570 matches
-
ariditatea unor note cvasi-contabilicești, din Jurnalul lui Liviu Rebreanu? Dar emfaza aproape adolescentină din notele lui Henri BeyleStendhal și patetismul rece al frazelor fără șir Înscrise În jurnalele lui Tolstoi? Dar tragismul cutremurător din Însemnările lui Kafka și scriitura albă, impasibilă, a lui Camus? Firește, asemănările nu sunt de suprafață. Mai mult, ele sunt irelevante atâta vreme cât vrem să comparăm cantitatea sau calitatea informației oferite. Toate acestea rămân lipsite de semnificație chiar dacă ne-am strădui să le redăm vechile contexte. Dar În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Jean-Philippe Toussaint, Patrick Deville, Marie Redonnet, Eric Chevillard. Foarte bine este nuanțată ideea că revenirea în vogă a narațiunii nu înseamnă nicicum redeschiderea unei noi ere balzaciene, ci o reinventare a povestirii, așezată acum în tipare dezinvolte, insolente, inedite, minimaliste, impasibile, în care resorturile psihologice tradiționale sunt ignorate, dacă nu chiar complet răsturnate, pînă la absurd. Umorul, spiritul ludic și plăcerea provocării cititorului, a demontării tuturor pactelor de scriitură și lectură fac, de asemenea, parte din această postmodernă "înviere" a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în teatrul istoric românesc, este nu între indivizi, ci între ambiția voievodului pe de o parte și rezistența tradiției și a corpurilor constituite pe de alta. Vechiului cor din tradiția elină îi ia locul țărănimea, factor ostil și totdeauna spectator impasibil al agitației eroului, în spiritul unei religii a deșertăciunii. Criteriul faptelor fiind pe acest pământ bunul-simț, obiceiul pământului, eroii inteligenței și ai inițiativei fac în acest teatru o figură mizerabilă și antipatică. Despot e un aventurier ambițios, inteligent, cult, mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de progres, panteismul pesimist al marilor romantici ca Lamartine e superficial, fondul fiind acolo mai mult emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții cosmice și care își găsește simbolizarea în geografia gigantică asiată: În stele nalță munții Himalaia Și de pe vîrfu-i alb pătând răsare O lună caldă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu este considerată o tranzacție”. „Glumiți”, a spus omul, vizibil mirat. „Adică dacă depun bani e tranzacție, dar dacă Îi scot nu mai e?” „Cam așa ceva”, a remarcat casiera. „Păi, e absurd”, a răspuns clientul. „Îmi pare rău”, a rostit impasibilă funcționara, „asta...”. De fiecare dată când spun povestea la seminare, omit ultimele cuvinte. Fără vreun semnal din partea mea, toată lumea completează: „...e politica noastră!”. Povestea nu se termină aici. Nemulțumit de răspunsul casierei, omul a cerut să vorbească cu managerul. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
am câteva nedumeriri pe care le voi arăta deschis În rândurile ce urmează, pentru a determina pe criticii noștri să le dea un răspuns. Să Începem cu cea dintâi. De ce unii critici literari se complac Într-o tăcere Îndelungată și impasibilă asemenea sfinxșilor (sic) egipteni? (Ă). Alunecările intimiste din domeniul poeziei dovedesc o neînțelegere a conținutului noilor relații de dragoste, dovedesc existența unor rămășițe ale mentalității În legătură cu atitudinea față de natură, etc. Unde sunt criticii care să arate scriitorilor cum trebuie scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu atenția încordată, partul stătea în genunchi pe punte, sub el și, cu fața ridicată ca și a lui Ahab, contempla același soare, numai că pleoapele îi astupau pe jumătate ochii, iar fața lui sălbatică era îmblînzită de o expresie impasibilă. în cele din urmă Ahab făcu observația dorită și, cu creionul pe picioru-i de fildeș, începu să calculeze latitudinea unde se afla în acel moment corabia. Apoi, căzu o clipă într-un soi reverie și privi iarăși spre soare, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele, se supuseră și ei, fără să crîcnească. Cît despre marinari, deși unii dintre ei mîrîiau, teama lor de Ahab era mai mare decît teama de Destin. Doar harponiștii păgîni rămîneau, ca de obicei, impasibili sau, dacă simțeau ceva, asta se datora magnetismului transmis inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un timp pe punte, cufundat în reveriile lui amețitoare. Deodată, însă, alunecînd pe picioru-i de fildeș, zări lunetele de vizare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la respectiva convorbire telefonică. Ion Gheorghe Maurer a dat soluția pe loc: " Am înțeles, trebuie să fim în zonă" (subl. în orig)". Pentru Mizil, expresia era "un joc de cuvinte" și era utilizată "când situația nu ne permitea să stăm impasibili și cerea noi măsuri, respectiv prezența noastră în Vietnam sau SUA" (Niculescu- Mizil: 2008, 32). Prin "a fi în zonă", eu înțeleg ceva diferit. Și anume, intenția RSR de a își crea și spori prestigiul internațional, de a fi prezentă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi pliat apoi ambiția romantic leninistă de a se imprima în "conștiința lumii", cum elogios titra la jumătatea anilor '70 revista Lumea utilizând o politică internațională "simulat" democratică și esențialmente leninistă (vezi Linden: 1979, 177-203). Conducerea PCUS nu a urmărit impasibilă ridicarea relațiilor dintre RSR și RFG la nivel de ambasadă, lipsa condamnării la ONU a Israelului de către reprezentanții României, alegerea ministrului de Externe Corneliu Mănescu în funcția de președinte al Adunării Generale a aceleiași organizații, vizitele lui de Gaulle și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sarcina antropologilor. Interesantă este abordarea din capitolul dedicat „mecanismelor terorii”. Etapizarea de către naziști a Holocaustului este Înfățișată În strânsă legătură cu evoluția politicii externe a Reichului, dar și cu un pervers mecanism psihologic prin care victimele ajung să ia parte impasibile la propria lor condamnare. Înrăutățirea treptată a situației evreilor din zonele ocupate de germani face ca degradarea condiției comunităților acestora să fie oarecum acceptată: fiecare pas Întreprins de autoritățile naziste (restrângerea drepturilor cetățenești, negarea totală a acestora, expulzarea - În cazurile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Lupu, În 1922, dar mai ales N. Iorga, În 1930. În mod sigur, și alții au nutrit, chiar dacă nu manifest, calcule și speranțe asemănătoare, la care au renunțat În momentul În care s-au confruntat cu o realitate potrivnică sau impasibilă față de o asemenea eventualitate. N. Iorga, de pildă, discutînd la Chicago, la 13 februarie 1930, cu românii americani emigranți din Banat, se Întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atîta vlagă și atîta voioșie? Și de ce, Îndemnînd «acasă» pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se adapteze la condițiunile vieții actuale și în evoluția treptată a capitalismului care să ne scoată din anarhia economică de astăzi. PNL socotește că țara trebuie ferită de cele două primejdii: ignorarea strânsei interdependențe economice dintre popoare și nesocotirea mersului impasibil al timpului. PNL stăruie în credința că în viitor numai dezvoltarea liberă a individualităților și un regim stabil și normal al dreptului pot chezășui progresele neamului nostru. Neclintit în convingerile sale monarhice PNL rămâne la ferma hotărâre de a păstra
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în fața acelui câmp de bătaie presărat cu bășici albe. Am ridicat amândoi ochii. Și atunci, privirea ei cenușie parcă s-a îmbibat cu lacrimi - atât cât să-i facă strălucirea insuportabilă pentru noi. Nu, bunica noastră nu era o zeiță impasibilă. Așadar, și ea putea să cadă pradă suferinței, nefericirii neașteptate. Ea, care părea să înainteze atât de lin prin șirul domol al zilelor, era uneori și ea gata să plângă! Din vara aceea, viața bunicii mele mi-a dezvăluit fațete
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
incertă, amorală a personajelor caragialești din schița-moment 25 de minute (și nu doar de aici). În acest sens, și soțul Dorei, avocatul Albu din romanul Matei Iliescu, este la Radu Petrescu un surprinzător exemplar de senin și ridicol bătrân înșelat, impasibil și imperturbabil chiar în fața mărturisirii adulterinei. Din rațiuni evidente, politicianul moftangiu, conturat magistral în comediile și momentele caragialiene, este cvasiabsent în scrierile de până în 1989 ale acestor "simpli caligrafi"31 târgovișteni, care ignorau literatura oficială a vremii, retrăgându-se instinctual
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am stabilit deja totul pentru azi! Și cei de la Vogue au venit deja! Nu poți să-i trimiți la plimbare? — Nu-i trimiți la plimbare pe cei de la Vogue! ridic vocea, enervată. E vorba de Vogue, ce Dumnezeu! Ridică din umeri impasibilă, cum face ea, și simt, brusc, cum m-apucă toți dracii și mă fac lividă la față. Știa că vin. A plănuit În detaliu toate astea. Nu poate să-mi facă una ca asta! — Fabia, mă aplec spre ea, respirînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe o scenă; viața aceasta artificială, intrând în viața pozitivă prin puterea artei; această realitate făcută din cuvinte și gesturi care îi transforma pe actori în creaturi ale Domnului, cu virtuțile, pasiunile, slăbiciunile lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean, Young. Citii, devorai repertoriul străin, și recunoscui în sfârșit că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin cât de mult își interzicea artistul exprimarea oricărui sentiment personal în opera lui. Priviți sculpturile egiptene: ochii lor impasibili își vor păstra secretul până la sfârșitul lumii. Gestul lor este plin de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
parnasieni, geografia lirică se extinde la Întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să exprime marile dureri sau idei; au fost de acord că „forma“ poate fi „impasibilă“, sculpturală, dar foarte pură În liniile sale. Detestarea „incoerenței ideii“, a „incorectitudinii limbajului“ rămâne punctul invulnerabil al parnasienilor (de fapt, „armătura“ e din 1872, dată de Micul tratat de poezie franceză (Petit traité de poésie française) de Théodore de Banville
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]