136 matches
-
iar, cînd e cazul, de traducere-n română) cu care, zi de zi și ceas de ceas, ne fericesc iubiții noștri crainici, - netrași, se pare, la răspundere de nimeni". Putem afirma că funcționează... o colaborare între poetul sedus de jocul impenitent al vocabulelor și crainicii în chestiune așa cum există între unele specii de păsări cu patrupedele de pe spinarea cărora păsările ciugulesc, fără complexe, paraziții: Ați auzit, pesemne, de-o localitate de prin Banat, pe nume Neudorf. Ei bine, cutare crainică
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir persan", Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare "Gândirea asupra romanului"(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
său, teroarea exercitată asupra Lisabonei de indivizi ieșiți parcă din Infern, precum celebrul Dinte-de-Aur, adîncirea Portugaliei în marasm - episoadele par extrase din romane istorice. Evenimente relatate de autor au avut cu adevărat loc, însă punerea lor în scenă aparține prozatorului impenitent. Într-un singur punct artistul se retrage din joc: atunci cînd apare ca personaj Salazar. Aici, textul devine deodată fad, ca într-o narațiune cu happy end. Cînd totul părea pierdut, ivirea lui Salazar personifică apariția unui Deus ex machina
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
educație în raport cu nenumărați concetățeni ai noștri care au cunoscut în chip imediat "binefacerile" comunismului, prea adesea cu existența desfigurată de apăsarea acestuia, în al doilea rînd o sfidare a istoriei, pe care n-am putea-o aprecia drept o ștrengărie impenitentă, ci, în planul discuției în cauză, drept un fapt de o incoștiență asumată. O dovadă că literatura română de după ultimul război mondial reprezintă încă o mină extrem de bogată ce așteaptă a fi exploatată o constituie scrierea de largă respirație a
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
lui Francis Ford Coppola cu mafioți ca niște titani, încovoiați de responsabilități, vendete și amintiri, trecând drept adevărații păstrători ai tradițiilor unei Italii vechi, risorgimentale, garibaldiene nu a supraviețuit. Cât despre macaronarii-aventurieri care au traversat oceanul cu tot cu spaghetti milanesi, precum impenitentul Tony Montana alias Al Pacino (Scarface), nici vorbă, cu toate că numele lui este pomenit de unul dintre cei doi scissionisti, fapt care-l recomandă drept model pentru o ficțiune sinucigașă. Proporțiile hollywodiene ale pistolarului italian, Il Mafioso, redutabil edificate nu numai
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist în fond, C. se amăgește a fi un spirit teoretic. Ca poet, C. este, în îngânările lui epigonice, de un eminescianism impenitent (Din taina vieții, I-IV, 1915-1935). Versificând lejer, el se menține într-un minorat al expresivității, fluența molcomă a romanțelor sale smulgându-se arareori din făgașul banalității. Mai suspinând, mai îngândurându-se adică filosoficește, poetul cultivă o suită de stări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
constante activități: băutura și sexul. Marlowe însuși, după o viață în care abstinența sexuală a fost mai degrabă regula (modificarea de comportament este vizibilă doar în Playback), ni se înfățișează drept un atlet al performanțelor de dormitor și un consumator impenitent de alcooluri tari pe marginea piscinei. E limpede că romanul începea fals, promitea să fie grosolan și urma să sfârșească prin a-și înstrăina admiratorii. Modelul James Bond devenea, însă, tot mai irezistibil, fiind pe cale să acapareze imaginația cititorilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
douăzeci și nouă iar delirantul, oniricul Lautréamont la douăzeci și patru. Printr-o secretă rețea de afinități ipotetice, Nicolae Labiș, romanticul de la Poiana-Mărului (lângă Mălini Suceava) își găsea o "frățească" înclinare spre răzvrătitul Rimbaud "încâlcitul ștrengar Arthur"; îl tentase François Villon, aventurierul impenitent dispărut la vreo treizeci de ani, căruia îi consacra, "în febră", un "poem balcanic". Tot ce e remarcabil la autorul Primelor iubiri (1956), căzut ca o stea la numai douăzeci și unu de ani, stă sub semnul focului, al unui viu neastâmpăr
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Stelaru cu gingășii imprevizibile: "Tâmpitule, băiatul lui Halabaș cel nebun / bâlbâitule, cretinule (...) / Vino să te sărut pe frunte / fir-ai al dracului, fericitule!..." Se configura astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
umorului nu îi dau însă pace: „Eu știu că trag în aer, dar zgomotul acesta îmi place” sau „Omul care nu pricepe gluma nu e serios, e trist sau imbecil, când nu e și trist și imbecil”. Epigramistul incontinent și impenitent („Eu fac epigrame cum face găina ouă”) se revendică de la aceleași principii, și numai celor care „nu pricep gluma” le pot părea sacrilege versurile din Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai. Cu o scrisoare inedită de la Dante Alighieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
muzical, a ilustrat, ca grafician, cărți și a realizat afișe. Incidental a compus versuri de reflex parodic. Îl pasionează regia, și în această ipostază (ca de altfel și în aceea de umorist) a cucerit, la diferite festivaluri, multe premii. Ludic impenitent, cu febrilități postmoderne, U., exhibând disponibilități de autor dramatic, e, ca director de scenă, un inventiv pândit întrucâtva de excesul de orgoliu. Aproape nimic în romanul Saltul (1975), debutul lui U. cu un volum propriu, nu-l prevestește pe condeierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
și asamblează reactivitatea complexă a societății românești la instalarea sistemului comunist. Intrarea armatei sovietice În 1944 În România, instalarea guvernului procomunist și prosovietic condus de dr. Petru Groza În 1945, falsificarea flagrantă a rezultatului alegerilor din 1946 ce marca „legitimarea” impenitentă, din interior, a comuniștilor la conducerea țării, anularea brutală a activității PNȚ, autosuspendarea PNL și „absorbția” PSD de către Partidul Comunist, marile procese politice ale conducerii PNȚ din 1947, alungarea Regelui din țară În 1947, reformele comuniste de tip sovietic din
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
se fac - În condițiile În care memoria era Înăbușită sau cenzurată - prin memorie. Se decodifică așadar, În aceste condiții, un discurs al memoriei În fața prescripției istorice. Delegitimarea comunismului prin memorie este În primul rând o delegitimare a istoriei oficiale Încă impenitentă În ceea ce privește ultima jumătate de secol din istoria României. Prima etapă, 1944-1962, etapa rezistenței armate, forma cea mai acută și de cea mai mare amplitudine, a reprezentat deopotrivă cea mai lungă rezistență armată anticomunistă, așa cum s-a arătat mai sus, a
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
convinge de marea plăcere pe care o va avea citindu-i memoriile, sau mai bine studiind portretul extrem de instructiv pe care Eugen Ciurtin i l-a schițat lui J.M.Honigberger, acest fals medic puțin vrăjitor ce a fost cel mai impenitent dintre călătorii generației sale. Paris, octombrie 2002 Bernard Le Calloc’h Administrator al Societății de Geografie, Paris Vicepreședinte al Societății franceze de studii fino-ugrice Cincizeci de ani În Asiatc "Cincizeci de ani În Asia" Conspectus siglorumtc "Conspectus siglorum" Archævs Archævs
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
deja ruta afgană a Peshawarului. În Orientul Mijlociu dinainte de 1850, europenii stabileau, În cazuri individuale, dar nu izolate, relații care privite astăzi par să anticipeze, cu povestea lor, realismul magic, precum e aceea de după 1839 a prințului iranian Malek-Qasem Mirza, dagherotipist impenitent pe urmele unui angajat francez al șahului 1. La fel, când va pleca către Brașov În 1834, va alege mai Întâi ruta nordică și centrală a Indiei. Traversând cursul Gangelui - New Delhi către Allahabad și apoi Calcutta -, va observa ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de dinaintea „revelației”, finalul cărții dobândind astfel semnificația unui eșec în ascensiunea către idealitate. Oarecum asemănător tematic, cel puțin în ceea ce privește temeiul modificării comportamentului și a psihologiei protagonistului, este romanul Zilele și nopțile unui student întârziat. Mihnea Băiatu, student în faza boemei impenitente, trăindu-și viața cu o frenezie lipsită de orice, fie și virtuală, remușcare, o întâlnește pe superba Arina Velovan, și ea studentă și ea la filosofie, ființă aparte, serioasă, superioară tânărului cuceritor aproape profesionalizat. Lui Mihnea i se pare că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care Îl și legitimează: desăvîrșirea tuturor lucrurilor - de ce nu și a iubitei se face doar prin pași repetați Înapoi spre schiță. Păstrîndu-ne sau nu În climatul erotic al versurilor, putem vedea În schiță
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe cei care se dedau fără nicio reținere acelor desfătări efemere În care se simt Împliniți nu, doamne-ferește, definitiv, dar, cu siguranță, mereu Încă o dată. Iar cîinele cu coada covrig este simbolul lor patent pentru că el le trăiește spontan și impenitent, fără să simtă nici anticipat, nici post factum vreo căință sau remușcare. Ce poți contrapune acestei bucurii rebele, refractare, Îndărătnice? Ceva care să pară că Îngenunchează orice Încercare de Împotrivire. Ceva care să se impună simțurilor printr-o amplitudine suverană
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
va readuce imaginar cu capul În poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
carte de versuri intitulată - chiar așa! - „Steaua Eminescu”, poate cea mai proastă carte scrisă vreodată în limba română. Nimeni din criticii și eminescologii noștri nu s-au simțit ofensați, n-au consemnat măcar blasfemia, iar „creatorul”, devenit deodată un adorator impenitent al lui Eminescu, promite să scrie și un al doilea volum. Nu mai pomenesc aici de marea armată de versificatori, plodiți parcă pe bandă rulantă, care se simt obligați să consacre „câteva versuri” lui Eminescu. Parcă îi văd cu ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
rețetele de conduită mentală. Deruta e provocată de dorința de a învăța despre metaforă de la un filosof, Claude Lévy-Strauss, și de constatarea, ivită citindu-i pe Gottfried Benn sau pe Alain Robbe-Grillet, că metafora nu limpezește nimic, pentru că escamotează realul. Impenitent, autorul riscă totuși o metaforă și compară creația artistică, în accepția de proces și de produs, cu o scrisoare de dragoste. Se propun trei modele analogice de creații artistice, incursiune a cărei premisă ar fi că actul artistic presupune totdeauna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
cinic-sentimental al unor Henry Miller sau Philip Roth, Esterházy nu evită narațiunea cu conotații freudiene (a se vedea rememorarea unor episoade ce-l implică pe copilul-narator și pe mama sa) și nici caricatura obezității diforme, pusă în abisul grotescului. Stilist impenitent, cu riscul de a dezlănțui cascade de sinonimii cu elan paremiologic, Esterhazy focalizează imagini și detalii siderante ce-l persecută, spre a le converti aforistic într-un fel de moralitați tip ars amatoria, menite să anihileze întreaga noastră îndoctrinare erotică
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
catalizatoare a vieții celor doi confrați mai tineri, meniți să se înfrunte pe viață și pe moarte cu răul insidios, invizibil deocamdată, deși ineluctabil. Doctorul Marcu, spre deosebire de grefierul Luca, are toate datele misantropiei crepusuculare. Revoltat de redundanța naturii și de impenitenta cădere în păcat a omului, "doctorul-de-morți" este un sumbru solitar, are un tragic presentiment al eșecului. Face experiențe cel puțin șocante, dacă nu mefistofelice, hrănindu-și motanul cu sângele ce-i prisosea în cazul unui puseu hipertensiv. Realizează astfel un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fenomenalitatea. Pentru R. Descartes modelul gândirii (cogitatio) a fost tot sensibilitatea (îndoiala și certitudinea nu sunt acte ale gândirii, ci afecte)1. Numai că Husserl nu a sesizat momentul deschis de către Descartes (care, la o atentă analiză, nu este acel impenitent dualist al manualelor de filozofie) și a reluat proiectul fundamentării științelor din punctul de vedere matematizant (care îi convenea și biografic). Firește, Husserl a fost primul care s-a apropiat de formularea acestui paradox al „impresiei originare” (Ur-impression), tematizând natura
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]