57 matches
-
Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote. Î.: Și care sunt aceste reguli, catehismul cititorului? R.: Aceste reguli se găsesc tocmai în acele texte. În Pierre Ménard, ideea că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
era "ahotnic de ahotă"... Domnia ta, domnule Odobescu, îți propuneai să analizezi, luînd ca subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la practicanții lui autentici, se îmbrățișează strîns cu literatura, că este concomitent faptă și poem, că
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și acea limită este una textuală, arată acest Grigori N. Lazu care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian Popa aproape un secol mai târziu. Acesta din urmă, deși încă nu
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
ultimii ani în presă cazurile de sinucidere ale unor oameni de afaceri mai mult sau mai puțin prosperi. Mai toate puteau fi considerate și crime cu aparență de sinucidere. Un ce interes literar mi-a stârnit curiozitatea, nu ideea vreunei imitațiuni lugubre. Nu există, am băgat de seamă, un tipic al sinuciderii omului de afaceri înstărit. Unii se spînzură în camere de hotel, alții aleg varianta înecului, am descoperit și un sinucigaș care și-a luat viața cu un cuțit de
Ipotezele cazului Erbașu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12668_a_13993]
-
uneori, pot face asane involuntare.. dar, prin controlul păstrat prin tot a ceea ce a fost și este printre acele simțiri stranii și chiar contradictorii uneori, numai așa îmi lărgesc orizonturile conștiinței - a iubirii, de fapt!!” Este cumva un fel de imitațiune a Aceluia pe care L-am găsit în suflet la o simplă cercetare a noastră înșine, însă este intr-u totul adevărat că odată ce începem să-L căutăm deja pe Atotputernicul, devenim că EL, începem și să iubim la fel
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
și Ardealul, este bine să-l învețe mai întâi pe surogat ce e ăla patriotismul, pentru care concept site-uri românești în postmodernismul miștocar n-avem, n-a permis caragialismul caricaturizat reducționist, exceptând unele extremist nefrecventabile, dar putem progresa prin imitațiune după unele din WO, cele mai apropiate geografic și militar fiind ungurești sau panmoldovenești, cum ar fi, accesate azi 27 martie 2011: http://prohungaria.ning.com/ http://kuruc.info/ http://www.patriotism.md/ http://moldovenii.md/ Dintre sute de postaci
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
ogârjiți vidul de putere ceaușist măcar la paritate cu emanații. Iar despre gloată se exprimă în termen de, pardon, Pulimea. Nechezolul, pe scurt, nu se poate abține de la disprețul de invadator agresiv erga omnes, pentru că gândul lui ascuns de șmenar, imitațiune după mentalitatea Stăpânului celui Nou, este deviza că „În Românica, mama proștilor e mereu gravidă!“. Și nu greșește prea mult! Căci idealul e o șuetă calm sterilă și sfidătoare autopublicitar ca o siestă de porci. Las' că-i bine! E
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
decît irepresibilele ambiții ale nuntașilor de a profita o dată-n viață de datul în spectacol?) Ne mirăm foarte cum de un Big Brother de peste Ocean n-a îmbrăcat încă haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care Își găsește, de altfel, numeroși precursori, unii provenind chiar din rândul celor ce au adus moda Occidentului de la Paris, Viena sau Berlin În București ori Iași. Ei sunt primii care intuiesc pericolul unei „simple imitațiuni”1. Iată-l pe Kogălniceanu afirmând, prin vorbele unui personaj din Tainele inimei, roman neterminat, scris În 1850: „Știu că europenii au multe lucruri bune; știu asemene că românii nu sunt desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cele fără gât pare că aveau ceva din armonia pătrunzătoare a vioarelor. Sergentul, care trăsese câteva litrișoare de vin înainte d-a întreprinde expedițiunea, nevăzând acolo decât numai sticle se simți foarte asigurat și începu și dânsul a dansa prin imitațiune. Apoi, din ce în ce mai încurajat de veselia și frumusețea priveliștei, ridică o sticlișoară drăguță cu gâtul lung, cu un fel de vin negru, precum se părea, și pecetluită cu îngrijire cu ceară roșie și o strânse cu iubire la inima lui. Râsete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d-a nu esperia sau d-a nu gusta nimica fără de-a deveni în același timp productiv. Mai precis însă decât oriunde aceasta trebuie sa aibă curs într-o activitate a cărei început e condiționat prin instinctul (înclinarea, înclinul) imitațiunei. Dacă între acest instinct simțit de om și a (iritațiunei) agitațiune[i] (Erregtlieit) sale subiective pe care vrea s-o sensualize prin actiune și între realizarea însuși nu e neci o prăpastie pe care omul să fie nevoit a o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi cu cari privesc o operă a naturei, adică, daca trebuie să și influințeze asupră-ne ca o operă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu adevărul grosolan al naturei, Goethe a găsit gust până și în reprezintațiunea rolelor de barbați prin femei, ca în comoediile romane, și el găsește cauza într-asta: "Că la o astfel de reprezintațiune a rămas totdeuna deșteaptă ideea de imitațiune, gândul la arte, și că se producea prin jocul dibaci numai un fel de iluziune conștiută". Opere[le] lui Goethe, XXXVIII, p. 177. Goethe (Opere, XXXXIX, p. 157) zice în această privință: "Mie mi se pare ca o boală a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se câștigă așa de ieften și cari se pun în circulațiune atât de fără osteneală. Cum cutează cineva în artea dramatică să se apuce de lucru fără cultură (preliminară) prealabilă și fără tecnică, sprijinit numai pe un vioi instinct de imitațiune, și cum își espune lucrul său sub ochii lumei, tot așa e și critica teatrală singura activitate științifică în care se consideră mai ca o pretensiune de-a cere mai mult decât o abilitate câștigată prin conversațiune, prin lectura dileginte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Filip. Orest, București, 1847. Repere bibliografice: Mihai Eminescu, Scrieri politice și literare, îngr. și introd. Ion Scurtu, București, 1905, 329-330; Ion Bianu, Întâii bursieri români în străinătate, „Revista nouă”, 1888, 11; Urechia, Ist. șc., I, 112; Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Marcu, Un student român la Pisa și Paris către 1820: Simion Marcovici, Vălenii de Munte, 1929; Alexandru Marcu, Torquato Tasso în romantica românească, I, București, 1937; Ciorănescu, Lit. comp., 154-155; I. Verbină [I.
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi. Scriitorul încearcă și o literatură de fiziologii în Agatocle Leuștean, Chip din lume și
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 27-28; Massoff, Teatr. rom., III, passim, IV, 12; Dicț. lit. 1900, 401. S.C.
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
conferențiat în câteva rânduri. A fost printre cei dintâi care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson, Dora, Brăila, 1923; Charles și Mary Lamb, Povești după
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
și Mary Lamb, Povești după Shakespeare, București, 1924; William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924; Robert Burns, Poezii, Cluj, 1925; Byron, Cain, București, 1925; Mihai Eminescu, Poems, Cluj, 1938; Shakespeare, Cum vă place, București, 1942. Repere bibliografice: Dragoș Protopopescu, „Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză”, „Junimea literară”, 1925, 1-3; D. Popovici, Petre Grimm, DR, 1948; George Hanganu, Petre Grimm - traducător în engleză, ST, 1983, 1; Dicț. scriit.rom., II, 459. D.M.
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
Țicu Goldstein, București, 2001. Traduceri: Schiller, Clopotul, București, 1869; Shakespeare, Hamlet, prințul Danemarcei, București, 1877, Iuliu Cezar, București, 1879, Regele Lear, București, 1881, Opere alese, I-V, București, 1922-1923; Vasile Alecsandri, Ovid, Sibiu, 1886. Repere bibliografice: Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 22; Podoleanu, 60 scriitori, II, 297-302; Dicț. lit. 1900, 812; Ov. S. Crohmălniceanu, Amintiri prețioase, RCM, 1989, 672; Horia Nestorescu Bălcești, Ordinul Masonic Român, București, 1993, 540
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
Turgheniev, Guy de Maupassant, Humbert de Gallier, Carmen Sylva], în Nuvele, București, 1898; C. Flammarion, Astronomia populară, București, 1900. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Curs de analiză critică, L, 1881, 4-5; Demetrescu, Profile, 93-100; Chendi, Fragmente, 199-206; Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Ion Gherghel, Schiller în literatura română, București, 1933, 42-48; Călinescu, Ist. lit. (1941), 469, Ist. lit. (1982), 531-532; Ciorănescu, Lit. comp., 195, 234-236; Bote, Simbolismul, passim; Dicț. lit. 1900, 815-816. S.C.
STOENESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
se alege și consiliul de conducere: Partenie Cosma - președinte, Ion Nedelea - vicepreședinte, Iosif Vulcan - notar, Sabba Fercu - bibliotecar. La constituire societatea număra douăzeci și unu de membri, iar țelul urmărit e astfel formulat: „deprinderea în limba maternă prin prelucrarea diferitelor opuri originale, imitațiuni, traduceri și declamări, excluzând dezbaterile politice”. Curând membrii vor deveni mai numeroși, vor spori și acțiunile țintind solidarizarea tinerilor prin cultură: citirea și discutarea unor scrieri literare originale, disertații, declamări, seri de teatru și poezie, concerte, coruri, dansuri sau baluri
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
și de aceea, mai ales, comicul său fiind mai pur, este mai artistic”. Doar intraductibilitatea inefabilului lingvistic - susține criticul - face ca autorul Scrisorii pierdute să nu poată deveni un scriitor de circulație planetară. A doua carte a lui S., Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică (1925), reunește două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul artistic și cel natural, dintre etic și estetic, adevăr, bine și frumos, din Antichitate (Socrate și Platon
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Odobescu, și unul de folclor, Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană (1943). De asemenea, editează din scrierile lui Ioan Slavici, A. I. Odobescu, I. L. Caragiale și Petre Ispirescu. SCRIERI: Încercare critică asupra comicului dramatic la Caragiale, București, 1924; Teoria imitațiunii și a clarului confuz în estetică, București, 1925; Istoria națională romanțată în opera lui Al. Odobescu, Craiova, 1936; Al. Odobescu și romantismul franco-englez, Craiova, 1937; Supraviețuirea cultului lui Zalmoxis în poezia noastră poporană, București, 1943. Ediții: Ioan Slavici, Nuvele, pref.
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]