34 matches
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cavalcadă Nourii aleargă-n herghelii, Bubuie copitele de zor Pe imense-albastrele câmpii, Scapără scântei în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se oglindesc pe toate Chipurile care trec. Sigur că a spune nu
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cavalcada.html [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
țârâitul telefonului de pe alăturata masă directorială, nevoit fiind să-mi părăsesc scaunul pentru a opri aparatul. Intrarea intempestivă a celor care năvăleau în odaie în căutarea directorului mai produse alte turburări. în cele din urmă fui somat să închei de impacientul deputat care urma să vorbească după mine și care ignora întârzierea cu care începusem și întreruperile ce întâmpinasem. Cecul asupra Băncii de France fiindu-mi înmânat de prea amabilul și tot atât de grăbitul casier înainte de începerea conferinței, putui să părăsesc repede
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
anului, prin poștă. În caz de refuz (trebuia și dșomnulț rector să-și dea consimțământul, iar d[omnul] Botez era ezitant), mi se făgăduise restituirea manuscrisului, pe care de altfel îl am în comision, de la un prieten, și el cam impacient. Acum, nu că m-aș plânge, d[omnul] Curievici a fost excesiv de culant, luna trecută, cu mine, dar nu am primit răspunsul așteptat de la d[omnul] Curievici, la două recomandate, cu data de 13 și 23 ian[uarie] a[nul
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
că nu știe; Sau în adevăr nu știe și atunci se vede că s-a rupt vechea legătură dintre d-lor, s-au despărțit! S-a auzit în adevăr în public de mai multe ori că d. Brătianu ar fi impacient de a scăpa de jugul greu pe care d. Rosetti i-l impune prin numeroșii partizani ce are în Cameră și care constituiesc partea stricată a partidului liberal. Și nu o dată d. Brătianu însuși s-a plâns cu amărăciune, în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai departe pe acest diapazon costiș și apoi să nu zică cineva că esclamațiunile noastre de intuziasm sânt numai vorbe sforăitoare, să ne coborâm mai binișor, să trecem la fapte. Mijlocul cel mai nimerit de a face cunoscut pe publicul impacient cu ipohimenul ar fi să i-l punem în natură dinaintea ochilor. Neputând face aceasta în bloc, cum este soarta bugetelor, sîntem nevoiți a-i prezenta numai câte o rază ruptă din toate părțile corpului organic al "stelei frumoase și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scurt, lumea lui se dorește a fi o summa, o lume integrală: în centrul ei, Un pământ numit România iar dincolo de ea nemărginitul! Lume ca o sferă aceasta, la Platon, formă geometrică perfectă. Vorbind despre sine (Al meu suflet, Psyche), impacientul Nichita se plasa (structural) sub semnul focului -, al focului primordial; de un astfel de foc "depinde căldura sau răceala poeziei" de el și de "verbele" lui. Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tânăr poet și Însemnările lui Malte Laurids Brigge. I "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci / în stranele bisericilor ardelene..." E confesiunea cuiva definitiv marcat de memoria abisală a comunității. Coexistă în descendentul acelora un ins al timpului său, impacient, febril, excedat de proiecte; frecventat de singurătate, dar găsind suport în revelația christică, el se implică în dezbaterile ontologice europene, abjurând (momentan) spaimele trecerii. Poetul din Vămile pustiei se vrea "Sein und Lichtung / Pithie și vrăjitoarele Diotimei" -, un vizionar amintitor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu sau fără rom), cafea (gingirlie), șvarț, marghiloman, cappucino, ciocolată (fierbinte), apă (minerală). Lapte bea, după toate aparențele, doar Bùbico și «mamițica» lui: „- Cui i place lăptic? Bùbico (lingându-se pe bot): Ham! - Să-i dea mamițica lăptic băiatului? Bùbico (impacient): Ham! ham! Ah! suspin eu adânc; lua-te-ar hengherul, Bùbico!» Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie, până când un pasager se arată la ușa compartimentului nostru, uitându-se-năuntru. [...] Pasagerul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
acestora biletele de gaj se găseau în mâna unui anume Léon Étienne, care fusese deja acționat în justiție)41. Un an mai tarziu, în urma unei hotărâri judecătorești, bijuteriile amanetate pe numele lui Léon Étienne trebuiau să revină proprietarului. Petre Zlătescu, impacient, îi scria atunci lui Eugen Mavrodi să i le trimită: 1 / 14 Oct. 1901 Domnule Ministru, Bine voiți vé rog a face să mi se triméță obiectele amanetate de D. Léon Étienne la Mtele de Pietate subt numerile 334 / 26
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
că prezența la vot fusese de doar douăzeci și ceva la sută. Pe la fără un sfert, la Realitatea a apărut scris cu galben Brea king news și am fost anunțați: „Avem rezultatele!“ La Antena 3, Gâdea era și el la fel de impacient: avea rezultatele și nu le putea da. „În mai puțin de nu știu câte minute, vă vom comu nica rezultatele“, ni se spunea din timp în timp. Ecranele celor două televiziuni au fost împărțite în trei și în dreptul fiecărei secțiuni cifrele procentelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
perioada neutralității (1914-1916), Goga, împreună cu părintele Vasile Lucaciu, se află la București, si, ca reprezentanți ai Ardealului, militează - alături de N. Filipescu, Delavrancea, Take Ionescu - pentru intrarea imediată a României în război de partea Antantei. Dreptate n-au avut, atunci, filoantantistii impacienți grupați în "Acțiunea Națională", ci Ion I.C. Brătianu care aștepta, tergiversînd lucrurile, pînă ce țară va fi asigurată cu un tratat politic și unul militar. Că tratatul militar încheiat cu Antanta n-a fost respectat de aceasta, nu a fost
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
de un Ion Ghica, omul considerat de Ioana Pârvulescu ,un optimist al propășirii": Nu voi pretinde că tot ce s-a făcut în țara noastră de un sfert de secol încoace este perfect, dar îmi permit a observa pesimiștilor și impacienților că nici o țară din lume n-a progresat așa de mult ca țara noastră într-un așa de scurt timp, și că orice progres începe printr-o stare neguroasă și plină de nedumeriri". Constatările optimistului Ghica porneau de la realitățile de
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
de apartament și reallity-show-ul. Un exemplu. Într-un alt roman, Le Pont d’Arcueil, Christian Oster relatează sadic așteptarea unui personaj masculin în suburbia, apoi în blocul și în final în apartamentul unei femei de la care cititorul așteaptă tot mai impacient să apară și, eventual, să actualizeze erotizarea unei atmosfere virtual erotice. Tot așa, telespectatorii sau internauții lui Big Brother așteaptă să-și vadă eroii îndrăgostindu-se și, în consecință, speră ei, acuplîndu-se. Alte argumente vin în sprijinul includerii producției romaneșțti
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
identificarea scriitorului cu ființa retrasă definitiv în carcasa limbajului. Redus, însă, la vectorii de mișcare ai „făpturii de limbaj”, creatorul literar duce o existență complicată. De cealaltă parte a scriiturii barthes-iene, ne așteaptă, așadar, reversul acestei situații: la colț, la fel de impacient să intre în scenă, așteaptă hedonistul pasionat de stilistica paradoxurilor, voyeur-ul mistic, vizionarul poststructuralist, vânat, în cele din urmă, de propria-i subiectivitate și bântuit de umbra Autorului. Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
că e vorba de o confuzie, dar cît de mult semănau cei doi, mai ales priviți din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu mașina. Cînd auziți claxonul, coborîți". Altă variantă: soția a intrat în magazin, după cumpărături. Soțul, impacient, o cheamă afară printr-un cod familial auzit de toți profanii, dar înțeles doar de cuplul de inițiați. 3. Ambuteiaj. Șirul de mașini e atît de lung, încît nu i se mai vede capătul. La început, automobiliștii profită de ocazie
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
are de-a face, vreau să construiesc..." Gîndindu-se ce-ar zice dobitocii aflând ce idei trec prin mintea sa, Ioanide râse aproape deschis, de unul singur, și-și mai umplu o ceașcă de ceai. Văzu pe Gaittany căscând și consultîndu-și impacient ceasul. Știa că acesta nu poate să șadă locului mai mult de o jumătate de oră, cel mult un ceas, după care, epuizîndu-și doza de "perfect" și "da", își lua bastonul și trecea, după agendă, la altă reuniune, unde apărea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici automobil (asta fiindu-i "mizeria" principală), n-ar fi mers însă pe jos pentru nimic în lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se spusese că izbucnise la primăria construită de el. Elvira, întoarsă acasă, își vedea liniștită de treabă și ștergea bibelourile de praf. "Ai fost în oraș?" întreba Ioanide impacient. "Da, Ioanide, e o vreme mizerabilă." "Asta văd eu și de aici." " Ce vezi de aici e simplu spectacol într-un fotoliu. Afară e vijelie ca pe Marea Nordului." "Mda!" (Ioanide nu descosea explicit pe Elvira, ca să dea la iveală toată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că exegeții lui Platon nu au făcut conexiunea. Dacă moartea este despărțirea sufletului de trup și ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea Ideilor și să acceadă la cunoașterea absolută, atunci filozoful, ca un impacient de nemurire ce e, începe exercițiile de desprindere deja din timpul vieții. El învață să moară în chip precoce și se antrenează cum poate mai bine, în viață fiind, pentru desprinderea sufletului de trup. Ei bine, din acest antrenament face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pelerinaju la izvoare va fi dă mare și neprețuită valoare pentru provocările dân teza mea; da azi văd că tărășenia are niște hățiși. Știi d-acu: nici o vorbă lu mutu Zulueta. O săptămână după ce-am sosire, am șters-o impacient la Gualeguaychú, patria iubită a lu Ruiz, dă unde poetu Își semnează scrupulos toată biliografia. Prima cercetare am făcut-o cât dam gata tonica cafea cu lapte, mână-n mână cu patronu dân otel, bărbat democratic și simplu, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încolo tu să te ocupi de toate contractele lui. Excelent, Samantha ! Foarte bine. — Ăă... mulțumesc. Îi arunc o privire lui Ketterman, doar ca să văd dacă, printr-o întâmplare absolut ieșită din comun, e cumva impresionat. Însă el are același aer impacient. — Și vreau să te ocupi și de asta. Îmi trântește un dosar pe birou. În patruzeci și opt de ore vreau o evaluare a riscurilor contractuale. O, Dumnezeule. În clipa în care mă uit la dosarul gros îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]