57 matches
-
și Ardealul, este bine să-l învețe mai întâi pe surogat ce e ăla patriotismul, pentru care concept site-uri românești în postmodernismul miștocar n-avem, n-a permis caragialismul caricaturizat reducționist, exceptând unele extremist nefrecventabile, dar putem progresa prin imitațiune după unele din WO, cele mai apropiate geografic și militar fiind ungurești sau panmoldovenești, cum ar fi, accesate azi 27 martie 2011: http://prohungaria.ning.com/ http://kuruc.info/ http://www.patriotism.md/ http://moldovenii.md/ Dintre sute de postaci
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346434802.html [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
uneori, pot face asane involuntare.. dar, prin controlul păstrat prin tot a ceea ce a fost și este printre acele simțiri stranii și chiar contradictorii uneori, numai așa îmi lărgesc orizonturile conștiinței - a iubirii, de fapt!!” Este cumva un fel de imitațiune a Aceluia pe care L-am găsit în suflet la o simplă cercetare a noastră înșine, însă este intr-u totul adevărat că odată ce începem să-L căutăm deja pe Atotputernicul, devenim că EL, începem și să iubim la fel
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Dumnezeu_dumnezeu_ii_valerian_mihoc_1383186313.html [Corola-blog/BlogPost/344557_a_345886]
-
ogârjiți vidul de putere ceaușist măcar la paritate cu emanații. Iar despre gloată se exprimă în termen de, pardon, Pulimea. Nechezolul, pe scurt, nu se poate abține de la disprețul de invadator agresiv erga omnes, pentru că gândul lui ascuns de șmenar, imitațiune după mentalitatea Stăpânului celui Nou, este deviza că „În Românica, mama proștilor e mereu gravidă!“. Și nu greșește prea mult! Căci idealul e o șuetă calm sterilă și sfidătoare autopublicitar ca o siestă de porci. Las' că-i bine! E
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
în cinci volume. Învățăturile sale erau foarte citite, iar lucrările sale abundă în citate biblice, îndeosebi din Noul Testament. Thomas a Kempis este autorul unui mare număr de scrieri spirituale, dintre care, cea mai cunoscută este "Imitatio Christi" ("Urmarea lui Hristos" / "Imitațiunea lui Cristos"). Această lucrare a avut o răspândire remarcabilă, în limba latină ori în traduceri, în lumea întreagă, mai ales după inventarea tiparului. Viața lui Thomas a Kempis este, fără îndoială, caracterizată prin cuvintele, scrise drept legendă pe un tablou
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
condițiile pe care acesta trebuia să le întrunească: "„fiind cărți destinate pentru clasele primarie, caută să fie scrise în limbă câtu se poate de populară; să fie lucrate după cele mai noi metode de învățământu [...]; să nu fie reproducțiunea sau imitațiunea cu neînsemnate modificațiuni a cărților esistente și adoptate în școle, și în totu modu să fie superioare cărților esistente”". Un an mai târziu, Consiliul permanent al instrucțiunii a constatat că nu s-a putut obține rezultatul dorit și a propus
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
a marelui George Coșbuc. Munteanu încearcă să pună ordine cronologică în ceea ce nu au reușit niciunul din exegeții de până acum, făcând un adevărat inventar al poeziei de tinerețe, perioadă în care Coșbuc a scris atât poezii originale, cât și imitațiuni și traduceri. Unele dintre acestea au fost distruse de poet, necorespunzând pretențiilor sale, altele se află scrise în “caietele” mult invocate și dăruite unor prieteni. “Muza someșană”, “Familia”, “Cărțile săteanului român”, “Școala practică” sunt câteva din publicațiile care au găzduit
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri franceze a "Imitațiunii" în 1493. Toți afirmă, mai mult sau mai puțin clar, paternitatea lucrării lui Thomas a Kempis. Lucrarea a fost citită de către Sfântul Ignațiu de Loyola, în timp ce se afla într-o peșteră în Manresa, și a ajutat la conceperea ignațiană a
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
de pietate, ce s-au scris de vreun credincios al Bisericii, ea este socotită drept cea mai bună. Cunoscătorii spun că ei îi revine locul imediat după Sfânta Scriptură, în ceea ce privește puterea de prefacere sufletească, pe care o exercită asupra cititorilor.” "Imitațiunea" cuprinde patru cărți. Trei dintre ele tratează despre viața interioară, făcând apologia renunțării și elogiul sărăciei care permite apropierea de Cristos. Cea de-a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
a patra parte este consacrată "Sfintei Euharistii". Cartea arată o grijă constantă de a face viața spirituală accesibilă tuturor. Cartea este unul dintre cei mai buni ghizi spirituali din Evul Mediu și simbolizează idealul nou. Influența sa va fi considerabilă: "Imitațiunea lui Cristos" a devenit lucrarea cea mai citită, în lumea creștină, după Biblie. "Imitatio Christi", „îndată după Sfânta Scriptură, este cartea cea mai citită pe fața pământului, precum și cea care a lucrat cele mai multe întoarceri la Dumnezeu a sufletelor păcătoase.” Cartea
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
ochiul, învățătura și povețele aflate acolo vor folosi sufletului din belșug.” Mai aproape de zilele noatre, Leibniz scria undeva că "Imitatio Christi" este "„una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
distilat mesajul și a folosit-o în scrierile sale proprii, care au influențat apoi spiritualitatea catolică în ansamblul său. Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să citeze din "Imitațiune", din memorie, pasaje întregi, încă din adolescență. Privitor la citirea "Sfintelor Scripturi", autorul "Imitațiunii" îi recomanda cititorului: „Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
spiritualitatea catolică în ansamblul său. Tereza a fost atât de atașată de carte și a citit-o de atâtea ori încât ea putea să citeze din "Imitațiune", din memorie, pasaje întregi, încă din adolescență. Privitor la citirea "Sfintelor Scripturi", autorul "Imitațiunii" îi recomanda cititorului: „Dacă ții să-ți priască citirea, citește cu duhul drept și cinstit al smereniei și nu urmări să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
să capeți faimă de învățat. Nu te sfii să pui întrebări și ascultă în tăcere răspunsurile sfinților: nu disprețui pildele bătrânilor; nu fără rost au fost și-ți sunt împărtășite.” Atât credincioșii catolici, credincioșii ortodocși, cât și credincioșii protestanți admiră "Imitațiunea lui Cristos" și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă. În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță "umilinței", "resemnării" și "abnegației. Din punct de vedere al librăriei, "Imitațiunea
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Imitațiunea lui Cristos" și se înfruptă din bogăția spirituală pe care o degajă. În zilele noastre, lucrarea suscită unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță "umilinței", "resemnării" și "abnegației. Din punct de vedere al librăriei, "Imitațiunea" este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise. Textul "Imitațiunii lui Cristos" este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441, prezintă
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
unele rezerve întrucât unii estimează că ea ar da prea multă importanță "umilinței", "resemnării" și "abnegației. Din punct de vedere al librăriei, "Imitațiunea" este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise. Textul "Imitațiunii lui Cristos" este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
vedere al librăriei, "Imitațiunea" este un succes care nu se dezminte de secole. În 1450, existau două sute cincizeci de manuscrise. Textul "Imitațiunii lui Cristos" este compus pentru a fi citit ritmat, potrivit măsurilor metrice gregoriene. În fapt, un manuscris al "Imitațiunii" din 1441, prezintă o punctuație metrică, prin care se sugerează citirea fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii". În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, "Imitatio Christi" este cartea de
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
că parcă n-aș fi existat niciodată” (III, 144). Să fie acesta semnul Indiferenței, al înțelepciunii? Înțelepciunea, în care Cioran speră să găsească o salvare și spre care tinde, e asociată inevitabil renunțării la eu, mortificării. Își spune: „Ama nesciri (Imitațiunea lui Iisus Cristos); să-ți placă să fii neștiut. Nu te simți fericit decât când ești destul de înțelept ca să te conformezi acestui precept” (I, 57). Înțelepciunea e, oricum, primul pas spre sterilitate și nu o dată ea este văzută ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
conferențiat în câteva rânduri. A fost printre cei dintâi care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
care au studiat modul în care literatura engleză a fost receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson, Dora, Brăila, 1923; Charles și Mary Lamb, Povești după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
și Mary Lamb, Povești după Shakespeare, București, 1924; William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924; Robert Burns, Poezii, Cluj, 1925; Byron, Cain, București, 1925; Mihai Eminescu, Poems, Cluj, 1938; Shakespeare, Cum vă place, București, 1942. Repere bibliografice: Dragoș Protopopescu, „Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză”, „Junimea literară”, 1925, 1-3; D. Popovici, Petre Grimm, DR, 1948; George Hanganu, Petre Grimm - traducător în engleză, ST, 1983, 1; Dicț. scriit.rom., II, 459. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
Moldavia nei secoli XVII e XVIII, Roma, 1925, Studii și conferințe, București, 1956, si mai ales, Scriitori străini, București, 1967 ; Marou Beza, Shakespeare in România, London, 1931, completată de Al. Duțu, Shakespeare in Rumania, Bucharest, 1964 ; P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, în Dacoromania, 1924 ; Ramiro Ortiz, Storia della cultura italiana in Rumania, București, 1916, Per la fortuna del Petrarca in Rumania, București, 1930, ca și numeroase articole mai mici ; Al. Marcu, Romanticii italieni și România, București, 1924
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
în colaborare); Istoria criticii literare moderne. 1750-1950, București, 1979 (în colaborare); Eugen Jebeleanu, Groapa cu lei-The Lions’ Den, ed. bilingvă, pref. Lucian Raicu, București 1980; Kostas Assimakopoulos, Omoruri în Sparta, București, 1983 (în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu); Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, București, 1992. Repere bibliografice: Nemoianu, Utilul, 130-135; Sorin Titel, Implicare și erudiție, RL, 1977, 44; Sultana Craia, O istorie hieroglifică, LCF, 1979, 37; Mircea Mihăieș, „Ieșirea la țărmuri”, O, 1979, 50; Sorin Titel, Gravitatea jocului, RL, 1980, 4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]