50 matches
-
apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, evident, din motive de civilitate dar și din structurală impaciență. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și de a rămîne, în timp, cu o corpolentă bancă de flash-uri. Numai bune de resuscitat. Revenind la italian invocat doar ca pornire de văzut că, adesea, dînd peste încăperi în
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
spre a înlocui un conferențiar sau un profesor. Aceștia din urmă, în schimb, țin în chip curent seminarii, conform cunoscutului principiu de drept "cine poate mai mult poate și mai puțin". Starea de spirit a proaspătului preparator nu era de impaciență, ci mai curînd de îngrijorare. Sub raportul activității în seminar, modelele primite în facultate nu puteau sluji unui debutant din două cauze diametral opuse: unele erau prea sus, așadar inaccesibile, altele prea jos, așadar inutile. înotul trebuia deci învățat pe
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
că, dacă vrea, nu-mi dă nici o chitanță. Temperată brusc de asemenea perspective, am renunțat la reproșuri, dispusă să mă mulțumesc cu hîrtia de care aveam nevoie. Zadarnic: era deja prea tîrziu, de-acum vameșul mă mustra pe mine, pentru impaciență și neînțelegere. Ca suprem argument în favoarea dreptului său de a nu fi la post cînd nu vrea, sau chiar de a nu-și face defel datoria, m-a întrebat ce meserie am. La răspunsul meu, oarecum șovăielnic - cadru didactic la
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
propus a spune lucrurilor pe nume, se cuvine a adăuga și curajul, întrucît se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia realităților cu pricina. Și care nu se dau în lături a ne învinui de fel de fel de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
niște fantezii complete și complexe. De niște mitologii personale. Așadar, ducând raționamentul până la ultimele lui consecințe, un roman ca Urbancolia nu apare tocmai din neant. Înțeleg gluma și o gust. Dar nu pot să nu depistez, în spatele ei, o anume impaciență în fața dorinței de reinventare. Pe care o încearcă, din când în când, orice autor realmente puternic. Căci asta e, parafrazată, Urbancolia. O carte despre indeciziile care-i rămân, de demult, moștenire unui om sigur pe el. Cu toate divergențele de
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
pentru că autoarea "memoriilor redescoperite" e silită să constate, probabil, și în urma altor întâlniri, indiferența, o anume stare de nervozitate a oamenilor politici importanți ai Europei față de "speranțele noastre tremurânde": Aproape că simțeam gândurile lor și presupuneam ceva din iritația și impaciența lor, atunci când puneam în discuție drepturile și cererile noastre." E posibil ca Regina să mai și exagereze (nu totdeauna s-a mai manifestat o astfel de atitudine, cum notează ea însăși în atâtea rânduri), dar acest sentiment se conturează parcă
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
cum un program îndeajuns de sever al sensibilității: „Turnul meu e un turn degradat/ de atîtea mistere cîte l-au cercetat./ În fiecare zi cade cîte-o bucată/ din blocurile falnice odată”. Descrierea lui deo sumbrețe realist-romantică indică un soi de impaciență a declinului, o voluptate a „disperării” celui ce voiește a ceda rapid înălțimile spre a se alipi de pămînt: „Acum prin firidele lui/ răbufnesc rafalele vîntului/ și stafiile care noaptea mai mult ne-o-ntunecă,/ pe scări putrezite în sus
Ioanichie Olteanu, poetul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3421_a_4746]
-
și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn incapabil să participe la dialogul socratic. Se poate deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
opera ei, îmbunătățește comunicarea întrerupând discursul epic, moderându-și afecțiunile, manifestând singurătatea expansivă și veșnica speranță, care imprimă un optimism sănătos... o poezie masacrând figurile de stil cu dezinvoltură,vioaie, exuberantă, comunicativă și deschisă. Textele în proză pulsează nostalgic de impaciența amintirilor, de forța sau moleșeala lor și năvălesc peste cititor punându-i întrebarea... îți amintești? ca și cum ar fi un fapt de la sine înțeles pentru el. Nuvelele sunt operate din condei în așa manieră că deseori întâlnești elemente de stil valoroase
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
acești oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!” După 1989, Marin Preda, ca de altfel și Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut - zice Eugen Simion - o formă nouă de contestare, agasarea sau impaciența, iritarea față de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciștilor și scriitorilor care îl atacă bezmetic ... m-am trezit că sunt admonestat și chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulți îl urăsc pe Preda
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
Pe acești oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!” După 1989, Marin Preda, ca de altfel și Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impaciența, iritarea față de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciștilor și scriitorilor care îl atacă bezmetic ... m-am trezit că sunt admonestat și chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulți îl urăsc pe Preda
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
Pe acești oameni îi caracterizează simplu: vai de capul lor!” După 1989, Marin Preda, ca de altfel și Eminescu, a început să intre într-un con de umbră, nemeritat. ,,A apărut-zice Eugen Simion- o formă nouă de contestare, agasarea sau impaciența, iritarea față de orice tentativă de a-l apăra pe Preda. Încercând să răspund publiciștilor și scriitorilor care îl atacă bezmetic...m-am trezit că sunt admonestat și chiar înjurat, cu o vulgaritate greu de imaginat.” Mulți îl urăsc pe Preda
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
rezumă în realitate ideea fundamentală a autorului articolului nostru și tot dânsa răspunde: depărtarea de la putere a guvernului actual și înlocuirea lui prin opoziția de la "Timpul". În adevăr, daca articolul nostru de la 9 martie nu ar conținea decât manifestarea unei impaciențe a opoziției de a veni la putere, negreșit că o asemenea cerere din partea opoziției ar fi foarte anodină, precum o declară și "Presa"; însă noi am ridicat cestiunea mai presus de considerațiuni de persoane sau de partizi; noi am pus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vedere mișcarea personalităților timpului modern ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci. Să credem oare, naivi, că un Balzac avea, în vremea lui, cînd omul din el era bîntuit de amoruri dubios interlope, de impaciența agresivilor cămătari sau de perfidele angoase ale neîmplinirii proprii, conștiința totală a genialității sale eterne? Cînd Eminescu bătea, împreună cu Creangă, birturile în itinerar stabilit de la marginile Iașilor, aveau oare cei doi certitudinea netă că peste un secol (poate și mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sens, și crezul moral și estetic al lui C., critic care nu se dă în vânt după metodologii, dar care știe să-și impună propria metodă. Metoda se bazează, încă o dată, pe o lectură răbdătoare a textului. Demersul criticului exclude impaciența, după cum exclude spectacolul impresionant. În afara calității estetice a operei, C. ia în considerare, când este vorba de proză, și ceea ce Maiorescu numea „inima caldă” a creatorului. Cu alte vorbe, criticul trebuie să țină seama și de calitatea umană a personajelor
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
În cel dintâi, povestea, plasată într-un oraș de provincie de după primul război, se încheagă lent, perspectiva auctorială alternând cu aceea a unor martori. Cadrul epic, consistența atmosferei și acuitatea portretistică anunțau o frescă, rezultatul fiind însă o dramoletă grotescă. Impaciența epică minează și Un om își trăiește viața, altă istorie a unei ratări. Concepută ca un Bildungsroman, interesând nu numai prin scriitura modernă, dar și ca documentar autobiografic, cartea amintește de Romanul adolescentului miop al lui Mircea Eliade. Destinul Aïsei
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care mi-l arăta întotdeauna: - De ce vrei mereu să mă măriți? - Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită. - Ei! exclamă ea scurt, făcând un gest de impaciență cu capul,cu nasul și cu buzele. Altă dată - era în vacanța a doua - rugîndu-mă să mai stau, și eu răspunzîndu-i că nu pot, mi-a spus cu ochii aspri: - Desigur, ce importanță am eu pentru mata? - Ce importanță? Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai bine lucrurile astea. - Cred că nu. - Mie mi s-a părut că-i gelos, cu toate că n-are motiv. Gelos de prințul Andrei... Are dreptate... Din cauza asta l-am combătut! Acum îmi dau seama și de cauza altor sentimente. De impaciența mea când ea dezmiardă pe Azor (sentiment care s-a transformat într-o teorie: câinii sunt animale degenerate, devenite lichele), când găsește "bine" mutra vreunui actor din L'illustration (mie mi se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este colectivă la o scară foarte mare, de unde și necesitatea unui număr ridicat de execuții. Își agită din nou brațul de plastic cu impaciență. ― Hai, Gosseyn ― zise el abrupt ― decide-te. Îți vom încredința înfăptuirea în mare parte a reorganizării, dar, pentru început, trebuie să ne lași să pregătim terenul. Ești de acord? Întrebarea îl tulbură pe Gosseyn. Abia acum realizase că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este colectivă la o scară foarte mare, de unde și necesitatea unui număr ridicat de execuții. Își agită din nou brațul de plastic cu impaciență. ― Hai, Gosseyn ― zise el abrupt ― decide-te. Îți vom încredința înfăptuirea în mare parte a reorganizării, dar, pentru început, trebuie să ne lași să pregătim terenul. Ești de acord? Întrebarea îl tulbură pe Gosseyn. Abia acum realizase că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
logic posibil. ă Tocmai că se potrivește cu ce este logic posibil, insistă Porfiri. Dacă presupunem că Govorov nu se lupta cu un atacator uman, ci cu unul chimic. Liputin își mască confuzia încruntându-se și scuturându-și capul cu impaciență. ă Eu suspectez că este un caz de otrăvire, excelența voastră, ca și în cazul lui... ă Sper că nu ai de gând să-l pomenești pe administrator? strigă prokuror-ul lungind vorbele neplăcut. După cum știi, cazul este închis. ă Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
impresia că vrea să reconstituie mesajul singur, sărind peste celelalte nuclee. Bănuiesc că odată cu Dee Își face loc ideea că mesajul poate fi reconstituit cu mijloace magice sau științifice, dar fără a aștepta ca planul să se Împlinească. Sindrom de impaciență. E pe cale să apară burghezul conchistador, e Întinat principiul de solidaritate pe care se sprijinea cavaleria spirituală. Dacă asta era ideea lui Dee, să nu mai vorbim de Bacon. Din acel moment englezii Încearcă să purceadă la descoperirea secretului punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
foarte multă delicatețe și cu o austeritate tehnică ce descoperea pe eleva de Conservator. Pascalopol întoarse capul cu o mare satisfacție, având aerul a primi un omagiu personal. Aurelia rămase indiferentă, de-o indiferență făcută, Aglae însă dădu dovezi de impaciență, ca și când o muscă ar fi supărat-o. În sfârșit izbucni, trântind o carte: - Grozav e de agasant pianul ăsta! (Apoi strigînd:) Otilio!dă-l încolo de pian, știi că mă enervează! (Mai încet, către G. Călinescu ceilalți:) Ori știi să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]