100 matches
-
Chiar dacă unii consideră că procentul omuciderilor a scăzut în ultimele decenii, iar impresia inversă este creată de „modul în care sunt reflectate realitățile social-politice în mass media internațională”, faptul că ni se aduce la cunoștință, nu ne permite starea de impasibilitate, ci ne obligă la acțiuni care să țină în frâu și să reducă cât mai mult posibil violența, noile forme sub care ea a apărut. Instinctului nu trebuie să i se permită „a sfida raționalul” și în acest scop trebuie
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1462981563.html [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
și bețivi, așa cum avea să-i caracterizeze arendașul din Rebreanu încă din prima frază a romanului său, apăru nemulțumirea. Nefiind dispuși la sacrificiu, în anii imediat colectivizării, avea să se declanșeze paradoxalul exod la oraș, trândavul țăran român privind cu impasibilitate prin geamul autobuzului oprit la barieră interminabilele trenuri pline cu grâu ce luau drumul spre imperiul sovietic, al cărui satelit devenisem, China tovarășului Mao, Statele Emirate Arabe Unite, etc, etc. Rămăseseră pe întinsul șes al patriei cârdurile acelor gălăgioase păsări
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxiv.html [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
și acesta reapărea. Avea și Mira nevoie de o perie care s-o curețe de gândurile nărăvașe, de tristețe, de durere. Și-apoi de un duș fierbinte care să-i inunde simțurile. Să o anestezieze pentru o perioadă de timp. Impasibilitatea ei în fața viitorului devenea acută. Și atunci, avea nevoie de o pauză. Nu foarte lungă, însă la intervale din ce în ce mai mici. Respira prin imagini, prin muzică, prin emoții. Viața este, până la urmă, un lanț de amintiri. Azi este veselă. De ce? Pentru că
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459724525.html [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
să-și vadă păcatele proprii, iar celorlalți calitățile, în timp ce mândriei îi este characteristic să nu vadă la sine decât binele și la ceilalți răul. Or, viața duhovnicească trăită în duh și adevăr este născută din smerenie. Adevărata ascultare naște smerenia, impasibilitatea și chiar înainte-vederea. În măsura în care noi nu suntem atenți cu propria noastră purtare, îi cercetăm mai mult pe ceilalți decât pe noi și cerem ca ei să se îndrepte, în vreme ce noi rămânem neschimbați. Sfinții Părinți au spus: “Smerenia este dumnezeiască, ea
MAICA DOMNULUI – O ALTFEL DE ABORDARE A LIBERTĂŢII RELIGIOASE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1416557165.html [Corola-blog/BlogPost/384603_a_385932]
-
florăresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, străzile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminețile de lucru și nopțile luminate cu lămpile de gaz capătă frumusețe și sens. Toate acestea sunt redate într-o formă impresionant de exactă, fără emfaza, cu aparentă impasibilitate, într-un limbaj care reușește să fie cel mai curent. Poetul detesta abstracțiunile și se simte fericit atunci cand găsește „materiale”, forme pe care ochii săi, mirosul sau, mâinile sale le simt, si care fac să-i „cânte” simțurile. Cesário Verde
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
alocuri de numeroase interludii lirice. Criticul Valeriu Cristea a evidențiat existența a numeroase scene naturaliste în acest roman care descriu distrugerile și mizeria cauzate de Primul Război Mondial. Naturalismul lui Zaharia Stancu este însă unul subiectiv și liric, încălcând principiul impasibilității tipic scrierilor lui Émile Zola. Scriitorul prezintă mizeria războiului nu în mod obiectiv, ci cu ură față de cei vinovați de producerea acestui dezastru, dar și cu speranță că rana produsă de război se va vindeca. "Jocul cu moartea" a fost
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
von Sachsen, a refuzat să depună jurământ de credință coroanei Poloniei, Ioan l-a obligat cu forța armată. El intenționa să supună și mai mult pe teutoni, dar a murit în 1501. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
În schimb, a propus ca acesta să domnească în calitate de regent, iar această propunere a condus la reluarea ostilităților. Vladislav a încercat să-și recapete tronul țarului prin organizarea unei campanii în 1616. În ciuda unor victorii militare, el a fost în impasibilitatea de a captura Moscova. Comunitatea a câștigat unele teritorii disputate în Armistițiul Deulino, dar Vladislav nu a fost în stare niciodată să guverneze în Rusia (în tot acest timp, tronul a fost deținut de Michael Romanov). El a deținut titlul
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
l-au privat de controlul monetăriei (pe atunci era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
în replică, de adversarii lor -, suita de romane a lui A. nu e lipsită de calități literare, de o sobrietate a expresiei în acord cu sensibilitatea cititorului modern. Scriitorul a preferat idealizării neplauzibile recursul la o anumită „răceală” epică (o impasibilitate „flaubertiană”, cum a observat un critic), știind să exploateze cu pricepere tehnicile și procedeele unui realism evoluat. Observând că „între dramatismul temei istorice și modalitatea «rece» a tratării se păstrează o distanță”, criticul Constantin Stănescu opina că „din acest «decalaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
Paul Valéry; în a doua - poeți ai mizeriei, ai plictisului, ai cotidianului anodin, ai monotoniei provinciale, ai degradării biologice, așa cum sunt Paul Verlaine, Charles Cros, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Maurice Rollinat. Și unii și alții creează în opoziție atât cu impasibilitatea și impersonalitatea parnasiană, cât și cu patetismul romantic, cu efuziunile sentimentale, cu discursivitatea, cu declamația. În alte literaturi decât cea franceză, printre declanșatorii și reprezentanții de frunte ai s. se numără belgienii Émile Verhaeren, Georges Rodenbach, Maurice Maeterlinck, englezii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
riscurilor de tensiuni, anomie sau incoerență. Oricare ar fi grila de interpretare reținută, dimensiunea contextuală este esențială. Senzațiile de plăcere, de mânie sau de frică Îi pot lăsa impasibili pe cei care n-au fost crescuți Într-un anumit mediu; impasibilitatea figurii ar fi o curiozitate În Africa, dar este o chestiune de minimă politețe pentru un japonez. Toate modurile de exprimare sunt posibile În acest sens: locuitorii din Bali cântă și scot strigăte de bucurie la funeralii, În vreme ce indienii Karankawa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... în loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purcelușii, așa cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
îndoielii, fidel indolenței sale filosofice și indiferenței sale existențiale, l-ar fi lăsat pe Anaxarh cu necazul lui, continuându-și drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... în loc să se supere, să se simtă jignit ori măcar contrariat, Preafericitul elogiază impasibilitatea, flegma și marea înțelepciune a lui Pyrrhon, care a plecat de acolo - să-și spele purcelușii, așa cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială a cotidianului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
până la zgârcenia diacului de a rosti mai mult decât este necesar sau decât crede că se cuvine. Când sunt neajutorate sau le lipsește orice forță de a se impune, eroinele lui Chaucer devin tăcute sau se ascund sub fațada unei impasibilități de neperturbat: la sosirea în tabăra grecilor, Cresida nu scoate nici un cuvânt, neținând cont de tot ceea ce îi mărturisise Diomede, în timpul propriei nunți Mai este „blânduță, dulce ca o acadea”82, deși nu putem crede că se bucura prea mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
tot cazul, opusul lui Înalt, superior, sus, la aer, a poziției de dominare a situației. Lehamitea are Însă și o urmare, o consecință psihică: instaurarea unei stări de apatie, de indiferență. Grecescul apatheia cheamă alte cuvinte-surate care-i Întregesc Întinderea: impasibilitate, indolență, indiferență, inerție, lene (cognitivă, socială), stare depresivă. O insensibilitate față de idealuri, incapacitate de a reacționa, inapetență pentru emulație. Când ajungem aici, suntem În plină maladie a sufletului, ne-a copleșit contextul, ne-au Învins vorbele meșteșugite și repetate cu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuințarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecția cu fracturări ale discursului, cu abrevieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
a primei perechi ar fi rămas nealterată, zice el, Dumnezeu ar fi dat alte mijloace de înmulțire neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită impasibilitate și deci mai presus de legăturile trupești. în raport cu această idee, împărtășită îndeosebi de ascetismul riguros și intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate, a impasibilității desăvârșite. În cer, zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a le anula. De vreme ce e vorba de o putere care ține cheile sau frâul acestui echilibru spiritual, înțelegem că acest echilibru e rezultatul unui act eroic de renunțare. Ideea e lămurită în strofa următoare, unde renunțarea apare ca o desăvârșită impasibilitate, ca o plutire suverană peste patimile ce zac în voluptatea cărnii: Nu simt astfel nici junghiul dezbinării. Nici jugul dorului și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nici fierbintea Crucificare a împreunării, Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Dragostea erotică e considerată ca o „crucificare”, ca o răstignire cu sens întors față de cel creștin, ca o prăbușire în abisul morții, înfrîngerea ei prin renunțare și prin impasibilitate creează o nouă stare, de puritate spirituală, rostită prin versul: Ci pururi zămislesc numai cu mintea. Această liniște cucerită dincolo de uraganul antagonismelor carnale, în regiunea superioară a apatiei sau a nepătimirii, e totuna cu libertatea originală, de dinaintea păcatului. Omul trupesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici un fel de purificare morală, o transfigurare imaginativă sau artistică, iar nu harică. Sublima populație a raiului creștin e androgină; zeii și zeițele Olimpului practică un desfrâu fără limită. Raiul creștin e împărăția apatică, adică lipsită de patimi, după chipul impasibilității dumnezeiești, unde numai iubirea pur spirituală face să vibreze sufletele ca note în universala simfonie de laudă adusă Creatorului. Olimpul e ros de partide în ceartă și de josnicii. E locul să spunem cu Sfântul Grigore de Nazianz: unde e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iubire, face toate lucrurile noi, le înnoiește. 4) „Când ascultătorul rămâne impasibil și dă semne de oboseală” În momentul în care ascultătorul nu este interesat sau nu-și arată interesul trebuie să cercetăm și să vedem care este cauza acestei impasibilități. În cazul în care se deduce faptul că impasibilitatea se află într-o frică mare sau în faptul că i se par foarte cunoscute ceea ce i se spun, trebuie acordată o atenție deosebită fiecărei stări. Cel ce se teme trebuie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]