24 matches
-
ideologice teroriste. Ulterior, În perioada dictaturilor postbelice (mai ales a ultimei, ceaușiste), și Miorița a oferit armătura mitologică defetismului românesc dispus să-și argumenteze paralizia printr-o structură antropologică (autoatribuită) conținând doze diverse de resemnare, fraternizare a victimei cu călăul, imolarea propriului partener de viață, conștiință a eșecului oricărei inițiative creatoare și strategie a zborurilor frânte. Asemenea „manipulări” au fost alimentate nu doar de realități politice și sociale inducând imobilism, suspiciune, paranoia și schizofrenie la nivelul unor Întregi segmente sociale (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Fancy descrie confruntarea spirituală dintre un înger și un diavol. După ce este înfrânt de argumentul diavolului "no virtue can exist without breaking these ten commandments: Jesus was all virtue, and acted from impulse: not from rules" (E: 43) -, îngerul alege imolarea: este nimicit de focul satanic și, într-o apoteoza de pasăre phoenix, reînvie în formă profetului Ilie. Din nou se face simțită ironia auctoriala: Blake declară că s-a împrietenit cu acest înger demonic și că se bucură împreună de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
jungle et le fumet des viandes. Une thème écologique dans la médecine hindoue, Gallimard - Le Seuil, Paris, 1982, pp. 97-98 n. 31-36. 146. În original katretee. 147. Despre sati, arderea văduvei (văduvelor), care diferă considerabil de agnipraveïa (ritualul morții prin imolare), În India există o imensă literatură de specialitate, așa cum, de altfel, se găsesc referințe pretutindeni În literatura europeană sau anglo-indiană din și despre India secolelor XVIII-XIX, până la abolirea acestui ritual. E, În plus, un fenomen care explică o bună parte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a imensului orgoliu de a-și păstra atributele de sacrificator și de sacrificat, aidoma modelului și Creatorului său. Pare-se că subtilitățile obscure ale imnului vedic al lui Prajapati l-au inspirat pe Eminescu în poemul său, acest zeu reprezentînd imolarea voluntară de sine spre a da naștere Universului. Această idee a automutilării sau a autodistrugerii lui Dumnezeu pentru ca lumea să existe, întîlnită și în unele texte kabbaliste, pare să-l fi persecutat pe Cioran, marcat de neșansa căderii în timp
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care flăcăul dobândește înțelepciunea și statutul de erou întemeietor este revelat de fiara antagonică, devenită astfel și maestru inițiator, lucru vizibil și în imperativul cu care se adresează șarpele celui care l-a învins. Deconspirarea funcției pe care o primește imolarea animalului arhetipal va fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, , în care peștele agresor o învață pe fecioară ce să facă din trupul lui. Motivul zidirii lumii prin sacrificarea monstrului are în colindele de fecior un echivalent
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l lua,/ La spate, din dreapta./ Și cu el pleca/ Prin șirag de sate” (Peceneaga - Tulcea). Motivul sacrificiului constructor apare adeseori ca indicație a animalului mitic însuși. Mai mult chiar, într-o colindă din Titești, Vâlcea, fala cerbului devine sugestia propriei imolări: „Cine pe lume se aflară/ Ca pe min’ să mă săgete,/ Cu carnea nunta-și va face,/ Cu oasele casa-și va clădi,/ Cu pielea-și va coperi”. Valoarea arhetipală a ritului este subliniată de Mircea Eliade: „sacrificiul de regenerare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un singur pește uriaș, adus de vidră de pe fundul apei; el e capabil să îndestuleze o nuntă și să formeze o casă cu căpriorii din oase. Același mit, al „creației prin uciderea unui Uriaș primordial” și al renașterii „provocate prin imolare” este raportat aici la microcosmosul uman. Așa cum întregul univers se transformă după uciderea Șarpelui de către Iorgovan, sacrificiul peștelui mitic întemeiază o nouă familie sub auspiciile cele mai favorabile. Sub aspect totemic, a locui într-un animal reprezintă momentul cheie al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vechime, o realitate crudă, riscantă, sângeroasă, cu miros de cadavru, ci o nălucă, o fantasmă privată, un joc, o reverie. Un subprodus al „civilizației“... O diferență semnificativă este și aceea dintre uciderea inamicului „ochi în ochi“, asumarea de aproape a imolării lui și uciderea „mecanizată“, de la mii de kilometri distanță, pe care o face posibilă tehnologia de ultimă oră: ucizi cu ochelarii pe nas, după complicate calcule pe computer și lovești prin apăsare pe buton. În sfârșit, marea noutate adusă pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e cerul și singură consolare, poezia (aleasa inimii). Descifrând viața, sursele și soarta poetului bântuit de marea Creație și de mitologiile aferente. Miron Kiropol are alonja ontologică de a edifica genealogia și heraldica actului poetic având la bază o arhaică imolare, o asceză jertfelnică: "Zeul își încarcă repeziciunea arcului/ Cu bucăți rupte din mine/ Și în botul fiarelor le aruncă/ Și în gura oamenilor./ Singurul meu cuvânt e împodobit/ De perlele sării ce-l acoperă./ Limba mea e brățară de aur
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
săvârșit de către un cetățean căruia nu-i știm numele. A cerut să fie identificat doar cu inițialele. Se numește L.N. și e din Cluj. Atât știm despre cel care a solicitat, la mijlocul lui noiembrie, să fie radiat din listele electorale. Imolarea identității politice e cel mai radical protest imaginat în România postcomunistă. Așa intrăm în 2013", conchide postarea Cristian Preda. Un bărbat în vârstă de 30 de ani din municipiul Cluj-Napoca a depus la 14 octombrie, la Biroul Electoral Județean Cluj
Cel mai important eveniment al anului, în viziunea lui Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/40045_a_41370]
-
numai virtual, acestei operații aproape magice, acestui act aproape ocult; ai renunțat, de fapt, să trăiești pentru ca să scrii, încât, dacă nici viața n-a reușit să te împiedice, ce te-ar mai putea opri să o faci?" Desigur, fenomenul acestei imolări n-are un curs linear. Creația creaturii nu e decât o creație de rang secund în raport cu cea demiurgică, o replică ambiguă a creației demiurgice, deoarece ar putea fi interpretată fie pozitiv, ca o tentativă de a fi după chipul și
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
infinite a ritmurilor temporale înscrise în cerc, „al permanenței ce sălășluiește în constanța schimbării însăși”, raportată la simbolismul Centrului și al circumferinței? Cine a văzut - a sacris - lumea ca alchimiștii, Haos al materiei prima ce trebuie să sufere transmutația și imolarea, apoi Mysterium Coniunctionis, căutând Piatra Filosofală și aspirând către Marea Operă? Minunile Curții-de-Argeș Se văd trei, însă există dispute între arheologi cum că ar fi mai multe monumente construite pe temeliile celor preexistente. Sunt celebrări în piatră ale dorului de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
afirmă că el exista anterior primei descălecări a țării de către Dragoș și consideră plauzibilă teoria lui Ștefan Gorovei, simbolul fiind expresia unui cult solar de tradiție antică dezvoltat în aria Carpaților nordici „care includea și un rit cinegetic terminat prin imolarea animalului pe malurile unui râu” . Privitor la evoluția, influențele și cauzele contaminării simbolurilor din stemele celor două principate, cercetătorul a concluzionat că acvila valahică, simbol derivat din vulturul (aegypius monachus) așezat pe scutul primilor Basarabi existent, probabil, și în perioada
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
acestei dualități. Nu trebuia să mă ridic, să strig, ca singură posesoare a adevărului numai eu capabilă să retez capul hâd al minciunii și să curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam să înțeleg
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
văzut, a lăsatpe toți și a venit la mine. Nu voia să mă părăsească. Nu știau ceilalți cum s-o întoarcă. Desigur, faptele nu se petrecuseră fără oarecare tulburări nervoase pentru Irina. Va fi crezut și ea că face gestul imolării. Apoi Gina, prietena noastră comună, nu-i aducea o ultimă imagine a mea? În ziua aceea, trimisă de mine, Gina s-a dus s-o vadă. I s-a povestit imediat unul din gesturile Irinei. Unul din ei critica o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli, păcate morale sau religioase), care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p. 92). Conceptul ritual de țap ispășitor „desemnează simultan inocența victimelor, polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
separării de acestea (disjunctiv). În urma intersectării acestor categorii, rezultă patru tipuri de sacrificii: a) sacrificii pentru a crea sau menține contactul cu o divinitate bine precizată: acestea sunt formele cel mai des analizate ca sacrificii propriu-zise, cele În care, prin imolarea victimei, se tinde către comuniunea cu divinul; b) sacrificii pentru a obține separarea sau a menține distanța față de o anumită divinitate: acestea ar fi acte rituale „apotropaice”, prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Oficiantul sacrificiului lua acel coș, astfel Încât animalul să nu poată vedea cuțitul, tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
divinități (este logica „pomenilor” din satul românesc tradițional, În care bunurile celui dispărut nu sunt distruse sacrificial, ci redistribuite, Într-o tranzacție fără finalitate economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o atitudine negativă față de om, precum calul și pisica. Medierea În interpretarea clasică a sacrificiului, conturată de Hubert și Mauss (1997), acest ritual produce o consacrare a umanului (profan): victima este sacralizată În gestul oferirii ei către divinitate, iar actul imolării aduce sacralizarea celor care participă la ceremonial. Conceptul de consacrare se referă la o „alterare radicală a mediului, prin stabilirea În interiorul lumii vizibile a unor forme definite, concrete, de interacțiune cu divinul” (D. Gold, 1987, vol. IV, p. 59). Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În mod unilateral antagonică. El Își propune să limiteze efectele negative care emană din polul superior și, În același timp, să obțină acceptul acestuia de a favoriza metamorfoza lui B În A. Mai profundă este ambivalență care marchează relația dintre imolare și consacrare. Așa cum a observat J. Gernet ( În analiza ritului Bufoniei din Atena antică): „Orice sacrificiu comportă un sacrilegiu: actorii se acuză aici pentru faptul că victima este un obiect al venerației și interdicțiilor. Căci ea este un bou folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
artă totale și, în acest sens, obiectul intră într-o rețea de corespondențe. Naratorul nu face decât să vorbească despre un sine dizolvat în obiecte, de o arhitectură intimă a unui eu imolat în propria locuință. Sensul decadent al acestei imolări poate fi regăsit deformat macabru-fantast în povestirile lui Allan Edgar Poe și, în special, în Prăbușirea Casei Usher. Apropierea derivată prin stări tranziente de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
casei și a ocupantului ei, care se resorb în narcisimul mortifiant al cărui simbol îl constituie apele întunecate ale iazului din preajma casei, cavou specular atât pentru ruină, cât și pentru corpul nefericitului Usher. În cultura română există această temă a imolării în contingența unui act estetic, reflectată în întreaga arie balcanică și găsindu-și o realizare specifică prin difuziunea în nenumărate variante a Baladei Meșterului Manole. Mircea Eliade îi consacră un studiu consistent, Comentarii la legenda meșterului Manole, iar G. Călinescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]