32 matches
-
că sunt în siguranță. Tot din categoria instrumentelor sănătoase fac parte și comportamentele care definesc inteligența relațională. Acestea au de-a face atât cu raportarea la fiecare emoție și gând ca la norii de pe cer (despre care știm că sunt impermanenți, vin și trec), cât și cu îndrăzneala de a ne folosi de puterea relațiilor. Experții în analiza misterelor creierului uman și al tiparelor de atașament au descoperit că în situații de pericol (ex. teama de a vorbi în public pentru
Frica mea de a vorbi în public. Când mă prezint în fața unui auditoriu ca în fața plutonului de execuție by https://republica.ro/frica-mea-de-a-vorbi-in-public-cand-ma-prezint-in-fata-unui-auditoriu-ca-in-fata-plutonului-de-executie [Corola-blog/BlogPost/338404_a_339733]
-
nu mai stânjenește pe nimeni, încât nici măcar nu mai e băgată în seamă...Ori, se știe prea bine, omul civilizat este copleșit de singurătate și plictiseală, deci simte o tot mai acută nevoie de nou, senzațional și distractiv, de unde rezultă impermanența preferințelor sale, nestatornicia pasiunilor și refuzul vehement a tot ce se cheamă vechi și demodat. 2. Apariția și dezvoltarea mizerabilismului Tertipurile morale la care cu regularitate recurge omul modern, reprezintă una din formele deosebit de subtile ale mizerabilismului. Firește că-i
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_mizerabilismul_omului_george_petrovai_1342936153.html [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și a lui Vincent van Gogh, nici măcar pe vremea lui Picasso. Suntem în secolul 21, un secol al mobilității, tranzienței și impermanenței, un secol al foamei neostoite de nou și senzațional până la șocant, dar un secol prea puțin dispus la jertfe de tipul aducerii-aminte și al respectului îndelungat. Vasăzică, redus la rolul de copist, artistul ar fi cu atât mai vrednic de
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
Atitudini > GEORGE PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim vremuri de amarnice încercări pentru întreaga omenire, vremurile neliniștii, dizarmoniei lăuntrice, impermanenței, asimetriei, absurdului, violenței și intoleranței, în care încet dar sigur se alege grâul de neghină, iar oile se separă de capre. Sigur, asemenea cazne (lipsuri materiale, boli, ofense, ispite) sunt contraindicate pentru sănătatea și echilibrul celei mai fragile trestii din
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1450238333.html [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DESPRE STATORNICIE ȘI IMPERMANENȚĂ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre statornicie și impermanență Recentul roman al lui Ion Jurca Rovina, Iubire fără domiciliu, Editura Palimpsest, București, 2011, are drept personaj central o
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DESPRE STATORNICIE ȘI IMPERMANENȚĂ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre statornicie și impermanență Recentul roman al lui Ion Jurca Rovina, Iubire fără domiciliu, Editura Palimpsest, București, 2011, are drept personaj central o stihie, Erosul, forță nevăzută și devastatoare, generatoare, deopotrivă, de fericire extatică și de teribilă suferință, neocolind, în drumul său de neînțeles
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
ei nu știu” etc. etc. Toate acestea, și altele încă, sunt echivalențe mai mult sau mai puțin sensibile, oricum exprimate nemijlocit. Există însă și o echivalență inteligibilă, conceptuală, implicită, deductibilă din copleșitoarea luptă a eului cu sine. Anume: Iubirea este impermanență, este vacuitate - adică, realitatea vertiginoasă, aidoma unui miraj (“...mirajul, pe care-l așteptai să te cheme, să-și răpească privirea”), a unei irealități. Iubirea este reală doar ca irealitate: “Realitatea lui (a amorului, n. n.) este însăși iluzia”. Iubirea e veșnică
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
al elanurilor și prăbușirilor, al dezastrelor pricinuite de necruțarea lui Eros în viața lăuntrică - în existența concretă - a fericiților și nefericiților lui închinători. Un balans permanent: de la sublim și extaz, la disperare și dezastru. Fiindcă unde avem a face cu impermanența, acolo, mai devreme sau mai târziu, apare, necondiționat, și suferința: “Nimicnicie și iarăși nimicnicie! Cumpăna suferinței...”; “Povestea?! O continua, melodramatic, realitatea. Care l-a adus pe Al S. în disperare și suferință”; “Cădere în infern” etc. Sesizarea, fie ea și
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
apare, necondiționat, și suferința: “Nimicnicie și iarăși nimicnicie! Cumpăna suferinței...”; “Povestea?! O continua, melodramatic, realitatea. Care l-a adus pe Al S. în disperare și suferință”; “Cădere în infern” etc. Sesizarea, fie ea și tranzitorie, fie ea și indecisă, a Impermanenței fenomenului Iubire-Eros (poate chiar a fenomenelor în general) este palierul cel mai profund, mai complex, mai fertil și mai valoros din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe culmea acestui Munte, eul poate cerceta, liber, vacuitatea (nu neantul) conștiinței. Abia
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
sus a Iubirii, Agape, care se dobândește prin cunoaștere, prin stăruință, prin har: “Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Corinteni, 13, 13). 2012, de Paști Referință Bibliografică: Despre statornicie și impermanență / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Despre_statornicie_si_impermanenta_eugen_dorcescu_1334037626.html [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
Alexandru Medoia și sursa tensiunii estetice sunt date, și garantate, de această situare a triadei autor - narator - personaj la mijlocul distanței dintre atașament (aversiune) față de ambianță, în sens larg, și meditația instrospectivă, care poate conduce la eliberarea de condiționări și de impermanență. Eroul s-a desprins de fenomene, dar nu pe de-a-ntregul; concomitant, s-a lansat în meditație, dar nu până la capăt. În acest moment crucial, ținta, din unghi filosofic și existențial, ar fi negarea egoului și trecerea de la meritocrația intelectuală
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1467869259.html [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
pasiunea, dorința și atracția sunt sacrificate în favoarea stabilității. Fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi Este de subliniat încă o dată faptul că siguranța este
Noi trei în patul conjugal. Eu, tu și încă ceva by https://republica.ro/noi-trei-in-patul-conjugal-eu-tu-si-inca-ceva [Corola-blog/BlogPost/337709_a_339038]
-
cap în cap cu familiarul și repetiția. Astfel, fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi. Ok, acum după ce am stabilit că pasiunea poate fi
Noi trei în patul conjugal. Eu, tu și încă ceva by https://republica.ro/noi-trei-in-patul-conjugal-eu-tu-si-inca-ceva [Corola-blog/BlogPost/337709_a_339038]
-
de blestemul dizarmoniei atâta timp cât el se prosternează în fața lui Carpe diem ( Nu lăsa ziua să treacă) și atâta timp cât, vorba lui Nikolai Berdiaev, el se mulțumește cu rolul robului de lux în Împărăția Cezarului, după ce a dat uitării Împărăția Spiritului. e) Impermanența în viața interioară și exterioară Rod al mobilității - coordonata înfiptă cel mai adânc în trupul prezentului, pe care rulează omul și societatea modernă, impermanența este prezentă pretutindeni: de la modă, sentimente și pasiuni până la ușurința dezarmantă cu care este schimbată slujba
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1459416584.html [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
mulțumește cu rolul robului de lux în Împărăția Cezarului, după ce a dat uitării Împărăția Spiritului. e) Impermanența în viața interioară și exterioară Rod al mobilității - coordonata înfiptă cel mai adânc în trupul prezentului, pe care rulează omul și societatea modernă, impermanența este prezentă pretutindeni: de la modă, sentimente și pasiuni până la ușurința dezarmantă cu care este schimbată slujba, mașina și casa, iar de-aici până la înlocuirea cu aceeași lejeritate a limbii materne, a partenerului de viață și - de ce nu? - a convingerilor religioase
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1459416584.html [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
effet" („Diferența între bunul simț și bunul gust este diferența dintre cauză și efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
dintre cauză și efect”) Conform lui Donald Keene, „efemeritatea” este caracteristica cea mai distinctivă a esteticii japoneze., ceea ce este în concordanță cu termenul budist "mujō", care poate fi tradus prin „impermanență”. Unul dintre puținii occidentali care a considerat conceptul de „impermanență” în context estetic ca fiind important a fost Vladimir Nabokov, care în prelegerea sa despre povestirea lui Franz Kafka "Metamorfoza" spune: "Where there is beauty there is pity for the simple reason that beauty must die: beauty always dies..." („Acolo
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
poate fi văzut ca fiind la fel de atotcuprinzător ca și întreaga varietate de sentimente umane și poate fi înțeles ca o valoare umană, dar în felul în care este folosit în mod obișnuit are tendința de a se concentra pe frumusețea impermanenței și pe inima sensibilă care poate aprecia această frumusețe. Este originar un termen budist, care exprimă doctrina că tot ceea ce se naște trebuie să moară, și că nimic nu rămâne neschimbat. Fraza "shogyō mujō" („toate tărâmurile existenței sunt efemere”) este
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
care exprimă doctrina că tot ceea ce se naște trebuie să moară, și că nimic nu rămâne neschimbat. Fraza "shogyō mujō" („toate tărâmurile existenței sunt efemere”) este prima din cele „Trei legi ale Budismului”. În mod tradițional, japonezii sunt conștienți de impermanența lucrurilor, iar conceptul "mujō" este o temă majoră în literatura lor. "Yūgen" este un concept important din estetica tradițională japoneză. Traducerea exactă a termenului depinde de context. În textele filosofice chinezești din care a fost preluat însemna "îtunecat", "adânc" or
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
de foc". Budismul nu admite astfel nimic veșnic, neschimbabil, totul fiind impermanent, schimbător, lipsit de substanță. Astfel, budiștii nu pot vorbi despre un "eu" veșnic, despre un "sine" ca o entitate continuă, permanentă, ci despre "non-eu", "non-sine" sau "anatta". Această impermanență este totodată și foarte vagă, deoarece prin moartea omului, nu se realizează o distrugere totală a existenței lui, faptele sale, karma sa, fiind transmise într-o viață următoare prin reîncarnare. Astfel moștenitorul faptelor este același cu cel care le-a
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
meditației o constituie "dhyăna" (ध्यानम्, sanscrită)/"jhăna" (pali), pătrunderea în sfera suprasensibilului, a inconștientului, contemplația pură. Practicantul se detașează de propriile simțuri și își îndreaptă atenția spre unuia din cele trei caracteristici ale existenței: "anicca" (impermanența), "anatta" (non-sineitatea), "dukkha" (durerea). Apogeul meditației presupune intrarea într-un spațiu aflat la limita dintre conștient și inconștient, o plutire la granița dintre lumea efemeră și Nirvana. Însă această stare nu înseamnă și pătrunderea în Nirvana, deoarece meditația, nesusținută de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea se înfățișează în viziunea jainiștilor sub forme deosebit de neregulate și nestatornice: universul evoluează, se transformă, decade, se regenerează, intrând în contrast cu permanența lumii din filozofia hindusă și impermanența, inconsistența ei din cea budistă. De aceea, Mahavira a elaborat un sistem epistemologic numit Anekantavada (literal însemnând "doctrina lipsită de o fațetă unică", termenul se mai poate traduce prin "doctrina punctelor de vedere multiple") care susține că realitatea este percepută
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
acest domeniu, relativul triumfă asupra absolutului : familia și societatea operează o permanentă recentrare. Acestei tendințe profunde i se poate atribui neîncrederea în teorie (tatemae) și primatul acordat practicii (honne). Dar dacă viața japoneză este dominată de simțul relativului și al impermanenței, acest lucru nu implică oare ca un anumit absolut să trebuiască să regăsească un loc la periferia conștiinței individuale, dîndu-i o armătură pe care aceasta nu o are în ea însăși ? De unde, poate, și rolul jucat în istoria modernă a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adevărată; 2) gândire corectă; 3) vorbire corectă; 4) activitate corectă; 5) mijloace de existență corecte; 6) efort corect; 7) atenție corectă; 8) concentrare corectă. XI.3. Doctrina budistă „ Meditând la primele două adevăruri nobile - suferința și originea suferinței -, ascetul descoperă impermanența, deci nonsubstanțialitatea (păli: anattă) lucrurilor, și totodată nonsubstanțialitatea propriei sale ființe.” conform învățăturii lui Buddha, tot ceea ce ființează în lume se clasifică în cinci categorii/ansambluri/agregate: a) ansamblul aparențelor sau al sensibilului (lucrurile materiale, organele simțurilor și obiectele lor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
atașați chiar de aceste experiențe și încearcă din răsputeri să le repete, ca și cum s-ar apropia din ce in ce mai mult de ceva anume. După un timp ajung însă să realizeze că până și aceste experiențe pline de binecuvântare vin și pleacă, sunt impermanențe că tot ce există în această lume. Adevărată noastră natură nu poate fi redusă la o senzație. Suntem cu adevarat Sinele, cel care observa tot ceea ce trece prin minte. De fapt, este atât de simplu să fim noi înșine, încât
Emoții care ne pot vindeca: Conștientizarea () [Corola-journal/Journalistic/65796_a_67121]