63 matches
-
reașezarea țării într-o ordine de civilizație și prosperitate materială și spirituală, coerența activă, așteptată de români și menită să le explice valorile instituției monarhice, să atragă adeziunea națiunii. Ziua Principesei Fiecare fracțiune a timpului trece continuu prin schimbare, deopotrivă imperfectiv, în raport cu sine, deopotrivă retroactiv, în raport cu omul. Ceea ce are nemăsurată forță să dea încântare trecerilor, făr-a lăsa umbrele să ajungă din urmă sau să vină din față, ca să întunece profunzimea vieții, așa cum nici aurul nu-i negru la miez, sunt iubirea
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
octombrie; zile de toamnă, ceasuri întregi etc. 7. Valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
octombrie; zile de toamnă, ceasuri întregi etc. 7. Valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului creator (mă reîntorceau, îmi redeșteptau nostalgii, simțeam, știam, scriam, cunoșteam etc.) întro durată indeterminată./ Valoarea stilistică este cea descriptiv evocativă, cu rol de accentuare a viziunii subiective
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
concepută în desfășurarea ei, ca fiind în mod concret săvîrșită, într-un moment prezent, trecut sau viitor (he is singing, he was singing). Deși în parte similară, această distincție din engleză este totuși diferită de tipul aspectual perfectiv (acțiune încheiată) - imperfectiv (acțiune în curs de desfășurare). Astfel, perfectul compus din română (și din celelalte limbi romanice) exprimă o acțiune trecută și terminată (am scris un articol), în vreme ce imperfectul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, deci neterminată (ieri citeam scrisoarea de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbului în sistemul lexical, deoarece timpul implicat de un proces, inerent evenimentului pe care îl reprezintă construcția verbală, este adesea modificat de actanți și de circumstanțele frazei. De aceea, s-a creat posibilitatea inventarierii tipurilor de procese care substituie aspectului imperfectiv și perfectiv un continuum de patru grade: stări (a iubi), activități (a respira), realizări (a naște) și finalizări (a strănuta). Procesele din tipul stării se caracterizează prin absența limitelor inițiale și finale, precum și prin absența schimbării: ea are părul blond
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situația în care se află cineva cînd presupune că se va întîmpla ceva (precum venirea cuiva, declanșarea unui proces etc.). De aceea, așteptarea poate fi considerată ca trăsătură a unui moment sau a unei succesiuni de momente dominate de aspectul imperfectiv al modalității reprezentate de "a vrea să se întîmple ceva". În pragmatica americană, așteptarea servește pentru a caracteriza, în anumite situații conversaționale, actantul comunicării. Esteticianul german H. R. Jauss a introdus în estetica receptării expresia orizont de așteptare, pornind de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să se întâmple. Dacă există o marcare de tip absolutiv/ergativ, e de așteptat ca aceasta să funcționeze la timpul trecut sau la aspectul perfectiv, evenimentele încheiate putând fi puse în legătură cu S sau O29. La celelalte timpuri și la aspectul imperfectiv, este mai probabil să existe un sistem nominativ−acuzativ, pentru că ceva ce nu s-a întâmplat încă este îndreptat spre un potențial agent, adică spre A sau S. Regula este următoarea: dacă o partiție este determinată de timp sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mișcare direcționată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2. Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este râs) − vezi Capitolul 4, 3. Între cele două categorii de verbe există și deosebiri aspectuale: verbele ergative exprimă o stare ori un eveniment (în ultima situație, au caracter perfectiv, implicând o schimbare de stare), iar verbele neergative au caracter imperfectiv, referindu-se la un proces în desfășurare. 2.5. În GALR se fac observații despre verbele ergative în diverse capitole (semnate de Gabriela Pană Dindelegan) din volumul I și al II-lea. Multe dintre acestea sunt prezente și în Pană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanță generală între forma nemarcată și cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neașteptate, construcția reflexivă fiind mai "energică" decât cea simplă: La pelota cayó
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde. Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977) Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin (2004) accent pus pe proces; diferență aspectuală accent pus pe starea finală; diferență aspectuală; cauză externă Rothemberg (1974) cauză internă cauză externă Forest (1988) proces
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − și arată că verbele tranzitive și ergative ce exprimă un eveniment sunt compatibile cu ambele sufixe, după cum accentul cade, în context, pe schimbarea de stare implicată în eveniment (citirea cărții, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual etc.). Timpuri simple (prezent, trecut, viitor) și sintagme verbale complexe. Prezentul exprimă nedeterminarea temporală. Categoria aspectului are trei valori. Există o clasă de verbe care sunt obligatoriu la aspectul imperfectiv și care nu acceptă prezența agentului. Agentul este prezent obligatoriu în cazul aspectului perfectiv. Nu există opoziția tranzitiv/intranzitiv, adică toate verbele pot avea unul sau doi participanți. Nu există opoziții de diateză. Verbul conține informații de gen și număr
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
head-final (SOV). 7 cazuri morfologice: cazul subiectului tranzitiv și intranzitiv, cazul obiectului direct, dativul, instrumentalul, genitivul, ablativul, locativul. Nu este folosită nicio marcă de caz pentru argumentul S al verbelor inacuzative. Dacă verbul e inergativ, marca e opțională. În domeniul imperfectiv, marcarea argumentelor A și O este opțională, iar pentru O, marca poate varia. Partiție aspectuală: la aspectul perfectiv propriu-zis agentul este marcat, iar la aspectul general, nespecific, ambii participanți sunt nemarcați. La trecut, marcarea agentului este obligatorie, nuanța aspectuală perfectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cuvintelor în propoziție. YUCATEC Limbă MAYAN, vorbită în Mexic. 800 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect. Marcare prin acord (afixe atașate verbului). A marcat prin prefix, O marcat prin sufix, iar S, prin prefix la aspectul imperfectiv și prin sufix la aspectul perfectiv. Topică: verbul pe primul loc. YUKULTA Limbă indigenă australiană, din subgrupul tangrik. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de timp−aspect și de semantica nominalelor. Nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
-ră (dublu subliniată în tabelul (68)), absentă la timpurile bazate pe tema imperfectivă. Și formele bazate pe tema imperfectivă prezintă distincții marcate de timp: sufixul -a- distinge imperfectul de prezent; în ce privește marcarea trăsăturilor ale subiectului, observăm și în cazul formelor imperfective că se folosesc desinențe de persoană diferite (e.g. 1SG: -m pentru imperfect și -ø pentru prezent. Categoria timpului se realizează deci prin mijloace discrete nonsincretice, proiectarea unui Grup al Timpului (TP) independent fiind întemeiată. În concluzie, considerăm că proiectarea în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică trăsătura de mod (indicativ) prin INSERARE, iar infinitivul verifică trăsăturile de timp (viitor) și aspect (imperfectiv) prin ACORD la distanță. (164) (...) veți cu adevăr afla (...)(PO.1582: 10) (165) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3]qp T0 ASPP [IT][Viitor][2] qp ASP0 FOCP [iAsp][Imp][1] qp PP FOC' 4 qp ACORD ACORD FOC0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
luptă inegală și zadarnică. În planul semantic al variabilei coexistă mai multe sensuri gramaticale, într-un relativ izomorfism cu structura morfematică a flectivului; flectivul -au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțare. Un conținut temporal poate fi înscris în durata temporală a enunțului, fără raportare la durata enunțării, sau poate fi raportat la durata (momentul) enunțării. Considerată în sine, în spațiul temporalității sale, fără raportare la durata enunțării, acțiunea dezvoltă aspectul imperfectiv: cântam. Varianta temporală cântam dezvoltă sensul de trecut, prin raportare la prezentul comunicării, dar, odată fixată această temporalitate (de anterioritate - trecut), desfășurarea temporală a acțiunii nu mai are în vedere momentul vorbirii: „Anul trecut cânta la mare, prin restaurante.”. Nefiind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectiv - imperfectiv 19 se corelează cu opoziția împlinit - neîmplinit. Sub aspectul cunoașterii din partea subiectului vorbitor, aspectul perfectiv semnifică realizarea pozitivă a cunoașterii. Enunțul „Am cântat.” înseamnă $Eu știu că$$ am cântat = am dus la capăt acțiunea de a cânta. Aspectul imperfectiv semnifică absența cunoașterii privind gradul de desfășurare a acțiunii verbale; e posibil ca acțiunea să se fi încheiat (sau să se fi întrerupt), dar e la fel de posibil ca acțiunea să fi continuat: Când am întâlnit-o, cânta într-un restaurant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două valori aspectuale prezintă structuri verbale cu teme primare diferite ca atare și prin sufixul tematic concret: - coborât, văzut (pf.compus) aspectul perfectiv -tema de perfect coborâ-: - coborâ-Øi, văzu-Øi (pf.simplu) - coborâ-se-m, văzu-se-m (m.m.c.p.) aspectul imperfectiv -tema de imperfect cobora-:- cobor-a-m, ved-ea-m La prezent, opoziția perfectiv-imperfectiv se neutralizează, în plan gramatical. Rămâne o componentă implicată în planul semantic al verbelor, în funcție de înscrierea conținutului lor lexical în opoziții precum: punctual (momentan) - durativ: cade vs alunecă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin solidaritate cu componenta temporală, în planul expresiei, aspectul subiectiv se manifestă prin aceleași morfeme prin care se exprimă opozițiile temporale, considerate doar la primul nivel al temelor primare: am citit perfectiv: cit-i(am...-t; -Øi; -se-m) citii citisem imperfectiv: cit-ea-(m) Distinct de categoria gramaticală a timpului, dezvoltând un plan semantic propriu, aspectul obiectiv se manifestă în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod concret. Ea „există” numai în funcție de semantica verbului; aparține, prin urmare, nivelului lexical, sau semanticii textului, realizându-se numai într-o perspectivă sintactico-stilistică. La trecut, opoziția, de natură aspectuală, determină gruparea valorilor temporale de aici din această perspectivă: imperfectul (timp imperfectiv)/perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul (timpuri perfective). Prezentul În funcție de situația sintactică a verbului-predicat, prezentul poate fi un timp absolut sau un timp relativ. Ca predicat al unei propoziții nondependente, verbul la prezent are valoare de timp absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului: „Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, / Iară eu pe gânduri cad.” (M. Eminescu) Prezentând acțiunea verbală ca desfășurându-se în momentul vorbirii, prezentul absolut este în primul rând un timp durativ și imperfectiv; acțiunea este văzută în desfășurare prezentă,fără precizări referitoare la începutul sau sfârșitul ei: „Dar eu umblu lângă ape cântătoare și cu fața-ngropată în palme - mă apăr eu nu! Amin.” (L. Blaga) Simultaneitatea dintre prezentul verbal și prezentul vorbirii este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regentul unui atribut. În construcții infinitivale relative intră în relație cu un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de fapt, un „timp” sintactic, dependent, ca aspect imperfectiv, de relația contextuală în care se află
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]