2,838 matches
-
ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de realizare a efectelor vizuale pentru a crea nu perfecțiune, ci imperfecțiune. Simulînd filmările tremurate și imperfecte (...) am sperat că publicul va acorda mai multă credibilitate lumii recreate de noi"? Printr-o combinație seducătoare de artificiu declarat, asumat și kitsch aparent. Cu siguranță aparent, deoarece cel real se ia în serios și este cît se poate de
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
de preferință accentuat). în cuvintele bine instalate în limbă, chiar dacă fac parte din categoria pe care o desemnăm în sens larg ca a "neologismelor", alternanța e perfect firească: pistoale, pistoane, canoane, baloane. La cuvintele noi, pe care le presupunem încă imperfect integrate sistemului lingvistic românesc, alternanța - dacă apare - șochează: "toner, cerneală, riboane" (anunț de mică publicitate, România liberă = RL 1873, 1996, 15). E destul de clar că adesea aceste forme sînt voite, căutate, construite cu intenție glumeață. Unor substantive mai noi, cărora
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
proliferarea nonvalorii: "Dacă revistele și editurile, cu toate bunele intenții, trimit în lume, periodic, cantități apreciabile de scrieri mediocre (...), cu adevărat de neiertat rămîne mediocritatea care dobîndește girul criticii. Aici rezidă, după părerea subsemnatului, miezul chestiunii. Conștiința critică, oricît de imperfectă, e un filtru împotriva subvalorii, care trebuie înțeles și respectat ca atare" (p. 299). Unele judecăți ale lui Gheorghe Grigurcu la adresa contemporanilor sînt excesiv de dure. Andrei Pleșu este luat în cătare (vezi p. 549) pentru opțiunile sale politice post-decembriste. I
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. Asemenea contradicții nu sînt ușor de explicat, oricît am ține seama de natura imperfectă a omului, de faptul că nu sîntem îndeobște nici demoni nici îngeri, sau că sîntem într-o măsură și una și alta. Să subscriem la părerea (de bun simț) a dramaturgului Peter Schäffer, a Margueritei Yourcenar și a multor altora
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
carte, măcar în intenție, undeva între Cărtărescu și autoarea Exuviilor. Deocamdată însă, nerelevant! Îi lipsește acel feeling inefabil care face pagina să vibreze. E mult artificial care sufocă senzualul. În câteva cuvinte, trei cărți distincte alipite forțat - având ca alibi imperfect principiul fragmentarismului postmodern -, cu o coerență doar stilistică, căci povestea liant lipsește nemotivat. Naratoarea părții finale pur și simplu nu poate fi aceeași cu cea din primele două, iar o posibilă metamorfoză nu-și găsește determinantul psihologic. Diferența de ton
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
nu mi-a trecut prin minte că trebuie realizat neapărat un eveniment teatral în București sau că trebuie să impresionez pe cineva. Atunci era vorba de Cehov, de unde și teama noastră, a întregii echipe, că putem avea imperfecțiuni. Toți suntem imperfecți, și autorul a fost imperfect, de aceea este important să păstrezi sunetul notei, rezonanța nuanței pe care le avem în minte atunci cînd citim piesa. Să faci ca un astfel de sunet să se audă pe scenă, fără a fi
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
minte că trebuie realizat neapărat un eveniment teatral în București sau că trebuie să impresionez pe cineva. Atunci era vorba de Cehov, de unde și teama noastră, a întregii echipe, că putem avea imperfecțiuni. Toți suntem imperfecți, și autorul a fost imperfect, de aceea este important să păstrezi sunetul notei, rezonanța nuanței pe care le avem în minte atunci cînd citim piesa. Să faci ca un astfel de sunet să se audă pe scenă, fără a fi falsificată nota. - Sunteți un regizor
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
întoarcă la realismul psihologic al începuturilor, cu încărcătura slavă a tăcerilor și gîndurilor nerostite. Chiar dacă refuza parcă să accepte acest adevăr în filmele exilului (cu mici excepții în tușele memorialistice din „Pianistul”), Polanski este magistral ca polonez, însă inegal și imperfect ca cineast universal și doar corect (ca să nu zic mediu sau altcumva) ca ecranizator de literatură (mă refer în primul rînd la sursele literare britanice sau franceze, mai puțin la romanul lui Szpilmann, susținut evident de retrăirea amintirilor Holocaustului de către
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
nou, problema nu este de a combate, de a ironiza, făcînd din ele subiect de studiu politologic ori de operă literară, acele principii liberale, capitaliste, la care am revenit după comunism, ci doar instituțiile, unele cu totul false, altele doar imperfecte, a căror formă au luat-o, încă o dată, la noi principiile. Ne uităm în jur și vedem lumea lui Caragiale într-o versiune încă mai urîtă; remarcăm peste tot comicul devenit grotesc; și rîsul, încă foarte vesel uneori al lui
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
Un posibil criteriu ar putea fi gradul de eronare în raport cu varianta perfectă, cu Cartea Unică, catalogul înregistrând, în fond, întregul parcurs combinatoric al (pre)variantelor false. Deși nu se precizează nicăieri dacă acest catalog adevărat al Bibliotecii înregistrează și versiunile imperfecte, acest lucru se subînțelege. Acele „mii și mii de cataloage false” pot fi nu doar cele incomplete, dar și cele care adună laolaltă chiar și versiunile mai puțin reușite ale variantei finale. Unul din postulate precizează clar existența și a
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
3948, 2002); “social-liberalism (o struțocămilă care încearcă să concureze recenta deplasare spre liberalism a social-democrației europene)” (meuro.ong.ro); “Simulatorul după care ați clonat această struțocamilă (...) are oare aceleași buguri?” (mbi.com) etc. Uneori termenul e introdus de marca analogiei imperfecte - un fel de: “un fel de struțocamilă, rezultată din încrucișarea unor termeni bancari cu unii specifici fondurilor de acumulare” (daciaclub.ro); “era prea mișto mașina, avea bot asemănător cu Laguna 2 și spate de Megane sedan 2, adică un fel
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice o pot supralicita. Apar astfel struțocămila șchioapă (ființă de două ori imperfectă): „Deci, pe minunatele noastre meleaguri mioritice s-a mai născut o minunată struțocămilă șchioapă” (forum Ciberplai, 19.11.2003), sau, într-un bizar text de horoscop, turma de struțocămile: “Ocoliți științific disputele pe teme financiare și morale că la un
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
îngerului păzitor) trebuie să dispară prejudecata bunătății atoateiertătoare, precum și ideea că îngerul te ferește de toate relele. Una dintre cele mai șocante trăsături din acest portret al îngerului (mereu în schimbare, scăpînd mereu descrierii) este că, judecat după criteriile noastre imperfecte, îngerul ne-ar putea asigura și răul, nu numai binele: “Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun eșec. Și nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobște, ca un produs de
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică în versuri. Ratarea pe pămînt poate fi împlinirea dincolo, cartea imperfectă scrisă aici se închide în momentul în care, dincolo, se va fi deschis cartea perfectă a vieții de dincolo. Harrum este volumul unui poet matur - ce-i drept - care si-a construit obsesiv propria lume poetică: aceleași imagini, personaje, obiecte
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ales bine retribuită - și între cei hotărîți să le sfărîme, să le lărgească pentru toți. De aici filosofia cea mai măruntă și mai de două parale a celor care încearcă să descopere o cauză și un vinovat în înseși constituția imperfectă a individului, astăzi cînd oamenii încep să-și afle filoane comune, pe două poziții distincte, gata de luptă". După cum vedem, o probă belicoasă! Dar ajuns colaborator al Cuvîntului liber, publicație de-o culoare roșie, Gherasim Luca nu se pierde totuși
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
chiar neașteptată, în registre variate, cu puțină (auto)ironie, ușor reflexiv și, în ciuda capitolului incipit, fără stridențe altfel decât livrești, și cu destule momente de grație poetică prin inserturile onirico-suprarealiste. Una peste alta, cartea Ioanei Baetica este un remarcabil debut imperfect.
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
recentă. Dar, un astfel de supus, poate încă activ, nu e un Iuda decât pe jumătate, deci nu e paradigma împlinită complet. A se considera și impenitența celor din jur, paralizați de acest jumătate-Iuda, încurajând astfel clonarea lui. Această alteritate imperfectă comite răul pentru rău, fără căință, și astfel se excomunică din categoria necesității. Paradigma completă, rară, ține de necesitate, iar partea imperfectă, modernă, prin frecvență meschină, ține de contingent. De ce și unde se întrerupe linia de profil întreg spre a
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
A se considera și impenitența celor din jur, paralizați de acest jumătate-Iuda, încurajând astfel clonarea lui. Această alteritate imperfectă comite răul pentru rău, fără căință, și astfel se excomunică din categoria necesității. Paradigma completă, rară, ține de necesitate, iar partea imperfectă, modernă, prin frecvență meschină, ține de contingent. De ce și unde se întrerupe linia de profil întreg spre a se ajunge la un Iuda modern schițat de Papini? Gânditorul italian a prefigurat "omul nou", al oricărui gulag, fabricat după o altă
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
chestiunea globalizării de aceea a exilului arătând că în noile circumstanțe exilul nu mai cunoaște granițe. Poate fi experimentat exilul în propria casă, în propria țară. Mihaela Moscaliuc (S.U.A.) a exemplificat condiția exilului cu situația lui Andrei Codrescu, "un cetățean imperfect al lumii globale". Nu putem, din păcate, nici măcar numai să enumerăm toate intervențiile din cadrul colocviului "Singuri în satul global". Ca și cele de la precedentele ediții vor fi publicate integral într-un volum editat de Uniunea Scriitorilor. Să mai spunem că
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce se vede prin mine, prin mine se va vedea" (ibidem). Pe de altă parte, revolta poetului se manifestă prin tendința contrară, a lepădării de făptura carnală imperfectă și perisabilă ("mlaștină unde mi se-mpotmolesc zodiile"), incongruentă cu identitatea sa profundă, esențială. "Boala este eliberarea de ceva străin", scria Rainer Maria Rilke, și poetul nostru pare a realiza acest îndemn exorcistic. Corporalitatea informă e dată la o parte
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
ratări și crize. Nu sunt ale lui, ale lui Mârzea, ci ale interpusului său, ale actorului pe care el, discretul regizor, l-a distribuit în rolul omului cu destin. Dumitrașcu îl joacă mai bine sau mai rău, îl joacă poate imperfect, dar îl joacă. Planul de a-i confecționa lui Dumitrașcu un destin de învingător, de fapt de a-i înlesni din umbră, ,noului Julien Sorel", urcușul social, îi reușește așadar lui Mârzea. Inițiativele acestuia nu sunt însă toate de aceeași
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
de referință. De pildă, recent, ați primit și dumneavoastră cartea, vol. IV din Bibliografia ideii de literatură, ei bine, în momentul de față lucrez la volumul V; aceste cinci volume, plus Hermeneutica ideii de literatură, formează prima enciclopedie literară românească. Imperfectă, cu anumite lacune, corectabile. Totuși este prima. Un început de la care generația următoare, sau cine se va interesa de astfel de probleme, să poată să continue. Eu nu sunt de acord că o critică literară românească trebuie să fie numaidecât
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
origine și cea convenabilă sistemului limbii române: cazuri de notorietate sunt mass-media, sandvici/sendviș, rugbi/rugby, precum și compusele englezești cu -man ("om, bărbat"), de tipul tenisman - pentru care noul DOOM alege grafia adaptată tenismen (pl. tenismeni). Aici orice soluție este imperfectă și tranzitorie; orice alegere, chiar bazată pe o serie de argumentări lingvistice, riscă să rănească sensibilitatea fonetică, grafică, morfologică sau semantică a unei părți a cititorilor; e totuși clar că o alegere (sau câteva variante admise) trebuie să existe. Mulți
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
fără reluare și fără repetată meditație și adâncire în textele contemporanilor noștri care parcă își spovedesc în scris, fiecare după puterea curajului său de a fi sincer cu sine, recunoscându-și de cele mai multe ori starea inconfortabilă de a se surprinde imperfect și neputincios în respectarea Decalogului, sau și numai unei singure porunci dumnezeiești de la rigoarea căreia alunecă, alunecăm și neputincioși abdicăm, cu părere de rău (și foarte contrariați de asprimea iubirii ce ni se aplică de la bun început, ca să fim desăvârșiți
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare captivant, nu doar în ciuda, ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează - surprinde, încîntă, pune pe gînduri, limpezește, înseninează. Este un univers adevărat, adică imperfect și viu - pe care Niels Ingwersen îl evaluează lucid, fără prejudecăți: "Nu toate basmele lui Andersen sînt splendide, dar unele dintre ele sînt. Nu putem reconstitui o viziune despre lume marca Ansersen. Lucrul acesta poate părea un defect, dar poate
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]