99 matches
-
pentru ei decît democrația tradițională cu care era obișnuită generația părinților lor? Încercînd să înțeleagă nemulțumirile tinerei generații, un articol din The Atlantic publicat chiar luni 9 noiembrie, afirmă, în acest sens, că generația tînără americană a devenit nu doar impacientata ci și intoleranță. Titlul articolului e sugestiv, The New Intolerance of Student Activism („Nouă intoleranță a activismului studențesc”). [Link: http://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/11/the-new-intolerance-of-student-activism-at-yale/414810/] Studenții din universitățile privilegiate americane, majoritatea dintre ei provenind din familii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/revolta-tinerilor-din-romania/ [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
voi iubi nici măcar dacă ai fi acoperit cu aur,spuse nervoasă față și ridicându-se de la masă ,pleacă ,trecând furtunos pe langă mătușa și domnul Livingstone care tocmai se întorceau din salon.Vazandu-l pe băiat că se șterge,mătușa impacientata își ceru mii se scuze pentru gestul necuvincios al fetei.Cei doi musafiri se scuză ,spunând că trebuie să plece , și că poate vor mai revenii cu altă ocazie. Văzând trăsura plecând de la fereastra, Karon știa că mătușa ei se
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487085523.html [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
voi iubi nici măcar dacă ai fi acoperit cu aur,spuse nervoasă față și ridicându-se de la masă ,pleacă ,trecând furtunos pe langă mătușa și domnul Livingstone care tocmai se întorceau din salon.Vazandu-l pe băiat că se șterge,mătușa impacientata își ceru mii se scuze pentru gestul necuvincios al fetei.Cei doi musafiri se scuză ,spunând că trebuie să plece , și că poate vor mai revenii cu alta ocazie.Vazand trăsura plecând de la fereastra, Karon știa că mătușa ei se
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487085523.html [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
la toate crâșmele și la toate băncile salvării personale! Iubit și urât cu aceeași monedă națională, unică și mioritică (bineînțeles : după mirosul inconfundabil). Într-o zi, Nebunul Satului m-a întrebat dacă am de spus ceva în apărarea mea? Brusc impacientat, i-am arătat cerul , dar el mi-a strigat râzând că nu-i nimeni acasă! Puteam să nu-l cred, tocmai pe el !? Apoi făcu stânga-mprejur și continuă să cânte, încet și dureros : Foaie verde foaie lată, Nici bunica
GRAMATICA AMINTIRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gramatica_amintirilor_costel_zagan_1383162387.html [Corola-blog/BlogPost/357529_a_358858]
-
dar m-am ales cu o învățătură importantă. Șeful cercetărilor îmi declarase că are mare nevoie de mine, dar că se află în proaste relații cu vicepreședintele companiei care lua decizia finală. Întorcându-mă de la ultimul, șeful cercetărilor, care aștepta impacientat rezultatul, m-a întrebat cum s-a desfășurat întâlnirea. După ce am arătat că nu mi se pusese nici-o întrebare tehnică, m-a întrebat despre ce altceva am mai discutat. Când i-am arătat că fusesem întrebat ce salariu doresc și
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_claudiu_matasa_consul_onorific_al_romaniei_in_statul_florida.html [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
mai ales pentru cine? Râul care se aștepta să primească mai mult decât un pupic pe obraz, dezamăgit, o conduse spre un bloc cu patru nivele, care de afară nu arata prea de îmbietor. - La ce etaj locuiești? întreba față impacientata. - Ca de obicei, cei săraci la ultimul etaj. - Ce vrei să spui, nu te înțeleg? - Ce ți-am spus: la etajul patru din patru câte are blocul. - Nu, nu, mai înainte. - Ce ai auzit: Că de obicei persoanele fără relații
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1385537094.html [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
între două vârste, cu părul alb. -Și, ce, n-a fost așa ? Aveți valizele pline cu haine nemțești, răspunse Zdrobea. Veți fi cele mai elegante din oraș, la întoarcerea în țară ! -Dacă a fost făcută din șoareci sau șobolani ? întrebă impacientată o altă profesoară din grup, ceva mai tânără decât prima, negricioasă la piele și cu păr negru-albăstrui. -În niciun caz. Ar fi costat prea mult. Numai prinderea lor cât ar fi fost de scumpă! Iar străinii sunt foarte grijulii, chiar
TEXT UMORISTIC DIN CICLUL ”PROSTIA (R)OMENEASCĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1484999143.html [Corola-blog/BlogPost/371639_a_372968]
-
te rog!Dacă te miști medicamentul nu o să-și facă efectul.Auzind vocea caldă,fata se simți mai liniștită și deschizând ochii mai bine,o privi pe persoană căreia îi datora viața. -O,Doamne!unde mi-e rochia?spuse Karon impacientata.Unde ai pus-o? -Linisteste-te.Am pus-o lângă șemineu da se usuce ,pentru că era îmbibata de apă. -Cum ai îndrăznit să faci așa ceva? Și se trase speriata.Cine ești? -Sunt cel ce ți-a salvat viața și care ar
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487268008.html [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
și mai ales pentru cine? Sorin care se aștepta să primească mai mult decât un pupic pe obraz, dezamăgit, o conduse spre un bloc cu patru nivele care de afară nu arăta prea îmbietor. - La ce etaj locuiești? întrebă fata impacientată. - Ca de obicei, cei săraci la ultimul etaj. - Ce vrei să spui, nu te înțeleg? - Ce ți-am spus: la etajul patru din patru câte are blocul. - Nu, nu, mai înainte. - Ce ai auzit, că de obicei persoanele fără relații
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454491065.html [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
cu obrajii roșii și arzând ca o sobiță. Gemea ușor, iar la atingerea bunicii, abia își deschise ochișorii lui frumoși, și cu un zâmbet chinuit, murmură: -Buni, cred că sunt și eu bolnăvior ca mami! Mă doare tare rău gâtulețul. Impacientată, bunica Ioană pregăti rapid leacul cu care își tratase pe vremuri copiii, și care făcea întotdeauna miracole, împachetări cu oțet diluat cu apă. Îl înfășură pe Ionuț intr-un cearșaf umezit în leacul tămăduitor, îl înveli bine și pregăti rapid
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1464162942.html [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
convins că nu s-a înșelat și a exclamat în sinea ei: „Și asta s-a spurcat și eu o credeam altfel!” * Trecuseră mai bine de 40 de zile și hotărârea de mărire a salariilor nu mai venise. Cel mai impacientat era șeful de cadre, care, revoltat, a mers la director să discute problema, motivând „că oamenii îl tot întreabă și el nu știe ce să le mai spună!” - Tovarășe director, se adresă nea Mitică (așa era alintat de toată lumea din
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494352525.html [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
se metamorfozară într-un sughiț înverșunat care mă strangula. Intrai într-un acces de panică pe loc. Eram fără speranță, ce mai! Simțeam și ochii cum holbați asteaptau să vină sfârșitul sau ce?! Salvarea îmi veni pe dată de la interfonul impacientat grozav de stăruință. Mă târâi tremurând ca o paiață animată de un păpușar nevrotic, privii ecranul și... Sughițul încetă, căci îl zării pe Arthur! Doamne, un buton din suflet accesat făcu să deschidă ecluza unor lacrimi ce de mult invalida
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1471163183.html [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
iarăși completat. -Cum ziceam, pe acolo intru. Și, ca un făcut, clopotele încep să cânte exact când mă aflu în dreptul lor! Iar bucuria îmi este atât de mare, încât aș vrea s-o strig tuturor! -Desigur! Desigur! exclamă subțire și impacientată, parcă, vocea doamnei. -Ei bine, aflați că într-o dimineață, clopotele au făcut să răsune... chiar o melodie de-a mea! -Ei, nu spuneți! Cum așa?! se arătă siderată cealaltă voce. -Da, precum zic. Pesemne că se înregistrase când, trecând
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1423305557.html [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
acela într-o dulce toropeală sunt treziți de trompeta unui țigan, secondat de un altul cu o tobă, conduși la rândul lor de un căpitan. Cu o neliniște și agitație ce trădează spaima căpitanului „un fecior de boier velit”, vizibil impacientat, acesta țipă la țiganul trompetist: „-Suflă cigane că te tai! Să vie mai mulci! Să vie toți isnafii. Trâmbițașul începe să-măleze trâmbița, umflându-și bucile și holbând ochii, iar toboșarul bate din răsputeri. Când toată răspântia e plină de lume
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați: - Coboarâm rapid, după voi. Nu vă speriați! Bine că sunteți în viață! A durat însă jumătate de oră, până ce au sosit. Coborâseră prin zăpadă, peste 70 de metri, în prăpastie. Camelia avu destul timp să-și amintească tot ce se
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1433141793.html [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
națiunilor autoarea face și o paralelă între americani și români, ca un fel de meditație cu gust amar : „Mă uitam la americani și la modul lor de viață. Ce oameni așezați, liniștiți.... Trăiesc în naturalețe și simplitate. Românul... este mereu impacientat, săltăreț, imprevizibil, bășcălios și nu de puține ori arogant...” Autoarea ne vorbește cu multă pasiune despre locurile prin care a umblat pe rând în America: Au pornit din nordul Americii cu escală în Atlanta, iar de acolo până în Orlando, Florida
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429994641.html [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
iar plecarea o execut la 4 dimineața! Țineți-mi pumnii. N-o să mai postez până luni, dar vă las c-un cântec frumos. Dacă în weekend n-o să meargă (la un moment dat, timp de câteva ore) blogul, nu va impacientați: va fi mutat pe alt server și o să-și revină imediat după trambalare.
Vreau să simt Praga, da’ oare pot? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21224_a_22549]
-
pe care lua decizia finală. Întorcându-mă de din post în post. Iar dacă a lucrat mai o găsisem, aceasta atestând clar la ultimul, șeful cercetărilor, care mult de trei ani în aceiași poziție, iar ceea ce prezumasem. Față de ceea aștepta impacientat rezultatul, m-a nu-l angaja: are tendința să se ce trimisesem, unde se afla doar întrebat cum s-a desfășurat plafoneze... » textul pe care îl declarasem anterior întâlnirea. După ce am arătat că nu Se spune că, spre deosebire depunerii
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
mai multe de ascuns. Cineva a strigat, alarmat: Nu-mi spuneți că e fericitul cuplu! Toți s-au întors să vadă mașina aurie de epocă venind înspre noi. Așa este! Este fericitul cuplu. La fix! —Cum? Deja? au întrebat voci impacientate. Haideți, ar trebui să intrăm. A urmat o miniambuscadă, căci toată lumea a năvălit înspre ușă și s-a înghesuit, cu o grabă nu tocmai rafinată, să-și ia locul. Sala era împodobită cu flori de primăvară - narcise galbene, trandafiri galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dopul șampaniei a explodat cu o violență care aproape l-a făcut pe copil să sară din pat. Buza de jos a început să-i tremure, după care a izbucnit în plâns. —Of, fir-ar să fie, a zis Hugo impacientat, mai curând către el decât către Theo. —Păi, nu e deloc vina lui, a subliniat Amanda cu sălbăticie. În prima lui zi de Crăciun i-a sărit inima din piept, nu-i așa? Hugo a murmurat niște vorbe pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minute până la ora la care potențialii cumpărători trebuiau să sosească; timp destul ca să intre în casă și să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era liniște și o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuie să-mi arăți camera. Peste chipul lui Alice a trecut un val de îngrijorare. A, nu. N-aș, ăăă, n-aș putea. — Am înțeles, a zis Hugo scurt. Alice s-a oprit din râs. Ochii i s-au lărgit impacientați. —Nu te superi? Vreau să spun că e superb aici. Și tu ești așa de dulce că m-ai răsfățat. —Ei, e puțin dezamăgitor că nu ești pe deplin mulțumită de cameră... A, ba sunt mulțumită, a sărit Alice disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
O femeie care putea spune literal, ca și cum ar fi citat din biblie, „roaba Ta“. Îi împingea scaunul cu rotile, căci avea nevoie de acest sprijin, deoarece șchiopăta și își târa picioarele. Iar el ședea, satisfăcut, servit. Arăta sever și chiar impacientat, însă nu așa stăteau lucrurile. Spiritul pe care-l întrezăream la el era cel al lui Șanticler, și când spun asta mă refer la vioiciunea și agerimea masculină, la mușchii tari și încordați, la sângele din creasta smucită, ostentativă, țanțoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn. Ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
on" în dialog, la teatru: "La ridicarea cortinei, scena este goală. Cineva sună de mai multe ori la ușa ce dă afară. Vocea lui Chateaudin, din camera lui, la stânga, în prim plan. Vine! (Se aude din nou soneria. Din nou, impacientată.) Vine! Se aude din nou soneria. Ieșind din cameră, cu săpun pe bărbie, și luându-și prosopul de la gât.) Dacă mai sunați o dată, eu nu vă deschid"63. În acest început de vodevil, servitorul va deschide ușa fără tragere de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]