22 matches
-
un strop de îndrăzneală, efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigenței puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și luminii. El îți cere strădania continuă să dezlegi câte ceva din sensurile mai adânci, ori din imperfecțiile rânduielilor omenești, să descoperi mereu unghiuri noi din care să privești lumea, să dezlegi noi înțelesuri, să surprinzi esența, nota particulară. Scrisul îți cere să proiectezi lumini în colțurile obscure ale sufletului, să surprinzi fapte de tot felul și mai
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_niciodata_nu_e_prea_tar_elena_buica_1343815559.html [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
un strop de îndrăzneala, efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigentei puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și luminii. Scrisul îți cere strădania continuă să dezlegi câte ceva din sensurile mai adânci, ori din imperfecțiile rânduielilor omenești, să descoperi mereu unghiuri noi din care să privești lumea, să găsești sensuri noi, să surprinzi esență, nota particulară. Scrisul îți cere să proiectezi lumini în colțurile obscure ale sufletului, să surprinzi fapte de tot felul și mai
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. 9. Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474354981.html [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să fie mult, mult mai bună. N-ar fi trebuit să se căsătorească. O iubise pe Linda Brent, o iubea încă, reușea încă să tremure de dragul ei. Dar asta fusese o chestiune personală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ignoră tristețea. Din clipa în care știe, râsul lui izbucnește făcând ca totul să-i fie iertat. A fost trist pe vremea când spera. Astăzi, regăsește pe buzele acestei femei gustul amar și întăritor al științei unice. Amar? Abia acea imperfecție necesară fără de care n-am ști că suntem fericiți. Ar fi o mare greșeală dacă am încerca să vedem în Don Juan un om hrănit cu învățătura Eclesiastului. Căci pentru el nimic nu mai e zădărnicie, în afară de speranța într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dramatică pe care o inaugurează în februarie 1913 și o încheie în august 1914, prin eseuri despre Mihail Sorbul, I. Al. Brătescu-Voinești și prin câteva articole în care își expune opiniile (Modernismul ș.a.). Se publică eseuri de Ion Minulescu (Elogiul imperfecției, Povestea canalului de Panama sau Între talent și caracter) și Emil Isac (Literatura progresului, Polemici literare, Caragiale, Eminescu, Literatura nouă), iar Tudor Arghezi scrie despre Camil Ressu. Colaborează cu publicistică George Topîrceanu, Gala Galaction, N.D. Cocea, Al. Davila, N. Davidescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni lirice contemporane (1975), însă multe articole din sumar au caracter de cronică, eludând promisiunea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
românești (Contribuții bibliografice), I, București, 1974; Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, I, București, 1974; „Convorbiri literare” (Bibliografie) (în colaborare cu Constantin Pompilian), București, 1975; Tensiuni lirice contemporane, Cluj-Napoca, 1975; Realismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Micu, Literatura realului, CNT, 1975, 4; Petru Poantă, „Tensiuni lirice contemporane”, ST, 1975, 12; Gheorghe Grigurcu, „Tensiuni lirice contemporane”, VR, 1976, 3; Cioculescu, Itinerar, II, 325-326; Dan Mănucă, „«Convorbiri literare» (Bibliografie)”, LL, 1977, 2; Dimisianu, Opinii, 331-334; Irina Petraș, „Estetica imperfecției”, ST, 1979, 6; Mihai Ungheanu, „Estetica imperfecției”, LCF, 1979, 43; George, Sfârșitul, III, 28-30; Popescu, Cărți, 44-49; Voicu Bugariu, Poezii „de tête”LCF, 1981, 16; Pompiliu Marcea, „Acoladă”, R, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 136-143; Ioan Holban, „Mai aproape de amiază”, CNT
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Poantă, „Tensiuni lirice contemporane”, ST, 1975, 12; Gheorghe Grigurcu, „Tensiuni lirice contemporane”, VR, 1976, 3; Cioculescu, Itinerar, II, 325-326; Dan Mănucă, „«Convorbiri literare» (Bibliografie)”, LL, 1977, 2; Dimisianu, Opinii, 331-334; Irina Petraș, „Estetica imperfecției”, ST, 1979, 6; Mihai Ungheanu, „Estetica imperfecției”, LCF, 1979, 43; George, Sfârșitul, III, 28-30; Popescu, Cărți, 44-49; Voicu Bugariu, Poezii „de tête”LCF, 1981, 16; Pompiliu Marcea, „Acoladă”, R, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 136-143; Ioan Holban, „Mai aproape de amiază”, CNT, 1982, 7; Ștefan Cazimir, Un spirit laborios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de a stăpân. [...] Mie mi-a trebuit o viață ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.” Chiar și în Biblie găsim sfaturi prețioase în acest sens: „Nimeni nu poate să slujească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
toate, ca suprem bun etic, executarea datoriei. Aceasta nu este poruncit imperativ de legea moral. Obligația, acel trebuie (Sollen formulat inexorabil, nu ne las alternative, spune Ralea. Formele imperative exprim astfel raportul dintre legea obiectiv a voinței în sine cu imperfecția subiectiv a voinței obișnuite, a unei sau a altei ființe raționale. Explicând, în continuare, semnificația imperativului categoric kantian, valoarea acelui trebuie fiindc trebuie inacceptabil pentru rațiune (și pe care îl asociaz consemnului militar, sau imperativului de natur somnambulic ori instinctiv
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
a neputinței umane, caducă, însă cu toate acestea misterios ispititoare: "Noi vrem ce nu putem. Suntem făcuți să vrem ce ni-i refuzat. Ar trebui să ne mulțumim cu ce avem dar nevoia de paradă, dorința de originalitate, trufia, conștiința imperfecției și nădejdea în mai bine nu ne dau pace, ne îmboldesc fără zăbavă, prostindu-ne în ochii noștri". Făcînd o afirmație, diaristul se grăbește a-i opune reversul ei, ca și cum s-ar teme de orice fixare, de orice certitudine. Dacă
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
erori mult mai mici, ca să nu mai vorbim de necruțătorul tir critic abătut asupra contemporanilor, ținta lui predilectă fiind Eminescu, și de lecțiile predate, cu vocație pedagogică, învățăceilor întru ale poeziei în ședințele de la ,Literatorul", unde o cât de mică imperfecție în sectorul rimei echivala cu o catastrofă. Căci ce altceva este rima bronz/bronz decât o probă irefutabilă a demagogiei, câtă vreme a rima un cuvânt cu el însuși este, în viziunea lui Macedonski, o de neiertat erezie; erezie cu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantități, și te miști în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie și prin toate imperfecțiile legate de orgoliu și de pofta de stăpân. BĂTRÂNEȚE Nu pot evita neplăcerile bătrâneții și nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a ținut până aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai serios de lucru. Se arăta un profesor răbdător, dar și autoritar, cum era totdeauna când era vorba de muzică. Astfel readusese pe Elena în cadrele active ale muzicei, dar la un loc unde nu putea fi jignită de nici o imperfecție. Un mic incident însemnase una din acele ședințe. Cum Elena la un St.-Saens buclucaș nu prindea deloc o pauză - cam grea, ce e drept - o pauză de semiton pentru a intra deodată cu acordul, Marcian, accentuând ritmul cu arcușul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Naturalismus, Berlin, 1968; Ferruccio Ulivi, La letteratura verista, Torino, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 189-199; H. Zalis, Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european, București, 1974; English Naturalism. The New Twentieth Century Handbook of English Literature, New York, 1977; H. Zalis, Estetica imperfecției. Contribuții la istoria naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Yves Chevrel, Le Naturalisme, Paris, 1982; H. Zalis, Naturalismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, 1983; D. Păcurariu, Curente literare românești și context european, București, 1998, 164-200. D.Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
morții sînt romanticii la modă în epocă, mai ales cei francezi. Prin juxtapunere, Eugen Simion îi fixează ca-n insectar pe poetul Satirei duhului meu și pe cel al poemului Conrad: "Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, încrezător pînă la inocență în puterea talentului". Deplin romantic, el este, cum singur se definește, un simțualist - își manifestă liric, fără zăgăzuire ceea ce simte. În tușe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjură pe Leea în numele dumnezeului părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o creație puternică, grandioasă. În antipatia bătrânului pentru creștini se repetă disprețul Marei pentru sași. Amândouă operele reiau dealtfel ideea din Romeo și Julieta, înlocuind conflictul de familii cu ura de rasă. De reținut și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Are o singură exigență: poezia să fie „naturală, simplă, adevărată”, ceea ce vrea să spună că poezia trebuie să fie din inimă, nu din cap (cf. Poezia română În diverse epoce, 1868). Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dar el, Anton Pann, preaplecata slugă, În ce categorie intră? Negreșit În a doua cu tendință spre a treia. El prelucrează, preface și tinde să desăvîrșească lucrurile Începute de alții. Este simptomatic faptul că Pann nu se plînge de puținătatea, imperfecția instrumentelor de expresie. El are deprindere (știință) asupra poeziei și muzicii, cunoaște meșteșugul de a tălmăci și desplici frazurile, cum și zice: „Eu iarăși avînd deprindere asupra poeziei mă apucasem să p regulez și mai Înainte de aceștia”... (Epitaful sau slujba
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De asemenea făceau operații chirurgicale pe oase și operații cezariene ș.a. Terapeutica chineză, ca și cea a altor popoare de care am vorbit, utiliza
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]