manifestări psiho-afective normale și patologice, cât și în producerea efectelor antideprimante ale drogurilor triciclice (imipramină, amitriptilină etc.). Mecanismul de producere a proprietăților sinaptice ale serotoninei are la bază participarea a trei tipuri de receptori serotoninici (5-HT1, 5-HT2 și 5-HT3) divizate, la rândul lor, într-un număr variabil de subtipuri. După nomenclatorul subcomitetului NC-IUPHAR (Uniunii Internaționale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervos periferic. Fiind receptori ionotropi, aceștia produc fenomene de depolarizare membranară, eliberare de acetilcolină și noradrenalină sau contracția musculaturii netede. Prin mecanism nervos central, agoniștii receptorilor 5-HT induc hipotermie la animale și om, iar antagoniștii acestora de tipul blocantelor triciclice (imipramina, aminotriptilina etc.) exercită efecte antidepresive. Stimularea receptorilor 5-HT2 determină, dimpotrivă o evidentă hipertermie și manifestări halucinogene. La rândul lor, antagoniștii 5-HT2 cresc durata de somn lent, fără să afecteze somnul profund. Blocantele receptorilor 5-HT3 posedă potențial antiemetic, anxiolitic și antinociceptiv
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care prezintă alterări cu localizare paleocorticală a turnover-ului metabolic al aminelor biogene se constituie ca un „grup de risc” din acest punct de vedere. Participarea serotoninei la elaborarea diferitelor forme de activitate neuro-psihică este sprijinită atât de efectele antidepresive ale imipraminei și iproniazidei, ca inhibitori ai inactivării sale de către MAO, cât și de proprietățile halucinogene ale blocării receptorilor serotoninici din creier de către derivații acidului lisergic. În afara serotoninei, la nivel cerebro-spinal există și alți derivați activi ai triptofanului. Dintre aceștia fac parte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
drog-indus) este necesară administrarea unui agent inotrop pozitiv - calciu, amrinonă, glucagon, insulină și isoproterenol (tabelul 2). Glucagonul prin legarea de receptorii noradrenergici și creșterea nivelelor de cAMP crește contractilitatea cardiacă și dromotropismul fiind indicat În intoxicațiile cu blocante calcice, betablocante, imipramină, procainamidă, chinidină. Acronimul GIK denumește combinația glucoză, insulină și potasiu. Insulina se administrează datorită proprietăților inotrop pozitive, glucoza previne hipoglicemia iar potasiul hipokaliemia. Mecanismul de creștere al contractilității este necunoscut dar independent de creșterea transportului zahărului. Datorită vasodilatației asociate este
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
caracter cronic, precum și pentru proprietĂȚile anticolinergice ale unora dintre ele. Acțiunea sedativă este asemănĂtoare fenotiazinelor dar mai intensă decât a benzodiazepinelor. Date despre toxic. Principalele medicamentele cuprinse În această clasă: • Antidepresive triciclice: AMITRIPTILINA draj. 25 mg, flacon cu 50 buc. IMIPRAMINA (Tofranil, Antideprin) draj. 25 mg, flac. cu 50 buc. Clomipramina (Afranil) draj. 10 mg și 25 mg. Trimipramina (Sapilent) compr. 25 mg sau 100mg, flacon cu 50 bc Desipramina. Lofepramina. Amoxapina. Nortriptilina draj. 10 mg, flacon cu 30 buc. Doxepina
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
Tabloul clinic debutează la aproximativ 4 ore (2-6) de la ingestie. În general, alungirea QRS se menține 12-18 h, dar poate ajunge și până la 3 zile ! Riscul cardiovascular major rămâne prezent și după ieșirea din comă. Agenții de primă generație (amitriptilina, imipramina sau desipramina) sunt mai frecvent asociați cu intoxicații letale. Mortalitate foarte ridicată (70%) În cazul intoxicațiilor voluntare care nu beneficiază de asistență toxicologică de urgență. Monitorizarea electrică continuă este obligatorie la toți pacienții cu QRS peste 100 ms, la cei
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
purgativele drastice iar cele blânde vor fi folosite numai ocazional sau pe perioade scurte de timp deoarece pot produce obișnuință și iritații anorectale și ale colonului. De asemenea se vor evita și alte medicamente de sinteză și anume antidepresivele triciclice (imipramină, desipramină), analgezice pe bază de morfină, antiacide gastrice pe bază de aluminiu și calciu precum și diferite antihistaminice. Trebuie să se menționeze că preparatele alopate, consumate pe perioade lungi de timp, pot avea efecte iritante asupra mucoasei intestinale, agravând colitele dureroase
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]