17 matches
-
oameni. Am învățat atâtea / În timpul din urmă, / Că suntem / La un punct însemnat. (George Bacovia, „Vizită”) Cuvinte cheie: onomatopee, sens, liric, Bacovia, eul cosmic, egoul teluric Poate ca nimeni altul George Bacovia și-a trăit viața într-un sens greu imitabil, descifrat de către mulți dintre biografii săi ca un om al meditației profunde, însă definit ca un fiind cu un sens scrutător al unei lumii care își încheia un ciclu de ființare telurică. El trăia pentru că fusese dăruit cu viață, însă
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
în stomac...”, „avea o figură acră”. c) Registrul stilistic. Chiar dacă presupune în mod obligatoriu relatarea de la fața locului, descrierea este, până la urmă, o chestiune de stil. Talentul, inspirația, simțul nuanței verbale, echilibrul și buna măsură, creează un construct aparte, greu imitabil, care definește darul cel mai de preț al unui reporter: stilul personal, marca lui stilistică. Forțând o butadă de inspirație biblică, putem spune că, în descriere, totul este permis, dar nu totul este de folos. Prin urmare, o bună descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
decodării. Ponciful și pastișa devin forme ale parodiei frecvent întâlnite în discursul polemic literar, primul denunțând steriotipiile comportamentale și de limbaj ca automatisme ilare, iar cea de-a doua "divulgă facilitatea unui autor, chiar prin faptul că-l arată ca imitabil, dar nu-l distruge: e un exercițiu de stil care indică mai curând disponibilitățile critice și stilistice ale celui care pastișează"238. Autorul comicologiei atașază burlescul în complementaritatea parodiei, subliniindu-i natura comic-carnavalescă. Prin burlesc, obiectul nesemnificativ sau, dimpotrivă, cel
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
separă arta de natură, pe de o parte fiindcă i se refuză naturii vreo valoare estetică proprie, iar pe de alta din grija de a se asigura o desăvârșită independență artei, noi, recunoscând frumusețea obiectivă a naturii, n-o socotim imitabilă și nu vedem necesitatea de a o imita. Căci dacă natura s-ar putea imita, arta n-ar avea valoare proprie ca imitația. Dacă ar imita natura, inclusiv omul și mai ales pe om în starea actuală, arta n-ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în natura sa de poet, ci în faptul că e în poziția de a simula conduita unui poet. Cele mai multe consecințe pe care le-a antrenat figura boemei s-au datorat acestei transformări a unui corp profesional în comportamente și atitudini imitabile. Pentru că o conduită de artist putea fi reprodusă (și era singurul element care putea fi reprodus din activitatea creatoare), aceasta a permis sferei artei să se constituie ca o sferă de viață în marginea societății burgheze, bazată pe criterii de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se vor repercuta asupra unei alte generații, că ceva s-a scris pentru a fi alegorizat. Viața unui personaj "cu nume" poate deja deveni semn al unei alte vieți. Într-un fel, e vorba de o înscriere în personalitate a imitabilului. Individul care stă ca model "profetic", care prin corpul lui semnifică într-un alt plan sau într-un alt moment, e "scris" onomastic și prin nume își exercită funcția lui modelatoare. De aceea, toată căutarea lui Heliade Rădulescu pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
atunci când a fost întâlnit unul dintre următoarele contexte: * atunci când cultura este înțeleasă, din perspectivă istoristă, ca determinație națională specifică, expresie a originalității creatoare a unui popor (fiind, deci, proprie, incomunicabilă), iar civilizația este definită prin caracterul ei universal, colectiv și imitabil, produsele ei circulând de la o societate la alta; * al convingerii, proprie adepților dezvoltării istorice organice, în existența unei legături profunde între cultură și sat ("considerat leagănul valorilor naționale autentice"), pe de o parte și între civilizație și oraș ("perceput drept
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
notorietate și capacitatea de influențare” (ibidem, pp. 172-173). Criteriul „imitabilității” Pentru ca un grup minoritar cu statut ridicat să poată fi calificat drept elită și să exercite o influență pe măsură, este important ca el să fie, într-o anumită măsură, imitabil. În teorie, scrie Nadel, superioritatea unei anumite categorii a populației ar putea fi recunoscută tacit de restul populației fără ca acest lucru să prezinte nici cea mai mică importanță din punct de vedere al influenței unora și al receptivității altora. În
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și al receptivității altora. În schimb, superioritatea unei elite influente trebuie să fie percepută ca fiind tangibilă, cel puțin în parte. Așadar, trebuie ca trăsăturile caracteristice pe care se întemeiază situația preeminentă a acestei elite să fie apreciate ca fiind imitabile și să fie considerate demne de a fi imitate (Nadel, 1956, 1990, p. 35). Asta duce la distincția dintre două feluri de influențe care pot fi exercitate: influența directă și cea indirectă. Cei care beneficiază de respectul sau de considerația
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
confesional, confesorul va fi atent la dinamica proprie a personalității acestuia, la ritmul și la problemele personale, pe care le trăiește. El îl va ajuta pe adolescent să îl descopere pe „Isus Cristos ca prieten, călăuză, model admirabil și totuși imitabil”. Acest lucru se realizează atunci când, prin atitudinea sa, confesorul acordă timp, ascultare și acceptare necondiționată. El este conștient că adolescentul trăiește în această perioadă un grad înalt de sensibilitate, având nevoie și de înțelegere umană, de susținere, de lumină, de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
relevate istoriografic. Firește, au rezultat și neajunsuri, concretizate în repetiții, digresiuni, insistență pe detaliu, lacune, abuz de citate din sursele vremii, redundanță discursivă și tematică. Unele sunt inevitabile, deoarece aspectele și manifestările specifice vieții evreilor sunt complexe, diverse, repetitive și imitabile. Alte posibile neajunsuri se datorează, desigur, propriilor limite inteletuale și umane, precum și opțiunilor personale referitoare la tratarea unui anumit subiect. De pildă, cu riscul de a fi excesiv de generoasă cu citatele și notele, aglomerând discursul, am preferat de multe ori
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
el necunoscuți sau ce descifrează fenomene înainte neânțelese (cum s-a întâmplat, de pildă, cu electricitatea sau cu elementele chimice, cu diverse procese naturale). Mai vechea distincție pe care Leonardo da Vinci o făcea, în Tratatul asupra picturii, între disciplinele imitabile, axate pe principiile geometriei și pe observația mediului fizic (științele) și cele neimitabile, caracterizate printr-un procedeu netransmisibil și un rezultat unic, irepetabil (artele), își găsește ecoul în această interpretare a gânditorului din Königsberg. Suprasensibilul, definit de filosof că "substratul
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
care deploră potrivnicia sorții: Și-așa-mi vine câteodată Să dau cu cuțitu-n piatră Din piatră să iasă foc Dacă-n lume n-am năroc; Din piatră să iasă pară Dacă-n lume n-am ticneală. Spectacolul are o schemă imitabilă, care pare lesne de Ťumplutť cu materii diferite. Totuși, după părerea mea, el e sortit să fie unic; fie doar și pentru că șansele ca cineva să găsească în România un alt grup de muzicieni populari la fel de bine instalați în tradițiile
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
la editura Polirom, apărea într-o primă ediție imediat după jumătatea anilor �80, într-o perioadă "experimentală", în sens oarecum neoavangardist, de inovație care nu stă niciodată pe loc, nu eșuează, la un moment dat, într-o structură închegată și imitabilă. Într-o rețetă. Romanul, "bătrîna doamnă cam bolnavă", ale cărei beteșuguri le discută frumos Adriana Babeți în prefața la reeditarea Bietelor corpuri, e condamnabil pentru doza lui de previzibil, pentru clișeele neasumate ironic, pentru o anume decrepitudine sîcîitoare și, în
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916), poate fi pus alături de ironicul rechizitoriu „Vorbe goale“ publicat în revista avangardistă Punct (an II, nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist este repudiat în favoarea „revoluției sensibilității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îngăduie dandy-ului să nu poată fi masificat, copiat, imitat. Adică negat În Însăși substanța sa. Cu singura precizare, absolut necesară, că excentricitatea (deși practicată de unii) e În principiu refuzată, din simplul motiv că e o formă realtiv ușor imitabilă. De cele mai multe ori, adevărat obiect de cult - cravata și mănușile. Să ni-l imaginăm pe Balzac scriind cu aplicație De la cravatte considérée en elle-même et dans ses rapports avec la société et les individus sau pe Emile Marco de St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
estul Europei. Wolfers conchidea că "acestea fiind spuse, nu mai rămîne nimic din generalizarea pustiitoare conform căreia, în practică, națiunile conduse de interesul național definit în termeni de securitate tind să promoveze o politică de securitate uniformă și, în consecință, imitabilă" (Wolfers 1962: 156). Atenuarea anarhiei: "societatea anarhică" Dacă anti-idealismul este un criteriu definitoriu pentru a fi realist, așa numita școală engleză a relațiilor inter-naționale temperează în mod sigur acest lucru. Mai mult, Hedley Bull, probabil autorul cel mai reprezentativ, argumentează
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]