136 matches
-
anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
de ascet al rațiunii de iluministă factură (nec plus ultra), căruia i-ar veni greu, dacă nu de-a dreptul cu neputință, a se apropia de poezie pe calea contactului nemijlocit, emoțional, care ar disprețui verbul frumos, seducția stilistică, cozeria impenitent divagantă, în măsură a cristaliza în eseu. Și cu toate acestea, în pofida profilului său cu indenegabile trăsături raționalizante, Șerban "cel Rău" se află în siajul criticii "impresioniste" a lui E. Lovinescu și a emulilor mai tineri ai acestuia: Perpessicius, Vladimir
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Lui Claudel i se reproșează, în virtutea asocierii criteriului poetic cu cel etic, faptul că un poet ce se respectă n-ar putea accepta situația de funcționar public, indiferent de rangul lui, fie și cel de ambasador. "Demolatori" în felul lor impenitent, suprarealiștii au fost acuzați de "violență", cu toate că aceasta e pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin urmare o atitudine ce se cuvine înțeleasă nu doar prin trimitere la epoca lor, cu incontestabile aspecte de stagnare culturală ("atmosfera axfixiantă" ce-l exaspera
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
multe paradoxuri rizibile, asemenea unui scriitor sau actor umorist. Exact ce spune el despre Creangă: "Luat în seamă de lume, Creangă începu să dea reprezentații de "înțelepciune"". Cu atît mai vîrtos poate funcționa analogia cu Caragiale, ambii cinici joviali, zeflemiști impenitenți, neezitînd a se manifesta, după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția auditoriului
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de versuri, renunțase la toate constrîngerile metrice tradiționale, dar, mai ales, făcuse din visarea impenitentă și continuă unica temă a poemelor sale. Isus și Pan (1903), Umbre (1907), Doamna nopții (1909) atestă un înnoitor al versului și al limbajului poetic portughez. Ce contează! Anii trec, poetul se cufundă în lumea sa cețoasă și adoptă postura
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează De Barthes à Balzac (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, La pensée du roman, sub tipar la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin Le miroir persan, Montreal, 1978), autorul realizează în această lucrare o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate pînă în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește Lumi ficționale (Minerva, 1992
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
darul de a instaura o imagine auctorială dintre cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
se scălda. Spre deosebire însă de acești predictori, poetul nostru nu aspiră să devină un devinator (ceea ce ar reprezenta o participare la lumea sacrului), mulțumindu-se cu postura ironică a construirii și deconstruirii de mituri false (formale), într-o frenezie impenitentă a artificiului. Desacralizarea operată de eiron e un refuz atît al cunoașterii cît și al recunoașterii limitei acesteia care este misterul. În loc de organ al luminii, ochiul poetului e unul al beznei, acoperind priveliștile cu mîl, o sursă de dejecții care
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
incorecte și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
Alexandru Con Jumătate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile închisorilor. în loc de ferestre. Ea deschidea condamnaților perspectiva mirifică a mirajelor nețărmurite, libertatea paradisiacă a reveriilor impenitente. Literatura s-a transformat pentru acea vreme într-un ritual al evadării din timpul profan și strivitor al istoriei. O poezie de sorginte concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
alutan, nu ezită a spune "verde-n față" ce gîndește. în repetate rînduri, aproape obsedant, se ocupă de Mihai Ralea, în ochii săi un soi de chintesență a oportunismului. Disprețul său nu cunoaște margini: "M. D. Ralea este un slujnicar impenitent. S-a pus, contra galoane și bani, în slujba Elenei Lupescu și a Anei Pauker (cu idealuri atît de contradictorii). Azi, dejunează și cinează la Liuba Chișinevschi, cînd nu e dat afară, dar pe Ralea îl dai afară pe ușă
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
paragraf la altul, de la o frază la alta. Insinuat în demonstrație, jocul îi chezășuiește tensiunea imprevizibilului, mirajul surprizei. Totuși miza se dovedește de cele mai multe ori de factură moralistă, cu atît mai atracțioasă cu cît obiectului i se dau ocoluri degajate, impenitente în aspectul lor facețios, de către un plin de grație arlechin al speculației care nu acuză, nu jignește, ci dansează într-o arenă evident destinată spectacolului la care n-ar fi de bonton să te superi: "Sub actualele encomionuri paleologicești la adresa
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
mâine, și sigur nu în timpul mandatului Iliescu-Năstase. Dar tocmai de aceea e obligatoriu ca acești oameni și direcția politică pe care o reprezintă să dispară cât mai curând. Doar confuzia planetară de după 11 Septembrie a făcut posibil ca un bolșevic impenitent precum Ion Iliescu să semneze în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
o imensă rapacitate. Aceste caracteristici s-au manifestat pretutindeni, dar în România ele au depășit cotele maladivului. Inexistența unei veritabile contraponderi liberale face din ele o mișcare compactă, liniară, incapabilă de reformă, plasată, de la început până la sfârșit, sub semnul stalinismului impenitent. Condițiile specifice ale dezvoltării comunismului românesc (o activitate de subterană, la începuturi, aservită până în cele mai mici detalii politicii expansioniste sovietice, luptele fratricide și facționiste, apoi, urmate de o restalinizare puternică, sub Dej și Ceaușescu) explică, până la un punct, misterul
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
N. N. Beldiceanu, N. Dunăreanu, Enric Furtună), declarând că una din marile plăceri ale vieții lui a rămas prietinia. La Iași, are profesori renumiți, ca V. Burlă, Xenofon Gheorghiu, Ion Paul, Costică Botez, mai toți viitori colaboratori ai Vieții Românești. Cititor impenitent și din ce în ce mai rafinat, Sadoveanu își dă seama de timpuriu că Ion Creangă nu e un scriitor popular, ci un artist care pretinde un cititor întrucâtva evoluat. Va dovedi în timp o înzestrare excepțională în lecturile lui din Amintiri din copilărie
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e nu numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un ethos. Impactul său cu mediul social e în măsură a genera un simțământ de culpă. Egoismul nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
educație în raport cu nenumărați concetățeni ai noștri care au cunoscut în chip imediat "binefacerile" comunismului, prea adesea cu existența desfigurată de apăsarea acestuia, în al doilea rînd o sfidare a istoriei, pe care n-am putea-o aprecia drept o ștrengărie impenitentă, ci, în planul discuției în cauză, drept un fapt de o incoștiență asumată. O dovadă că literatura română de după ultimul război mondial reprezintă încă o mină extrem de bogată ce așteaptă a fi exploatată o constituie scrierea de largă respirație a
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
trecut în "ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi forma unei tobe chiar și prin ecran e o sărbătoare. * În secțiunile de arte, am remarcat eseul lui Andrei Mladinescu despre tabloul lui Paul Klee, Ad Parnassum, subtil și convingător analizat cu imagini scanate alături
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma unei gramatici exasperate, țîșnesc fantasmele fanteziei cele mai impenitente: "...cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu ore, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împietrite). Cu doamne-nvoalte ('n palid, - o, valuri
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
astăzi disprețul față de aceste două categorii care au nenorocit România - activiștii și securiștii bazându-mă pe acea inițială apreciere de natură estetică. Ceea ce nu era frumos nu putea fi bun! Și invers! Eram - și probabil am rămas - un "kalokagathon"-ist impenitent! Mai târziu, după 1985, când am început să cunosc viața literară bucureșteană, impresia de acasă mi s-a consolidat: scriitorii buni erau în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
plasează stările de subconștiență: somnul, moartea, beatitudine. Ele aduc o aluviune romantică, mai exact spus un eminescianism corectiv al prezentului greu de îndurat, ca o magică plonjare într-o regiune ideală. În anii regimului opresiv, astfel de stihuri purtau o impenitentă încărcătură opoziționistă: "colb alb de penet/ gușă plină de vînt/ copil al cuvintelor mele/ în taină purtînd aripi nemărginite/ ți-e somn și ți-e milă de ele// eu mîna mi-o trec cu degete vii/ prin coama ta dulce
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cuvântul dat, un ziarist rebarbativ, uitat de mai multă vreme prin studiourile televiziunilor din România și nerevendicat încă de cineva, se dă pe spate de indignare că lu^ NATO i s-a pus pată pe Milosevici. Că Milosevici este un impenitent, nu sufla o vorbă. Că Milosevici este exponentul national-comunismului în Europa, iarăși nu sufla o vorbă. Despre tragedia albanezilor din Șerbia, despre lipsa de drepturi a românilor din Iugoslavia tace mâlc. Ba mai mult, le spune generalilor din NATO ce
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
Constantin Țoiu Nu cu dispreț își deschide astfel capitolul, în Istoria sa, G. Călinescu, ci cu o lucida apreciere, având totdeauna bătaie lungă. Criticul îl citează pe impenitentul italienist din Roșiorii de Vede: "Și bella, grațioasa, ca astra tremurânda / ... era Ella de blândă" etc. etc. Criticul notează numaidecât: "...Un poet ridicul prin neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
fabrică de bani. Zile și săptămâni în șir, băbuțe cu mustăți și pensionari edentați, surprinși la piață cu plase prin ochiurile cărora se prelingeau perechea de morcovi rahitici, pătlăgica puhavă și codițele rahitice ale pătrunjelului s-au metamorfozat în stegari impenitenți ai justiției sociale. Cu alte cuvinte, a existat o stilistică dubioasă în amorsarea publică a scandalului. N-am văzut pe nici unul din miliardarii rămași cu buzele umflate (oare pentru că n-au existat?) și pe nici unul dintre "inspirații" care și-au
Sâssâituri la F.N.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16694_a_18019]