213 matches
-
la starea depresivă a cenestopatiilor și ideilor ipohondrice; d) Sindromul asteno-depresiv, este forma care asociază depresivității o stare marcată de astenie cu bradikinezie și bradipsihie; e) Sindromul de depersonalizare este tulburarea psihopatologică ce asociază depresiei, tulburări de depersonalizare, idei de imortalitate și suferință morală; f) Sindromul depresiv-obsesiv asociază în același tablou clinic depresia cu preocupările obsesive. În ceea ce privește cauzele sindromului depresiv acestea pot fi numeroase; menționăm următoarele: - cauze exogene, de natură psihotraumatizantă emoțională, așa cum apar ele în cazul nevrozelor sau al reacțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni imaginare, inexistente în realitate (tumori, infecții, prezența unor corpi străini în organism etc.). Uneori tulburarea poate lua aspectul sindromului Cottard (delir sistematizat de negație, enormitate, imortalitate, transformare corporală). Sindromul ipohondriac este legat și de o anumită „predispoziție” de tip constituțional a bolnavului, axate pe imaginea de sine, o permanentă preocupare legată de starea sa de sănătate, anxietate și insecuritate. Adesea în această grupă sunt incluși „bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau „pre-psihotic” decât de „adolescentul suicidar”, întrucât relația lor se situează undeva între „nebunie” și „moarte”. Acești indivizi caută, prin utilizarea drogului, să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intensitate și ca obiect. De aceea, efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înapoi în cușcă teismului. În scrierile sale de mai tarziu, Kant a renunțat atât la ideea coordon]rii garantate dintre virtute și fericirea-recompens] (a crezut c], astfel, virtutea adev]rât] va fi subminat]), cât și la cerință de a postula imortalitatea, înțeleas] că viat] veșnic] (vezi lucrarea Sfârșitul tuturor lucrurilor). El ofer] o varietate de versiuni istorice ale ideii c] putem accepta statutul ființelor umane ca parte a naturii numai în condițiile adopt]rii unor anumite postulate. De exemplu, el sugereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și c] acestea sufer] transmigrația: moartea dizolv] uniunea unui suflet individual cu un anumit trup, iar apoi sufletul transmigreaz] într-un trup nou: de om sau de animal. Pitagoreicii au avut o influent] semnificativ] asupra doctrinelor lui Platon privitoare la imortalitatea sufletului, la existența Universaliilor într-o lume a Adev]rului mai înalt și a Rațiunii precum și a filosofiei ca modalitate de preg]tire a oamenilor pentru contopirea cu divinul. Mai tarziu, stoicii au susținut idealul p]cii interioare bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a motivat o bună parte a progresului uman. Istoria civilizației pentru Freud, Brown și alți psihologi nu este decât proiecția instinctului morții asupra lumii exterioare. Am construit mari piramide, catedrale grandioase și zgârie-nori maiestuoși pentru a obține o doză de imortalitate, sperând să păcălim moartea și să regăsim acel sentiment al ființei, acea uniune oceanică care rămâne imprimată adânc În memoria oricărei persoane care a trăit vreodată. Obsesia noastră generală de a crea o lume a abundenței materiale În era modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
secundare notabile, dar care necesită administrare pe termen lung sau chiar nelimitat. - alte terapii: Emtricitabine - inhibitor potent al replicării VHB și HIV, cu structură similară cu Lamivudina; Tymosin - în studiu. IMPORTANT! Terapia antivirală este indicată numai dacă riscul de morb imortalitate prin afecțiunea hepatică și șansele de obținere a supresiei virale prelungite sunt crescute. Interferonul și Entecavir sunt opțiunile inițiale de tratament. Tratamentul medical adjuvant cu hepatoprotectoare (Liv 52, Silimarina etc) este justificat doar în hepatita cu etiologie mixtă (virală și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
nașterea diferitelor boli. Spre exemplu, Iovan Iorgovan omoară balaurul, dar din trupul acestuia se naște musca columbacă, sursă a numeroase boli; d) caracterul incomplet al creației; e) pedeapsa divină pentru neascultarea „poruncilor”: izgonirea din Rai, care este sinonimă cu pierderea imortalității și a imunității paradisiace. Din această perspectivă, autorul amintit consideră că „vindecătorul se Întâlnește cu o realitate primordială: el se luptă cu forțe supranaturale care există de la Începutul timpului. A vindeca trebuie să fie un act de recreare, de creație
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sale mortalități. Alexandru Macedon, Iulius Caesar, apoi ceilalți împărați ai lumii cunoscute de ei nu au rezistat prea bine în fața mirajului zeificării. Atunci când pacea și prosperitatea au fost asigurate, toți dușmanii învinși, sentimentul mortalități îi va face să-și dorească imortalitatea. Din momentul în care ultima redută a fost supusă voinței sale unificatoare omul își îndreaptă năzuințele către cer, către ultima redută. Incomparabilele realizări ale voinței lor, capacitatea lor de a aduce pace în mijlocul haosului, i-a făcut să creadă că
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
de cei pe care îi plictisește. Chiar dacă Clasicii noștri au încercat de bine de rău să-i apere moralitatea, fără îndoială pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți, ci dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
religiilor sângele este sinonim cu viața. De exemplu, potrivit unei tradiții sumeriene, specia umană a luat naștere din amestecul sângelui divin cu pământul. Asociind sângele cu vinul, religiile de origine semitică au vrut să-i dea acestei băuturi valențe de imortalitate. Proprietatea de băutură a nemuririi se regăsește în epoca elenică odată cu instaurarea cultului lui Dionisos. Legat de ciclul vegetal, precum Demeter, zeița grâului, Dionisos a simbolizat mai întâi viața viei: culegerea, zdrobirea și tescuirea strugurilor. Mai târziu, zeul a început
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cap al genialului poet. Omul era lucrat de fapt, pe dinlăuntru, de febrele și durerile unei vieți de tensiune internă și revoltă -, dispărute din bustul monumental al lui Han, ce face și el concesii tipologiei Leonard și ideii obișnuite a "imortalității și răcelii" geniului"265. O observație interesantă pentru elucidarea schimbării de registru, Petru Comarnescu subliniază faptul că sculptorul se inspiră din prima fotografie a artistului la tinerețe. Oscar Han plănuia un ansamblu alegoric, din care fac parte două Elegii din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]