50 matches
-
Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care mi-l arăta întotdeauna: - De ce vrei mereu să mă măriți? - Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită. - Ei! exclamă ea scurt, făcând un gest de impaciență cu capul,cu nasul și cu buzele. Altă dată - era în vacanța a doua - rugîndu-mă să mai stau, și eu răspunzîndu-i că nu pot, mi-a spus cu ochii aspri: - Desigur, ce importanță am eu pentru mata? - Ce importanță? Nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai bine lucrurile astea. - Cred că nu. - Mie mi s-a părut că-i gelos, cu toate că n-are motiv. Gelos de prințul Andrei... Are dreptate... Din cauza asta l-am combătut! Acum îmi dau seama și de cauza altor sentimente. De impaciența mea când ea dezmiardă pe Azor (sentiment care s-a transformat într-o teorie: câinii sunt animale degenerate, devenite lichele), când găsește "bine" mutra vreunui actor din L'illustration (mie mi se par cu toții mutre de bărbieri), când scrie - prea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încheietura mâinii până la stofa răsfrântă. Brațul avea miros de ambră. Ea tăcea, cu fața întoarsă acum. O rugam să meargă în casă, să nu răcească, dar îi țineam mereu mâna, în care nu simțeam nici o intenție de împotrivire sau de impaciență și pe care o sărutam mereu, în toate felurile. Stând cu fața întoarsă, în întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foarte multă delicatețe și cu o austeritate tehnică ce descoperea pe eleva de Conservator. Pascalopol întoarse capul cu o mare satisfacție, având aerul a primi un omagiu personal. Aurelia rămase indiferentă, de-o indiferență făcută, Aglae însă dădu dovezi de impaciență, ca și când o muscă ar fi supărat-o. În sfârșit izbucni, trântind o carte: - Grozav e de agasant pianul ăsta! (Apoi strigînd:) Otilio!dă-l încolo de pian, știi că mă enervează! (Mai încet, către G. Călinescu ceilalți:) Ori știi să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rotunjise bustul de la o biată măsură „A“, cu care fusese pedepsită de natură, la un remarcabil „D“; medicul, același care mă reparase și pe mine, îi spusese să mai aștepte o săptămână, dar ea nu mai avea răbdare. Îi înțelegeam impaciența, trecusem și eu prin asta... Pentru tăierea panglicii îi preparase extraterestrului său o cină-surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul despărțirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
că nu este niciodată greu să controlezi masa unei populații decapitate de conducători. Ori, pe Venus, conducerea este colectivă la o scară foarte mare, de unde și necesitatea unui număr ridicat de execuții. Își agită din nou brațul de plastic cu impaciență. ― Hai, Gosseyn ― zise el abrupt ― decide-te. Îți vom încredința înfăptuirea în mare parte a reorganizării, dar, pentru început, trebuie să ne lași să pregătim terenul. Ești de acord? Întrebarea îl tulbură pe Gosseyn. Abia acum realizase că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în Panteonul marilor descoperiri ale umanității din această epocă de aur, ea trebuind să contribuie a răspunde necesității stringente de rezolvare a problemelor, rămase până acum în zona de expectativă a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mentalul nostru național ? și m-a tocat mărunt cu pilde bine asortate : Despre cel ce-a făcut o gafă, greșeală sau ilegalitate se spune că „s-a prăjit” sau „s-a fript”. „Nu mă fierbe, stimabile”, strigă Trahanache atins de impaciență. „Hai, frige-o de-aici !”, ordonă o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cel mai Înalt fotoliu la care nu e sigur că altcineva poate ajunge. În scopul de a provoca cititorului o senzație mazochistă: vertijul asistării la propria lui dispariție - antropologic vorbind - și jubilării În fața nașterii a ceea ce el tot așteaptă, cu impaciență intensificată la fiecare sfîrșit de secol, adică a Altui Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rotunjise bustul de la o biată măsură A, cu care fusese pedepsită de natură, la un remarcabil D; medicul, același care mă reparase și pe mine, îi spusese să mai aștepte o săptămână, dar ea nu mai avea răbdare. Îi înțelegeam impaciența, trecusem și eu prin asta... Pentru tăierea panglicii îi preparase extraterestrului său o cină surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mi se spusese că eram chemat de... altfel nici nu aș fi venit... În fine, dacă sunt aici prizonier, rămâi... dacă sunt liber și nu cer nimic mai mult mă retrag îndată... Tipătescu: (care a tot bătut din călcâi cu impaciență, coboară încet, rar și cu dinții strânși) Iubite și stimabile d-le Cațavencu, nu înțeleg pentru ce între doi bărbați, cu oarecare pretenție de seriozitate, să mai încapă astfel de meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, când
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
voastră, coană Joițico! Zoe: Ce vrei cu mine? Cetățeanul: Ei! Uite și d. Nae. Salutare onorabile! Zoe: (nervoasă) Ce vrei? Spune ce vrei? Cetățeanul: Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorbă: o mie de ani pace! (gest de impaciență din partea femeii.) Eu, coană Joițico, am găsit o scrisoare. Zoe: Pe care ai lăsat-o să ți-o fure onorabilul d. Cațavencu... Cațavencu: (zdrobit) Doamnă! Cetățeanul: Las-o aiai;... am mai găsit una!... Zoe: Ei, ce-mi pasă! Cetățeanul: Nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
siècle», «o plagă» a deceniului dinainte și a celui de după 1900, cînd numărul celor «qui vivent sur les nerfs» devine, îndeosebi în Franța, tot mai mare, nu numai în literatură, dar și în celelalte arte. Locul marasmului îl ia, acum, impaciența, al apatiei - sensibilitatea, al castității - luxura, al palorii - fardul etc”. îl citesc și mă întreb de ce l-am abandonat. Pornea abrupt sau mă ducea unde nu trebuie? începea ca o „acută” pe care n-aș fi putut să o susțin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noastră: unul material, care ține mai ales de structurile social-economice; altul moral, decurgând dintr-o multitudine de factori. Relația dintre ele, inextricabilă, se înțelege de la sine. Omul de rând se preocupă îndeosebi de primul deficit și manifestă chiar o anume impaciență. Specialiștii din acea sferă de activitate caută desigur rezolvări și să sperăm că ele nu vor întârzia prea mult. Deficitul material se poate acoperi treptat. Însă "ce faci c-un deficit moral?" Întrebarea o găsim în manuscrisul 2257, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
premieră: la deschiderea "Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii și Tineret", organizat de Teatrul "Luceafărul" din Iași cu finanțarea Consiliului Local și a Consiliului Județean, spectacolul inaugural a fost bisat, jucându-se de două ori. Afluența de public, nerăbdarea copiilor, impaciența părinților și dorința multor ieșeni de a participa la un eveniment a adus o mare de oameni la Teatrul "Luceafărul", care nu au plecat din fața casei de bilete până când nu au primit asigurări că vor vedea cu toții spectacolul, chiar dacă locurile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează sugestia insecurității și limitează perspectiva salvării. VI Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu a scrie Înseamnă, În sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră În limbajul său. Nici aceea de angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proprii și prin jugul ce Îl purtați singuri, și fiți siguri că prin științele tributare, la vocațiunea voastră de preoți, prin ocupațiunile demne de Înalta voastră misiune, veți face politica cea mai divină.” * Există În toate proiectele lui Heliade o impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim la alți autori din epocă, un „sfint nesațiu” trece prin versul său și nesațiul ajunge departe, pînă la „scaunul veciei” care este, totodată, și locul genezei. Deschiderea lui este enormă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de originală și nici atît de bogată. Stereotipiile ei fac dificilă cercetarea În această direcție. Comparațiile În stil popular (unele preluate direct din folclor) sînt abstracte și dau acea impresie de indeterminare temporală și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
soției. Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor delicate. Conachi nu-și mai ascunde impaciența: „Aleargă, suflet’, aleargă, La soțîia ta cea dragă, Căci te-așteaptă cu dor mare, Ca să-i duci a mea suflare. GÎndule, mergi și-i vestește Că iubitul ei sosăște, Spune-i să se descernească Și să nu mă mai bocească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de regulă, alte dovezi de pasiune, iar privirea alte semne ale feminității. Nurii constituie podoaba cea mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a unei senzualități decente. O deschidere, dar nu prea mare, are spre agape și spre mania
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu milă”; la el „locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă”. În toate proiectele lui Heliade, „un spirit monstruos sincretic” - Întemeietor Între Întemeietori, Întemeietorul prin excelență - există o „impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poezia ca ușurare a spiritului. O euforie a „dulcelui”. Amorul ca izvor de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vedere mișcarea personalităților timpului modern ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci. Să credem oare, naivi, că un Balzac avea, în vremea lui, cînd omul din el era bîntuit de amoruri dubios interlope, de impaciența agresivilor cămătari sau de perfidele angoase ale neîmplinirii proprii, conștiința totală a genialității sale eterne? Cînd Eminescu bătea, împreună cu Creangă, birturile în itinerar stabilit de la marginile Iașilor, aveau oare cei doi certitudinea netă că peste un secol (poate și mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
servitoarea: Oglinda din salon! ce-ai făcut? trăznit-te-ar Dumnezeu să te trăznească! lua-te-ar hengherul, șoangherița dracului! etc...169 Așa cum se poate observa, ca detaliu al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]