23 matches
-
cu istoricii literari, nu este de a căuta o alternativă specifică în domeniul literaturii. Tema literaturii reprezintă o problematică. Ceea ce reproșez eu păzitorilor literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu autoreferențial, foarte narcisic, și se prevalează de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca și realitatea, este un concept care a fost construit și care poate fi, prin urmare, deconstruit. “Sfârșit “ nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află dincolo de acest sfârșit. Întrebarea care se pune
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399550133.html [Corola-blog/BlogPost/346975_a_348304]
-
totodată; simplă în sensul că este o carte a rupturii existențiale, chiar a eposului existențial...; [...] dar pricinile cele mai valide sunt cele complexe pentru că ele provin dintr-o redimensionare a materialului fundamental uman, nu a trupului perisabil, ci a cuvântului imperisabil; contemplarea umanității prin cuvânt minimalizează fiziologia umană în favoarea gramaticii umane.» (SUnt, 102, sq.). Este în 11 elegii, așadar, poezia trăirilor întru priveliștea Ființei, lamura de Verb/Cuvânt „supraviețuind “cosmicei „găuri negre “, deoarece poetul s-a transformat în Cuvânt (doar „la
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
cu istoricii literari, nu este de a căuta o alternativă specifică în domeniul literaturii. Tema literaturii reprezintă o problematică. Ceea ce reproșez eu păzitorilor literaturii contemporane este faptul că încarnează un mediu autoreferențial, foarte narcisic, și se prevalează de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca și realitatea, este un concept care a fost construit și care poate fi, prin urmare, deconstruit. „Sfârșit” nu înseamnă că nu mai există nimic. Problema este a ceea ce se află dincolo de acest sfârșit. Întrebarea care se pune
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1399815824.html [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
nu poate fi reprezentată. Aceea ființă deghizată în monadă despre care vorbea Leibniz este însuși divinitatea, Dumnezeu, cel ce creează ,aneantizează. Dumnezeu fiind originea esențelor. Un lucru la care filosoful face apel este faptul că atomul spiritual denumit monadă este imperisabil sufletului uman. Sufletul este văzut că perceptie distinctă. Sufletul poate fi de doua feluri :poate fi suflet vegetal și suflet animal. Un al lucru la care filosoful german face referire este faptul că monadele nu pot fi influențate de factori
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
umană. Din punct de vedere biblic, Dumnezeu este mai mult decăt absolut, El este Absolutul care generează propria alteritate, cea a Dumnezeu Omului. De aceea Dumnezeu atribuie omului chipul Său: în scopul de a extrage din materia acestei lumi valorile imperisabile și de a manifesta sfințenia prin mijlocirea propriului trup. Într-adevăr, spre deosebire de îngeri - care reflectă lumina - omul devine lumină: “voi sunteți lumina lumii” - fapt pe care luminozitatea trupurilor de sfinți sau aureolele lor de pe icoane îl exprimă în mod exemplar
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și de stilistica suprarealistă a fluenței somnambulice sau a peisajului antropomorf, în care părul iubitei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de neliniște și speranță. În lume problema mea este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se deschide. Neliniștile sale interioare pot fi anulate sau compensate prin deschiderea transcendenței. Nu mai este o simplă proiecție a speranței, ci este un transfer, un „salt” care-i dă certitudinile continuității existenței sale Într-un nou registru cel al imperisabilului. Spiritul creează și mișcă totul, așa cum spunea și Vergiliu (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per artus Mens agitat molem et magno se corpore miscet. Prin forța spirituală, omul aspiră la eternitate, atât pentru sine, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a realiza o uniune sau identitate perpetuă. Predecesori, terminologie Concepția ioniană a lumii ca și a reprezentat o inovație, echivalentă cu crearea unei noi paradigme de explicare teoretică, cea dintâi recunoscută ca științifică
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
haz, sortită unei cariere triumfale, aceasta și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili marțafoi (Sandu Napoilă ultraretrogradul, Clevetici ultrademagogul). Satira e mai densă în „cânticele”, siluetele sunt mai pregnante, în genere, decât în comedii, care, și ele, se structurează în jurul câte unui tip fistichiu, ilariant ori cu hazoase monomanii. După 1874, A. nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Kant, în traducere, nu poate rămâne opțională pentru un filozof certat cu limba germană? Dacă o traducere din Evagrie Ponticul își propune mai mult decât amplificarea polemicilor dintre specialiști, atunci unica sa raison d’être este nutrirea cu o hrană imperisabilă a cititorilor cu cultură generală. Pe lângă filologi, numeroși teologi, filozofi, artiști, istorici ai Antichității, dar și simpli creștini lipsiți de aceste calificări profesionale pot profita cu toții, fiecare într-o altă măsură, de întâlnirea cu opera evagriană. Votul de blam dat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu totul originale. N-am citat, dar am strâns în două linii esența recenziei lui Artur Silvestri. De atunci și până de curând liniște. Afirmații incitante cum sunt: poetul e un eseist viguros, el practică cultul marilor colectivități, al noroadelor imperisabile, un populism admirabil și cu o prelungă tradiție în literatura românească, el desfășoară o admirabilă poezie cu parfum cronicăresc, el ne este prezentat ca un de tot remarcabil poet al paradisului ritualistic și folcloric, condiția ireductibilă a poeziei sale este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
era "transmutarea" strămoșilor în piatră; fie prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul", în ambele cazuri, mortul "însuflețea" piatra, el sălășluia într-un corp, mineral, deci imperisabil. Prin urmare, menhirul sau mormântul megalitic constituia un rezervor inepuizabil de vitalitate și putere. Grație proiecției lor în structurile pietrelor funerare, morții deveneau stăpâni ai fertilității și ai prosperității, în limbajul mitului indonezian, ei reușiseră să-și însușească în același
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de seriozitatea și perseverența acestor liliputane creaturi, a dat ordin unui nor din zona tropicală să se interpună între el și minusculele insecte pentru a nu le transforma în mumii... A zâmbit apoi într-un inimitabil stil egiptean, caracteristic somităților imperisabile cu o nealterată înțelegere a tot ceea ce se întâmpla și printr-o elegantă și majestuoasă mișcare circulară s-a grăbit să-și răcorească săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceea ce numim noi „viață imediată” - o noțiune ea însăși relativă, pentru că o percepem în mod diferit. Noi trecem realitatea printr-o grilă personală care o deformează. Or, tabloul unui artist are ceva definitiv în el, de aceea valoarea lui este imperisabilă, dar și cumva mortuară. Totuși, încercarea de a-i concura pe marii maeștri, în mod sigur, nu le face bine. Am remarcat, de pildă, lângă două dintre pânzele lui Velázquez pictori localnici executând copii pe șevalet, nepăsători la mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
priveliște largă. Remanența nu împiedică agerimea observației și luciditatea, ci le potențează. Dl Paleologu nu privește obsedant în urmă, ci în toate direcțiile. în economia intelectuală a eseistului, conservatorismul implică o echivalare cu cîștigurile capitale ale culturii, cu bazele sale imperisabile. De unde rezultă nu o vedere scurtă asupra viitorului, ci una de anvergură. Sînt respinse, în consecință, crispările metodologice, prețiozitatea terminologică ŕ la page, ca niște simptome superficiale ale unui moment pasager. Așijderea e refuzată exagerata atenție de care se bucură
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă desființează,/ cum mă șterge de pe albastrul ei/ o răcoroasă mînă” (Senzație). Important exeget al poeziei, Ion Pop e totodată una din vocile emoționante ale poeziei noastre actuale. Ion Pop, În fața mării, Ed. Limes, 2011, 90
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
și cu tine se va hrăni" ( O altă descriere a ta). În cele din urmă, autorul se retrage din lumea organică în cea anorganica, precum într-o ironică rezervație în care incearca a-și suprapune dăinuirea peste cea a materiei imperisabile. Refugiu și protest înmănunchiate într-un gest unic, recuzita ce absoarbe într-însa agitația actorului, așa cum o sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de păr grizonat ceea ce-i confera un aspect dîrz de ilegalist comunist din anii pistruiați ai tinereții nicolaesciene. Numai Dichiseanu în rolul comisarului comunisto-kgbist apare neschimbat, au trecut doar douăzeci de anișori, semn că ar trebui să reconsiderăm marfa bolșevică imperisabilă. Povestea cu ruleta rusească, cu licitarea ofertei de gloanțe pe cap de jucător sună teribil de cunoscut. Ce să fie, ce să fie? Cărtărescu? Ruletistul? Din nou talentatul prozator oferă inspirație încărunțitului scenarist, care și-a luat măsurile de rigoare
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
E. Lovinescu și G. Călinescu. E. Lovinescu a devenit maestrul meu, factorul permanent de referință, sursa de îmbărbătare de care aveam nevoie în acel climat ingrat. Citindu-l, reconstituindu-i traseul, mi-am dat seama că esteticul reprezintă o valoare imperisabilă, că acesta va triumfa, chiar dacă "istoria s-ar putea să facă pasul său spre firesc peste capetele noastre", cum mi-a spus, într-o bună zi, cu mâhnire, Blaga. Atât patronul "Sburătorului" cât și ceilalți critici ai noștri dintre cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le resimt, Îmi dau o dublă senzație stranie, de neliniște și speranță. În lume problema mea este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se deschide. Neliniștile sale interioare pot fi anulate sau compensate prin deschiderea transcendenței. Nu mai este o simplă proiecție a speranței, ci este un transfer, un „salt” care-i dă certitudinile continuității existenței sale Într-un nou registru cel al imperisabilului. Spiritul creează și mișcă totul, așa cum spunea și Vergiliu (Eneida, VI, 726-727Ă: Spiritus intus alit, totamque infusa per artus Mens agitat molem et magno se corpore miscet. Prin forța spirituală, omul aspiră la eternitate, atât pentru sine, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
făcea din ea un manual de etică, un tratat despre ideal. Într-adevăr [...], conținutul tehnic al educației grecești a evoluat profund, reflectând profundele transformări ale civilizației în ansamblul ei; singură etica lui Homer este cea care, alături de valoarea sa estetică imperisabilă, putea păstra o forță de influențare permanentă". (Marrou, 1997, p. 35) 3.2. Prezentul și influența educativă a modelelor Mircea Eliade vorbea de "miturile lumii moderne" și de rolul mass-media în fabricarea și promovarea lor; ideea este că astăzi modelele
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]