32 matches
-
cazarmă din Tokyo, efigie duală a gloriosului trecut militarist, pe de o parte, și a impotentului prezent pacifist, pe de altă parte. Întreaga acțiune fusese pregătită cu minuțiozitate: protagoniștii nu uitaseră să compună tradiționalele jisei (poeme scrise înaintea morții, sugerând impermanența vieții; foarte populare în cultura niponă). Romancierul credea cu tărie în adevărul Bushido (etos pus la punct între secolele al XI-lea și al XIV-lea), unicul ghid al luptătorilor medievali, care, din fidelitate și onoare, preferau cel mai adesea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își pierde tatăl (care accedase chiar la statutul de regent, fiind, după toate probabilitățile asasinat din motive politice), iar la vârsta de opt ani, mama. La înmormântarea ei, privind fumul de tămâie care se încolăcea în aer, copilul are revelația impermanenței fenomenelor mundane. Decide pe loc să devină călugăr și se dovedește atât de insistent, încât unchiul său cedează, astfel încât, la treisprezece ani, adolescentul ascultă pentru prima oară preceptele unui Bodhisattva, constituind inițierea în budism. La douăzeci și trei de ani
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atașați chiar de aceste experiențe și încearcă din răsputeri să le repete, ca și cum s-ar apropia din ce in ce mai mult de ceva anume. După un timp ajung însă să realizeze că până și aceste experiențe pline de binecuvântare vin și pleacă, sunt impermanențe că tot ce există în această lume. Adevărată noastră natură nu poate fi redusă la o senzație. Suntem cu adevarat Sinele, cel care observa tot ceea ce trece prin minte. De fapt, este atât de simplu să fim noi înșine, încât
Emoții care ne pot vindeca: Conștientizarea () [Corola-journal/Journalistic/65796_a_67121]
-
ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și a lui Vincent van Gogh, nici măcar pe vremea lui Picasso. Suntem în secolul 21, un secol al mobilității, tranzienței și impermanenței, un secol al foamei neostoite de nou și senzațional până la șocant, dar un secol prea puțin dispus la jertfe de tipul aducerii-aminte și al respectului îndelungat. Vasăzică, redus la rolul de copist, artistul ar fi cu atât mai vrednic de
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
Atitudini > GEORGE PETROVAI - „CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINȚEI MELE!” - CORDONUL OMBILICAL AL CONDIȚIEI UMANE Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Trăim vremuri de amarnice încercări pentru întreaga omenire, vremurile neliniștii, dizarmoniei lăuntrice, impermanenței, asimetriei, absurdului, violenței și intoleranței, în care încet dar sigur se alege grâul de neghină, iar oile se separă de capre. Sigur, asemenea cazne (lipsuri materiale, boli, ofense, ispite) sunt contraindicate pentru sănătatea și echilibrul celei mai fragile trestii din
„CRED DOAMNE! AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” – CORDONUL OMBILICAL AL CONDIŢIEI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369066_a_370395]
-
Alexandru Medoia și sursa tensiunii estetice sunt date, și garantate, de această situare a triadei autor - narator - personaj la mijlocul distanței dintre atașament (aversiune) față de ambianță, în sens larg, și meditația instrospectivă, care poate conduce la eliberarea de condiționări și de impermanență. Eroul s-a desprins de fenomene, dar nu pe de-a-ntregul; concomitant, s-a lansat în meditație, dar nu până la capăt. În acest moment crucial, ținta, din unghi filosofic și existențial, ar fi negarea egoului și trecerea de la meritocrația intelectuală
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DESPRE STATORNICIE ȘI IMPERMANENȚĂ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre statornicie și impermanență Recentul roman al lui Ion Jurca Rovina, Iubire fără domiciliu, Editura Palimpsest, București, 2011, are drept personaj central o
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DESPRE STATORNICIE ȘI IMPERMANENȚĂ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Despre statornicie și impermanență Recentul roman al lui Ion Jurca Rovina, Iubire fără domiciliu, Editura Palimpsest, București, 2011, are drept personaj central o stihie, Erosul, forță nevăzută și devastatoare, generatoare, deopotrivă, de fericire extatică și de teribilă suferință, neocolind, în drumul său de neînțeles
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
ei nu știu” etc. etc. Toate acestea, și altele încă, sunt echivalențe mai mult sau mai puțin sensibile, oricum exprimate nemijlocit. Există însă și o echivalență inteligibilă, conceptuală, implicită, deductibilă din copleșitoarea luptă a eului cu sine. Anume: Iubirea este impermanență, este vacuitate - adică, realitatea vertiginoasă, aidoma unui miraj (“...mirajul, pe care-l așteptai să te cheme, să-și răpească privirea”), a unei irealități. Iubirea este reală doar ca irealitate: “Realitatea lui (a amorului, n. n.) este însăși iluzia”. Iubirea e veșnică
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
al elanurilor și prăbușirilor, al dezastrelor pricinuite de necruțarea lui Eros în viața lăuntrică - în existența concretă - a fericiților și nefericiților lui închinători. Un balans permanent: de la sublim și extaz, la disperare și dezastru. Fiindcă unde avem a face cu impermanența, acolo, mai devreme sau mai târziu, apare, necondiționat, și suferința: “Nimicnicie și iarăși nimicnicie! Cumpăna suferinței...”; “Povestea?! O continua, melodramatic, realitatea. Care l-a adus pe Al S. în disperare și suferință”; “Cădere în infern” etc. Sesizarea, fie ea și
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
apare, necondiționat, și suferința: “Nimicnicie și iarăși nimicnicie! Cumpăna suferinței...”; “Povestea?! O continua, melodramatic, realitatea. Care l-a adus pe Al S. în disperare și suferință”; “Cădere în infern” etc. Sesizarea, fie ea și tranzitorie, fie ea și indecisă, a Impermanenței fenomenului Iubire-Eros (poate chiar a fenomenelor în general) este palierul cel mai profund, mai complex, mai fertil și mai valoros din punctul de vedere al meditației existențiale. De pe culmea acestui Munte, eul poate cerceta, liber, vacuitatea (nu neantul) conștiinței. Abia
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
sus a Iubirii, Agape, care se dobândește prin cunoaștere, prin stăruință, prin har: “Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (I Corinteni, 13, 13). 2012, de Paști Referință Bibliografică: Despre statornicie și impermanență / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 465, Anul II, 09 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
nu mai stânjenește pe nimeni, încât nici măcar nu mai e băgată în seamă...Ori, se știe prea bine, omul civilizat este copleșit de singurătate și plictiseală, deci simte o tot mai acută nevoie de nou, senzațional și distractiv, de unde rezultă impermanența preferințelor sale, nestatornicia pasiunilor și refuzul vehement a tot ce se cheamă vechi și demodat. 2. Apariția și dezvoltarea mizerabilismului Tertipurile morale la care cu regularitate recurge omul modern, reprezintă una din formele deosebit de subtile ale mizerabilismului. Firește că-i
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
că sunt în siguranță. Tot din categoria instrumentelor sănătoase fac parte și comportamentele care definesc inteligența relațională. Acestea au de-a face atât cu raportarea la fiecare emoție și gând ca la norii de pe cer (despre care știm că sunt impermanenți, vin și trec), cât și cu îndrăzneala de a ne folosi de puterea relațiilor. Experții în analiza misterelor creierului uman și al tiparelor de atașament au descoperit că în situații de pericol (ex. teama de a vorbi în public pentru
Frica mea de a vorbi în public. Când mă prezint în fața unui auditoriu ca în fața plutonului de execuție () [Corola-blog/BlogPost/338404_a_339733]
-
pasiunea, dorința și atracția sunt sacrificate în favoarea stabilității. Fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi Este de subliniat încă o dată faptul că siguranța este
Noi trei în patul conjugal. Eu, tu și încă ceva () [Corola-blog/BlogPost/337709_a_339038]
-
cap în cap cu familiarul și repetiția. Astfel, fără un accent de incertitudine și risc nu există năzuință, nici anticipare și nici frison. Iar dacă este să ne gândim la legile nescrise ale lumii, singura constantă din viețile noastre este impermanența și schimbarea. Și atunci când vine vorba despre teritoriul relației de cuplu, adevărata descoperire nu se manifestă în căutarea unor personaje noi, ci în a privi cu alți ochi persoana de lângă noi. Ok, acum după ce am stabilit că pasiunea poate fi
Noi trei în patul conjugal. Eu, tu și încă ceva () [Corola-blog/BlogPost/337709_a_339038]
-
de blestemul dizarmoniei atâta timp cât el se prosternează în fața lui Carpe diem ( Nu lăsa ziua să treacă) și atâta timp cât, vorba lui Nikolai Berdiaev, el se mulțumește cu rolul robului de lux în Împărăția Cezarului, după ce a dat uitării Împărăția Spiritului. e) Impermanența în viața interioară și exterioară Rod al mobilității - coordonata înfiptă cel mai adânc în trupul prezentului, pe care rulează omul și societatea modernă, impermanența este prezentă pretutindeni: de la modă, sentimente și pasiuni până la ușurința dezarmantă cu care este schimbată slujba
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
mulțumește cu rolul robului de lux în Împărăția Cezarului, după ce a dat uitării Împărăția Spiritului. e) Impermanența în viața interioară și exterioară Rod al mobilității - coordonata înfiptă cel mai adânc în trupul prezentului, pe care rulează omul și societatea modernă, impermanența este prezentă pretutindeni: de la modă, sentimente și pasiuni până la ușurința dezarmantă cu care este schimbată slujba, mașina și casa, iar de-aici până la înlocuirea cu aceeași lejeritate a limbii materne, a partenerului de viață și - de ce nu? - a convingerilor religioase
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
Erei Rațiunii, erei certitudinii, determinismului și valorilor absolute” (Ascott, 1995, p. 39Ă. În ultimă instanță, britanicul neglijează să se refere la aspectul ontologic al corpului, făcând speculații doar asupra epistemologiei acestuia, precum percepția multiplicității punctelor de vedere, relativitatea cunoașterii și impermanența percepției. Previzionând arhitectura secolului XXI, Ascott (2000Ă o etichetează drept o arhitectură a minții, desprinsă de arhitectura (anterioară aă corpului: o arhitectură utopică a unei conștiințe conectate, a unei minți distribuite și a unei inteligențe colective. Elaborând despre un „eu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să înceapă să inventeze o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod. La sfîrșit, îți propun, cititorule, un exercițiu de imaginație... Ești la munte, iarna, într-un cătun (în Alpi sau în Pirinei, cum îți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
timp, ca, de exemplu, o slujbă mai interesantă. Lecția de bază a taoismului este că singurul lucru permanent în viață e lipsa permanenței și totuși ne comportăm constant ca și cum binecuvântările și problemele noastre ar fi permanente. Meditația ne învață lecția impermanenței și relativității și ne arată cum să ia în loc să luptăm împotriva curenților schimbării constante. Meditația echilibrează energia și armonizează cele Trei Comori sub comanda spiritului. De fiecare dată când meditați, vă puneți mintea în slujba corpului și a respirației, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acest domeniu, relativul triumfă asupra absolutului : familia și societatea operează o permanentă recentrare. Acestei tendințe profunde i se poate atribui neîncrederea în teorie (tatemae) și primatul acordat practicii (honne). Dar dacă viața japoneză este dominată de simțul relativului și al impermanenței, acest lucru nu implică oare ca un anumit absolut să trebuiască să regăsească un loc la periferia conștiinței individuale, dîndu-i o armătură pe care aceasta nu o are în ea însăși ? De unde, poate, și rolul jucat în istoria modernă a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
adevărată; 2) gândire corectă; 3) vorbire corectă; 4) activitate corectă; 5) mijloace de existență corecte; 6) efort corect; 7) atenție corectă; 8) concentrare corectă. XI.3. Doctrina budistă „ Meditând la primele două adevăruri nobile - suferința și originea suferinței -, ascetul descoperă impermanența, deci nonsubstanțialitatea (păli: anattă) lucrurilor, și totodată nonsubstanțialitatea propriei sale ființe.” conform învățăturii lui Buddha, tot ceea ce ființează în lume se clasifică în cinci categorii/ansambluri/agregate: a) ansamblul aparențelor sau al sensibilului (lucrurile materiale, organele simțurilor și obiectele lor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
torent al devenirii. Realitatea nu este ceva constant și neschimbat, ci mai curând o energie radiantă sui generis, un produs al forțelor și mișcărilor, o succesiune de urmări. Totul este curgere, mișcare, schimbare, iar fluxul devenirii nu este niciodată ființare. Impermanența nu se limitează doar la lumea fizică, ci se extinde și asupra psihicului. Însuși eul, din care brahmanii făcuseră o substanță eternă, este cuprins în acest flux al precarității. Buddhismul este unic în istoria gândirii umane prin negarea existenței unui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ele însele în continuă schimbare, așa că, ea este complet instabilă. Numai credința noastră în instabilitatea și unitatea acestei efemerități a stărilor de conștiință, însoțită de o continuă repetiție și obișnuință, ne îndepărtează de adevărata esență a lumii fizice și psihice - impermanența și devenirea. Eul e un simplu flux de idei și tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce am gândit. „Sufletul” nostru este asemenea unei flăcări dintr-o suită neîntreruptă și mereu reînnoită de flăcări, care sunt într-o unitate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]