34 matches
-
că e vorba de o confuzie, dar cît de mult semănau cei doi, mai ales priviți din spate! Altă variantă: "Venim să vă luăm cu mașina. Cînd auziți claxonul, coborîți". Altă variantă: soția a intrat în magazin, după cumpărături. Soțul, impacient, o cheamă afară printr-un cod familial auzit de toți profanii, dar înțeles doar de cuplul de inițiați. 3. Ambuteiaj. Șirul de mașini e atît de lung, încît nu i se mai vede capătul. La început, automobiliștii profită de ocazie
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
perioada neutralității (1914-1916), Goga, împreună cu părintele Vasile Lucaciu, se află la București, si, ca reprezentanți ai Ardealului, militează - alături de N. Filipescu, Delavrancea, Take Ionescu - pentru intrarea imediată a României în război de partea Antantei. Dreptate n-au avut, atunci, filoantantistii impacienți grupați în "Acțiunea Națională", ci Ion I.C. Brătianu care aștepta, tergiversînd lucrurile, pînă ce țară va fi asigurată cu un tratat politic și unul militar. Că tratatul militar încheiat cu Antanta n-a fost respectat de aceasta, nu a fost
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
identificarea scriitorului cu ființa retrasă definitiv în carcasa limbajului. Redus, însă, la vectorii de mișcare ai „făpturii de limbaj”, creatorul literar duce o existență complicată. De cealaltă parte a scriiturii barthes-iene, ne așteaptă, așadar, reversul acestei situații: la colț, la fel de impacient să intre în scenă, așteaptă hedonistul pasionat de stilistica paradoxurilor, voyeur-ul mistic, vizionarul poststructuralist, vânat, în cele din urmă, de propria-i subiectivitate și bântuit de umbra Autorului. Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
țârâitul telefonului de pe alăturata masă directorială, nevoit fiind să-mi părăsesc scaunul pentru a opri aparatul. Intrarea intempestivă a celor care năvăleau în odaie în căutarea directorului mai produse alte turburări. în cele din urmă fui somat să închei de impacientul deputat care urma să vorbească după mine și care ignora întârzierea cu care începusem și întreruperile ce întâmpinasem. Cecul asupra Băncii de France fiindu-mi înmânat de prea amabilul și tot atât de grăbitul casier înainte de începerea conferinței, putui să părăsesc repede
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
2 Te conduc? Bine. Ce zici? Vrei să ne continuăm întâlnirea în împrejurări mai intime? întreabă. Sorry, nu sunt interesată de o astfel de relație. Greșeala mea. Îmi cer scuze că te-am făcut să crezi. Nu-i nevoie, devenea impacient. Bine, deci mulțumesc că m-ai condus. Nu ai pentru ce. Aflu de la restaurant tot ce era de știut în legătură cu el. Și pe urmă îl sun. Spre surprinderea mea, îmi răspunde. E ceva urgent? Te pot ajuta cu ceva? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
anului, prin poștă. În caz de refuz (trebuia și dșomnulț rector să-și dea consimțământul, iar d[omnul] Botez era ezitant), mi se făgăduise restituirea manuscrisului, pe care de altfel îl am în comision, de la un prieten, și el cam impacient. Acum, nu că m-aș plânge, d[omnul] Curievici a fost excesiv de culant, luna trecută, cu mine, dar nu am primit răspunsul așteptat de la d[omnul] Curievici, la două recomandate, cu data de 13 și 23 ian[uarie] a[nul
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
de un Ion Ghica, omul considerat de Ioana Pârvulescu ,un optimist al propășirii": Nu voi pretinde că tot ce s-a făcut în țara noastră de un sfert de secol încoace este perfect, dar îmi permit a observa pesimiștilor și impacienților că nici o țară din lume n-a progresat așa de mult ca țara noastră într-un așa de scurt timp, și că orice progres începe printr-o stare neguroasă și plină de nedumeriri". Constatările optimistului Ghica porneau de la realitățile de
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cavalcadă Nourii aleargă-n herghelii, Bubuie copitele de zor Pe imense-albastrele câmpii, Scapără scântei în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se oglindesc pe toate Chipurile care trec. Sigur că a spune nu
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
mai departe pe acest diapazon costiș și apoi să nu zică cineva că esclamațiunile noastre de intuziasm sânt numai vorbe sforăitoare, să ne coborâm mai binișor, să trecem la fapte. Mijlocul cel mai nimerit de a face cunoscut pe publicul impacient cu ipohimenul ar fi să i-l punem în natură dinaintea ochilor. Neputând face aceasta în bloc, cum este soarta bugetelor, sîntem nevoiți a-i prezenta numai câte o rază ruptă din toate părțile corpului organic al "stelei frumoase și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut scrisoarea cu scandalul, a fost descoperit ca plastograf, ziarul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e problema : se pare că ea nu a ajuns și la noi, se pare că mult trîmbițatul „boicot al istoriei” care ne-ar caracteriza este, în primul rînd, o nu tocmai adecvată așezare în istorie. Pe de o parte, sîntem impacienți, ne „deșteptăm” toată ziua, bună-ziua din ceea ce consi derăm, ușor buimaci, „somnul cel de moarte”, frîngem durata și considerăm că istoria tocmai a început (eventual cu noi). Și de fiecare dată o luăm de la capăt, ne schimbăm imnul, sărbătoarea națională
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încolo tu să te ocupi de toate contractele lui. Excelent, Samantha ! Foarte bine. — Ăă... mulțumesc. Îi arunc o privire lui Ketterman, doar ca să văd dacă, printr-o întâmplare absolut ieșită din comun, e cumva impresionat. Însă el are același aer impacient. — Și vreau să te ocupi și de asta. Îmi trântește un dosar pe birou. În patruzeci și opt de ore vreau o evaluare a riscurilor contractuale. O, Dumnezeule. În clipa în care mă uit la dosarul gros îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă... și o să mă vadă așa... Nu știu ! răspunde Eddie impacient. Cât sunt șaptișpe virgulă cinci la sută din șapte mii ? — O mie două sute douăzeci și cinci, răspund absentă. Urmează o tăcere șocată. Shit. Asta a fost o greșeală. Când ridic privirea, Eddie și Trish se uită la mine cu ochii cât farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
număr de telefon. Își scoate BlackBerry-ul. Încep să mustăcesc. Mă abțin cu greu să nu izbucnesc într-un râs isteric. Nu există nici un director de personal, îi explic. Și nici un partener senior. Nu există un partener senior ? Ketterman pare impacient. Cum se poate să nu existe ? — N-am zis niciodată că lucrez ca avocat. E ca și cum aș fi spus că pământul e plat. În viața mea n-am văzut atâtea chipuri stupefiate la un loc. — Nu... lucrezi ca avocat ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un neisprăvit, încurcându-te și punându-te în situații jenante... Punându-mă în situații jenante ? Mă holbez la el stupefiată. Asta i-ai spus ? De-aia a plecat ? — Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha, las-o baltă, mi-o taie Guy impacient. Tipul e grădinar. Pumnii mi-o iau înaintea gândului. Îi dau una lui Guy drept în falcă. Peste tot în jurul meu aud suspine, strigăte și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa În care intră automat robotul. Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
are de-a face, vreau să construiesc..." Gîndindu-se ce-ar zice dobitocii aflând ce idei trec prin mintea sa, Ioanide râse aproape deschis, de unul singur, și-și mai umplu o ceașcă de ceai. Văzu pe Gaittany căscând și consultîndu-și impacient ceasul. Știa că acesta nu poate să șadă locului mai mult de o jumătate de oră, cel mult un ceas, după care, epuizîndu-și doza de "perfect" și "da", își lua bastonul și trecea, după agendă, la altă reuniune, unde apărea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici automobil (asta fiindu-i "mizeria" principală), n-ar fi mers însă pe jos pentru nimic în lume. De fapt, consimțea a face câțiva pași pe jos, într-o scurtă promenadă intimă, apoi deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi spui nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Elvira să vadă ce este cu începutul de incendiu care i se spusese că izbucnise la primăria construită de el. Elvira, întoarsă acasă, își vedea liniștită de treabă și ștergea bibelourile de praf. "Ai fost în oraș?" întreba Ioanide impacient. "Da, Ioanide, e o vreme mizerabilă." "Asta văd eu și de aici." " Ce vezi de aici e simplu spectacol într-un fotoliu. Afară e vijelie ca pe Marea Nordului." "Mda!" (Ioanide nu descosea explicit pe Elvira, ca să dea la iveală toată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că exegeții lui Platon nu au făcut conexiunea. Dacă moartea este despărțirea sufletului de trup și ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea Ideilor și să acceadă la cunoașterea absolută, atunci filozoful, ca un impacient de nemurire ce e, începe exercițiile de desprindere deja din timpul vieții. El învață să moară în chip precoce și se antrenează cum poate mai bine, în viață fiind, pentru desprinderea sufletului de trup. Ei bine, din acest antrenament face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acestora biletele de gaj se găseau în mâna unui anume Léon Étienne, care fusese deja acționat în justiție)41. Un an mai tarziu, în urma unei hotărâri judecătorești, bijuteriile amanetate pe numele lui Léon Étienne trebuiau să revină proprietarului. Petre Zlătescu, impacient, îi scria atunci lui Eugen Mavrodi să i le trimită: 1 / 14 Oct. 1901 Domnule Ministru, Bine voiți vé rog a face să mi se triméță obiectele amanetate de D. Léon Étienne la Mtele de Pietate subt numerile 334 / 26
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
scurt, lumea lui se dorește a fi o summa, o lume integrală: în centrul ei, Un pământ numit România iar dincolo de ea nemărginitul! Lume ca o sferă aceasta, la Platon, formă geometrică perfectă. Vorbind despre sine (Al meu suflet, Psyche), impacientul Nichita se plasa (structural) sub semnul focului -, al focului primordial; de un astfel de foc "depinde căldura sau răceala poeziei" de el și de "verbele" lui. Unii și-au revelat identitatea sub impulsul apei (Eminescu, Shelley, Elytis), ori sub acela
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai departe de mine, / fiind mai aproape de mine, / "tu" se numește" (Lupta lui Iacob cu îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]