213 matches
-
al lui Dumnezeu. Lara ajunge prea târziu pentru a o opri pe Ana în găsirea Sursei Divine, dar i-o fură înainte ca ea să o poată folosi. Lara distruge Sursa Divină, omorându-i pe Nemuritori, dar Jacob își pierde imortalitatea și moare. La finalul jocului, fiica lui Jacob, Sophie, preia conducerea grupării Remnant. Jonah se recuperează și i se alătură Larei în plănuirea următoarei expediții. Într-o ultimă secvență, este arătat cum Lara și Ana pleacă din Rusia, Lara punându
Rise of the Tomb Raider () [Corola-website/Science/334757_a_336086]
-
exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
a devenit responsabilitatea lui Dumbledore; astfel, el a luat decizia ca Harry să fie dus la singurele sale rude de sânge: Vernon și Petunia Dursley. Dumbledore a fost cel care a descoperit cum își asigurase Voldemort supraviețuirea, în speranța atingerii imortalității: folosind Horcrux-uri (obiecte magice, create prin folosirea Artei Negre în momentul săvârșirii unei crime premeditate; acest Horcrux reprezintă un recipient în care vrăjitorul ucigaș își ascunde o parte a sufletului, urmând să păstreze obiectul "la loc sigur"). Unul dintre Horcrux-uri
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
ultima din seria aventurilor lui Harry Potter, este realizată în două părți. În partea întâi, Harry (Daniel Radcliffe), Ron (Rupert Grint) și Hermione (Emma Watson) pornesc într-o misiune extrem de periculoasă: aceea de a găsi și a distruge Horcruxurile, cheia imortalității Lordului Cap-de-Mort. Singuri, lipsiți de îndrumarea și protecția profesorilor lor, cei trei prieteni trebuie să se bazeze doar pe propriile lor puteri. Forțele Întunericului îi pândesc la fiecare pas. Lumea Vrăjitorilor a devenit un loc nesigur și periculos pentru toți
Harry Potter și Talismanele Morții. Partea 1 () [Corola-website/Science/314499_a_315828]
-
fost numit moștenitor. Ginghis era îngrijorat, căci nu apucase să-și îndeplinească destinul - cel de-a cuceri întreaga lume. Fiind la fel de frământat că și anticul împărat chinez, Shi Huangdi, și-a dorit să caute elixirul vieții care să-i asigure imortalitatea. A chemat la curtea să imperiala un călugăr taoist care l-a sfătuit că își poate "asigura imortalitatea" numai prin sângele fiilor săi născuți. De aceea, Ginghis a avut multe soții și foarte mulți urmași. Astăzi, multi asiatici se declară
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
lume. Fiind la fel de frământat că și anticul împărat chinez, Shi Huangdi, și-a dorit să caute elixirul vieții care să-i asigure imortalitatea. A chemat la curtea să imperiala un călugăr taoist care l-a sfătuit că își poate "asigura imortalitatea" numai prin sângele fiilor săi născuți. De aceea, Ginghis a avut multe soții și foarte mulți urmași. Astăzi, multi asiatici se declară ca fiind urmașii lui, fapt demonstrat în urma testelor ADN. Se estimează că 1 din 200 de europeni sunt
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
al judecăților mele în suspensie, sufletul meu, în anumite momente, își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud și sinistru de faptul că n-ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dintre cele mai complicate. Arta dirijorului nu e aceea de a prezerva muzica, ci aceea de a o renaște, obișnuia să spună Maestro, de fiecare dată într-un fel neobișnuit, unic- numai prin aceste repetate renașteri se putea spera la imortalitatea creației muzicale. Bolero-ul lui Ravel și a patra simfonie a lui Bruckner (ca să dau numai două exemple) se spune că au atins acel voltaj de supraviață, performanță pe care numai Celibidache, „magicianul”, în maniera lui unică a putut s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
s-au întreprins unele experiențe importante de către unii biologi cultivați din punct de vedere semantic. Dar două corpuri și același creier! ― Cred că ați remarcat ― zise gânditor Gosseyn ― că de ambele părți ceva nu este în regulă. Miracolul ciudatei mele imortalități se datorează cuiva care se împotrivește grupului care posedă distorsorul. Și totuși, doctore, de partea mea, de partea noastră, vreau să spun, frica e permanentă. Așa-i normal. Dacă forțele ar fi egale, partea noastră nu s-ar juca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson se opri din nou și-l privi pătrunzător pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dubluri Gosseyn, în chiar centrul imensei rețele de evenimente. Liderul unei irezistibile mașini de război, pornită pe calea unui război total fusese denaturat de la scopurile sale principale. Cu ochii minții, acesta privea acum peste realitățile normale ale vieții și perspectiva imortalități punea în umbră orice alt obiectiv. Mai existau fire de descurcat și zone neclare în acest tablou general, dar nu încăpea nici o îndoială că Gosseyn fusese readus la viață, tocmai pentru a-l abate de la țelul său. Și era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întreaga situație la nivelul sistemului nervos uman. "ȘahistuI" misterios, privit din acest unghi de vedere, nu mai părea atât de important. Era un concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
toate în lipsa dumneavoastră. Gosseyn se întreba unde putea fi Thorson. În mod evident, acesta nu-și asuma riscuri inutile; și totuși, Thorson era obligat să se deplaseze el însuși pe Pământ. Asta da, era o veste bună. Deoarece căutarea secretului imortalității nu putea fi încredințată unor acoliți care, îndemnați de propria lăcomie de viață, ar putea fi tentați să deturneze cercetările în interesul lor personal. Uriașul aștepta în fața elevatoarelor când Gosseyn fu adus. ― Exact cum mă gândisem. Creierul tău suplimentar are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fi putut să se opună singur unei invazii de o asemenea amploare, s-ar fi renunțat imediat, fără toate preliminariile astea, la cel de-al treilea Gosseyn. Dar adevărul este că un om este întotdeauna vulnerabil. Chiar beneficiind de o imortalitate redusă și dispunând de câteva corpuri cu care să jongleze, nu poate face mai mult decât un om hotărât, pur și simplu, inamicii săi nu trebuie decât să afle cam pe unde se ascunde și un singur proiectil atomic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
altcineva o începuse. Căutam un loc unde să mă stabilesc; pe de altă parte, încercam să descopăr ceva care să nu fie o simplă continuitate; mi s-a părui că omul NEARISTOTELIAN ar fi putut fi acel ceva... desigur, secretul imortalității nu putea fi încredințat unor neintegrați de teapa lui Thorson, care l-ar fi privit ca pe un mijloc de acaparare a puterii supreme..." Ideea redeveni confuză și în minutele care urmară fu clar că celulele își pierdeau unitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
necumpătarea pe pământ nu se plătește cu o reincarnare într-un animal demn de disprețuit într-o altă viață; nu există alte perspective post mortem decât descompunerea atomică, dezagregarea celor compuse; desigur, trebuie să convenim asupra eternității materiei și a imortalității atomilor, dar agregările se desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 340. 891 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, I, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis, Editura Științifică, București, 1991, p. 86; despre veghe ca transformare a condiției profane și obținerea imortalității vezi și episodul veghii inițiatice din grădina Ghetsemani, în Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 307. 892 Idem, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha la triumful
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
caracterului. În Evul Mediu, patologia mentală era explicată prin teoria demoniacă a bolilor, iar teologii supraevaluau subversiunea diavolului. Jerôme Cardan (1501-1576Ă, medic și matematician, a avut o viață furtunoasă, unul dintre fiii săi fiind executat ca asasin. El a descris imortalitatea ca o boală cu două forme a spiritului: vercorders (sau perverșii necinstițiă și perfides, care sunt necinstiți nu prin natura lor, ci prin accidente existențiale - pasiuni, nenorociri, sărăcie. Thomas Sydenham, medic englez cu studii la Oxford și Montpellier (1624-1689Ă, a
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu dorințe chinuitoare, a căror împlinire nu ne stă în puteri? Nu dorea decât să-i aducă el focul înalt furat în prealabil cu riscul suprem, să-i devină el însuși făclia incendiară - traficantul susceptibil de inimaginabile suplicii al unei imortalități pentru uzul muritorilor de rând. Asta admițînd că ar fi crezut cu-adevărat în furt și în miraculoasa lui putere de regenerare, ceea ce nu era defel cazul. Ar fi dorit s-o dorească pe Ondine mai presus de sine și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se duce la Zamolxisdivinitatea lor ( daimon pe care unii Îl cred același cu Gebeleizis.” În continuare, Herodot face o prezentare a celui pe care Îl numește Zamolxis, scoțând În relief Învățătura lui de tip pitagoreic, În centrul căreia este ideea imortalității sau mai precis a unei postexistențe fericite. În Încheiere acesta are Îndoieli, dacă acesta a fost om sau zeu. Cultul acestui zeu presupunea, deci, credința În nemurirea sufletului și anumite rituri de tip inițiatic. După ce Îi Învață pe traci felul
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Dar acest lucru nu implică cu necesitate că Zamolxis era o divinitate htoniană. A coborî presupune o moarte inițiatică. Dispariția (ocultarea, reapariția (epifania unei ființe divine sau semidivine Reîntoarcerea lui Zamolxis În carne și oase nu constituie o probă a imortalității sufletului. Herodot spune că Zamolxis „ Îi Învăța că nici el, nici oaspeții lui, nici urmașii acestora În veac nu vor muri, ci se vor muta numai Într-un loc, unde trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătățile
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mistică, o anume „furor religiosus”. Participarea este exclusiv masculină, Într-un templu al bărbaților, unde, În cadrul banchetelor rituale, Zamolxis și-a inițiat neofiții, persoane alese care au devenit apoi preoți, magicieni terapeuți, Într-o doctrină a cărei trăsătură esențială este imortalitatea. Platon, În dialogul „Charmides”, aduce mărturia că „Zamolxis, regele nostru, dovedește, ca zeu ce este, că tot așa, cum nu se cuvine să Încercăm a vindeca ochii fără să fi vindecat capul, nici capul fără să ținem seama de trup
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
erau vegetarieni și „trăiau liberi de orice teamă”. După Flavius Josef, acești asceți și contemplativi se numeau „pleistoi” sau „polistai”. Se observă existența mai multor clase de „specialiști ai cerului”, cum Îi numește Mircea Eliade. Datorită importanței marelui preot, doctrinei imortalității și științei inițiatice, s-au făcut paralele Între casta preoților daci și druizii celtici. Cert este că nu pot fi neglijate unele influențe celtice, având În vedere că celții au locuit câtva timp În regiunile accidentale ale Daciei. Nu se
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]