25 matches
-
a moralei creștine este fundamental principiul pe care-l formulează Aposolul Pavel, potrivit căruia „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”[33]. Hedonismul și imoralismul nu-l eliberează pe om, ci îl înrobesc și-l conduc la impas, într-o stare existențială fără ieșire. Elevul poate cunoaște acest fapt foarte ușor, dacă învață să așeze aceste concepții în cadrul unei perspective mai vaste și să le
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Problema_existentei_orei_de_religie_o_abordare_teologica_si_apologetica.html [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
corectă a moralei creștine este fundamental principiul pe care-l formulează Aposolul Pavel, potrivit căruia „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” . Hedonismul și imoralismul nu-l eliberează pe om, ci îl înrobesc și-l conduc la impas, într-o stare existențială fără ieșire. Elevul poate cunoaște acest fapt foarte ușor, dacă învață să așeze aceste concepții în cadrul unei perspective mai vaste și să le
PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/361493_a_362822]
-
apreciere (considerare) corectă a moralei creștine este fundamental principiul pe care-l formulează Aposolul Pavel „ Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” . Hedonismul și imoralismul nu-l eliberează pe om, ci îl înrobesc și-l conduc la impas, într-o stare existențială fără ieșire. Elevul poate cunoaște acest fapt foarte ușor, dacă învață să așeze aceste concepții în cadrul unei perspective mai vaste și să le
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
corectă a moralei creștine este fundamental principiul pe care-l formulează Aposolul Pavel, potrivit căruia „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” . Hedonismul și imoralismul nu-l eliberează pe om, ci îl înrobesc și-l conduc la impas, într-o stare existențială fără ieșire. Elevul poate cunoaște acest fapt foarte ușor, dacă învață să așeze aceste concepții în cadrul unei perspective mai vaste și să le
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_predarea_religiei_crestine_in_scoala_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/354189_a_355518]
-
corectă a moralei creștine este fundamental principiul pe care-l formulează Aposolul Pavel, potrivit căruia „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” . Hedonismul și imoralismul nu-l eliberează pe om, ci îl înrobesc și-l conduc la impas, într-o stare existențială fără ieșire. Elevul poate cunoaște acest fapt foarte ușor, dacă învață să așeze aceste concepții în cadrul unei perspective mai vaste și să le
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_importanta_conlucrarii_religiilor_.html [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
atentă în jurul nostru conduce la constatare și observație cât se poate de dureroasă, căci civilizația modernă a eșuat în urât; supradimensionarea arhitectonică a marilor metropole și orașe, sugerând babilonicul și infernul, favorizează un mod de viață în care excelează violența, imoralismul, exacerbarea comunismului și a plăcerii, erotismul și sodomia reprezintă elementele specifice ale societății secularizate contemporane. Iar atunci când această civilizație post-modernă cultivă „frumosul”, acest frumos este rodul unei pseudo-frumuseți, deoarece această civilizație a deplasat centrul de interes al omului de la Dumnezeu
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_lui_dumnezeu_in_raport_cu_frumusetea_noastra.html [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
CĂ ONESTITATEA NU ARE NEVOIE DE REGULI. OMUL ABSURD NU POATE ADMITE DECÂT O SINGURĂ MORALĂ, ACEEA CARE NU SE DESPARTE DE DUMNEZEU: ACEEA CARE SE DICTEAZĂ. DAR EL TRĂIEȘTE ÎN AFARA ACESTUI DUMNEZEU. CÂT PRIVEȘTE CELELALTE MORALE (INCLUD AICI ȘI IMORALISMUL), OMUL ABSURD NU VEDE ÎN ELE DECÂT JUSTIFICĂRI ȘI EL N-ARE NIMIC DE JUSTIFICAT. PLEC AICI DE LA PRINCIPIUL NEVINOVĂȚIEI SALE. Această nevinovăție e de temut. Totul e îngăduit", exclamă Ivan Karamazov. Și în aceste cuvinte presimțim absurdul. Dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
baza celebrei distincții introduse de el dintre "comunitate" (Gemeinschaft) și "societate" (Gesselschaft) Tönnies renunță la pasiunea sa din tinerețe și proclamă sus și tare motivele viscerale pentru care trebuia să se opună de urgență nihilismului nietzschean: acestea erau în principal imoralismul individualist și concepția elitară și antidemocratică la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a cărei expresie este mai ales opera Intuiția vieții. Patru capitole metafizice (Lebensanschauung. Vier metaphysische Kapitel, 1918). Este semnificativ că în 1897 Simmel recenzează în termeni critici pamfletul mai sus-menționat al lui Tönnies, apărându-l pe Nietzsche de acuzația de imoralism și opunându-i o valorizare a conceptului nietzschean de "noblețe" sau "distincție" (Vornehmheit) în numele dreptului la excelență. Această recenzie arată gradul în care Simmel s-a implicat la acea vreme într-o asimilare a gândirii nietzscheene care, după 1900, va
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
controlat sau se află sub semnul conștiinței morale. Nu toate ideile sunt Însă și purtătoarele unor valori pozitive, de bine, datorie, responsabilitate. Acestea aparțin conștiinței morale. Conștiința pervertită va fi cea care va favoriza idei imorale, perverse, contrare valorilor morale. Imoralismul, ca atitudine, sentiment sau idee, duce la acțiuni psihologice negative, opuse sau contrarii binelui și ele au o gamă extrem de variată: minciuna, furtul, Înșelătoria, intriga, delațiunea, calomnia etc. Ideile morale Înnobilează și dau un echilibru interior persoanei, conferindu-i onoare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
universal"); 2. parcursul inițiatic (ca trecere de la "individualizarea" modernă, înscrisă în activismul faustian sau prometeian, la "individuarea" postmodernă în fuziuni comunitare; și 3. ethosul comunitar, ca reînviere a arhetipurilor umanității toate conducând la/și fiind explicitate în ceea ce autorul numește "imoralismul etic" în gestație în societățile noastre postmoderne, ceea ce nu echivalează cu indiferența față de valori. Exigența unei "etici morale", înscrisă în experiența comunitară și comunicațională o nouă expresie a socializării inițiatice în cursul căreia cuvântul viu și trăit devine numire regăsită
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Răului de care s-au servit toate totalitarismele pentru a accepta umbre considerate altădată doar ca ipostaze ale Răului; eliberarea de o pedagogie etică de procuror inflexibil; a adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și comuniunii; a gândi "imoralismul etic" ca un etern reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
unui "jeunisme" molipsitor; în Clipa eternă (2000) lumea este redescoperită ca trăire a unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea imemorială a omenirii. Autorul nu poate fi aici acuzat nici de paseism, nici de imoralism: el pledează pentru celebrarea inocenței lui puer aeternus a copilului etern din noi și împotriva moraliștilor fără morală, dar care se servesc doar de morală, fie ei politicieni, publiciști, așa-ziși experți sau analiști, ori chiar jurnaliști. Iar calea cea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
depășirea unei logici discursive și care subliniază violența calmă a fluxului vital. Putem desigur să ne ofuscăm. Totuși, imperativul categoric al moralei stabilite lasă din ce în ce mai mult locul punerii în practică a micilor libertăți interstițiale în care domină o formă de imoralism fericit. Aceasta este ordo amoris (M. Scheler), cauză și efect ale multiplelor forme de extaz societal. Am putea-o compara cu intuițiile lui Bergson: trecerea de la static la dinamic, de la închis la deschis, de la viața rutinieră la viața mistică 16
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
urmat presei libere și curajoase. Să le lăsăm să se lamenteze! Avem lucruri mai bune de făcut: să reflectăm la noile și, printr-o serie de aspecte, vechile forme ale unui mod de a-fi-împreună care se înnoiește. Să reflectăm la imoralismul etic în eterna sa revenire! Capitolul 3 Înțelepciunea sălbatică Multa renascentur quae iam cecidere. Horațiu "A fi cool" Să mergem mai departe cu critica elementelor de bază ale marilor sisteme teoretice ale ideologiei occidentale: substanțialismul, subiectivismul, conștiința de sine. Toate
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
construcție solidă în care totul, împreună, face corp. Nu putem reduce catedrala la rubrica mine-ralogie sub pretextul că este construită din pietre 109. Astfel trebuie înțeleasă și catedrala societală: uniune a materiei și a formei spirituale. Astfel, trebuie să percepem imoralismul etic în gestație în societățile noastre postmoderne: uniune a forței și a slăbiciunii, a omului și a copilului. Coincidentia oppositorum constituind drumul, mereu neterminat, care este orice experiență umană. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și imanente". Aici Spranger face o interesantă comparație cu Nietzsche, care-și propuse, ca și Comte, să demonteze iluziile religiei. În fond arată Spranger -, "nereligiozitatea lui Nietzsche tinde doar spre o religie superioară, a forței și a umanității trufașe, după cum imoralismul lui tinde spre o morală superioară", căci "abia când cineva va fi în stare să spună că nu există nici o valoare, se poate socoti că nereligiozitatea i-a cuprins întreaga structură a ființei". Dar, conchide autorul, "un asemenea om nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând fără trac manifestări de imoralism gidian și traume psihice de tip dostoievskian. Nu mă călca pe umbră (1969), cu subtitlul „fragmente din memoriile lui Onofrei, scrise de el însuși, deși din pudoare, la persoana a treia, de altcineva”, amuză prin relatarea devenirilor uluitoare ale unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
conferință a sa de-acum câțiva ani, în "Aula Magna" a Universității din Timișoara, în care se recunoșteau tezele atât de dragi celor care ne-ar dori înjugați pe vecie ideologiilor Răsăritului. Ura cu care vorbea despre "cultura Coca-Cola", "californizare", "imoralismul Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată, însă, că domnia sa continuă - de la Paris! -, să plângă de mila țărișoarei, inventând fapte
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
și ireal, printre minele ambiguității operează Dumitru Ungureanu ce oferă un scenariu de seducție homosexuală cu final terifiant. Insinuare, travestire, rocambolești jocuri de-a masacru, tonalități baroce, sintagme concettiste, totul pentru captivarea și vertijul cititorului postmodern. Ce gustă atrocitatea și imoralismul acestor autori, deciși să-și "vândă" cu orice preț povestirile. Conștienți că aici și acum interesează virulența și provocarea, iar nu retorica orgolioasă a litera Dan Silviu-Boerescu, Plaja nudiștilor, Ed. Allfa, București, 1999.
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
cariere "artistice" clădite cu ajutorul interesului mass-media pentru orgii, scandaluri televizate, exhibiționism deșucheat și divorțuri de tip americănesc, implicînd milioane de dolari; ca și fariseismul păturilor privilegiate ale societății, și, desigur, manipulațiile de pe eșichierul politic israelian (dar și european sau american). Imoralismul acestuia este exprimat în mod condensat de consilierii electorali ai unui partid de dreapta părtaș la anumite negocieri de afaceri cu firma editorială a lui Alis. "Nimeni nu se recunoaște partizan al războiului, la fel cum nici un ticălos nu acceptă
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
acolo unde aceasta le este utilă. Așadar Ordinea economică va fi acuzată, pe drept cuvânt, că, pentru mulți și prin însăși natura ei, este o sursă de mizerie și nedreptate, de precaritate și dezordine, de risipă și dezastre ecologice, de imoralism și distrugere a identităților, de încălcări ale normelor religioase și oprimare. De asemenea, mulți vor denunța împreună piața și democrația ca fiind simple mașini ce produc necinste, anihilează orice formă de morală și organizare socială și distrug libertatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Dincolo de amestecul grețos de ecologie radicală, de gustul pentru filozofiile tradiționale și pentru „sacru”, pe care le moștenise din Înrudirea cu mișcarea hippy și cu gândirea de la Esalen, New Age manifesta o reală voință de ruptură cu secolul XX, cu imoralismul, cu individualismul, cu aspectul lui libertar și antisocial; avea conștiința angoasată că nici o societate nu e viabilă fără axul unificator al unei religii oarecare; În fapt, New Age era o chemare puternică la o schimbare de paradigmă. Mai conștient decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pune mai multe probleme sub forma "trăirilor". Eticul fiind aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pusă ca experiență morală. Artistul nu ia atitudine, ci trăiește răul și binele, eliberîndu-se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate. De unde acel "imoralism" (față a preocupării morale), care la Gide se vădește în interesul pentru adolescență, delicvenți, vițiile insolite, crimă, revoluție socială, exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]