403 matches
-
copii fiind, ne construiam o cazemată. Aveam 8-9 ani și am muncit la ea o vară întreagă. Mi-aduc aminte perfect forma construcției, mirosul de rășină de la brăduții din jur. O alta este legată de prima mea dragoste: o ploaie, impermeabilul fetei și sunetul picăturilor căzînd pe el... nu știam să ne sărutăm, era spre toamnă, ne-am apropiat obrajii: senzație delicată, un obraz tînăr, rece și proaspăt. A treia imagine. Eram student, tatăl meu murise cînd mă găseam în anul
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
am întrebat... Se auziră păcănituri dese. Teppe mă privea compătimitor. - Nu merge, - zic. - Eu din capul locului am avut îndoieli, dar n-am spus. - Pot să dorm puțin după paravan? - Bineînțeles, - Teppe nu se miră. - Vreți să vă înveliți cu impermeabilul meu? - Merge și fără. Mi-am scos ghetele și m-am culcat. Trebuia să mă concentrez. Altminteri, realitatea își pierdea definitiv contururile. Deodată m-am uitat la mine de departe și m-am văzut buimac și ridicol. Cine sunt eu
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am putea merge chiar mai departe, la ,,Lăsați ploaia să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi.." (Petiție), însă cele opt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
vânzare articole de îmbrăcăminte elegantă marca „House of Art“ din colecția primăvară-vară 2003, pentru femei, bărbați și copii (compleuri cu fustă, sarafan, pantaloni și sacou, costume cu pantaloni, vestă și sacou, fuste, rochii, bluze, pantaloni, sacouri, veste, cămăși, pardesie, scurte, impermeabile la prețuri cuprinse între 999000 și 2 499 000 de lei), precum și ținute sport (tricouri, maiouri, jeanși, fuste jeans, cămăși de blugi, treninguri, dar și costume de baie, ochelari de soare, șosete și curele). În fiecare sezon magazinele „Staff Collection
Agenda2003-13-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/280849_a_282178]
-
agresivitate nobilă. Acum te... - Tataie, trezește-te! Nu mai reziști până la Anul Nou! Băiatul se ridică de pe bancă și, în același timp, băgă mâna dreaptă în buzunarul scurtei. Acum nu toată lumea își mai permite o înmormântare. Îmi pipăii febril buzunarele impermeabilului meu elegant. Buzunarele sunt goale, așa cum trebuie să fie buzunarele unui președinte. El nu trăiește din buzunarului său, ci din cel al țării. Mă uitai în jur. Și deodată ceva străluci în spatele băiatului care se ridicase, iar deasupra capului lui
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
care mergea cu rulota, trăgând după sine acel surogat al casei. Un aragaz de voiaj cu gaz, mese și scaune pliante. O frânghie de material plastic pentru întinsul rufelor în locurile de popas și clame de lemn. Mușamale pentru masă, impermeabile. Un set turistic pentru picnic - farfurii colorate de plastic, tacâmuri, solnițe și pahare. Tata a cumpărat de undeva de pe drum, de la un târg de vechituri, unde lui și mamei le plăcea să meargă (atunci când nu se fotografiau în fața bisericilor și
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
conformism funciar, în linia autentică a lui Sainte-Beuve". Dar nici Lemaître nu merge prea departe în postura de critic al contemporanilor novatori. Pretins "campion al scriitorilor noi", cînd a avut prilejul să scrie despre Mallarmé, s-a dovedit, din păcate, impermeabil la limbajul insolit al acestuia, pronunțîndu-se astfel: Totuși el a început prin a face versuri foarte frumoase și, în ciuda unor singularități, foarte inteligibile (altfel n-aș fi îndrăznit niciodată să spun Ťfoarte frumoaseť, căci nu îmi bat niciodată joc de
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
mă simt de parcă aș fi superior, prea tumultuos, prea plin de sine și prea dur în suflet, deși știu că, în realitate, nu-i așa. Acum, chiar dacă cochetez voit cu toate femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce este literatura, citeste-o. Iar dacă nu-ți place...", nu mi-a spus chiar că o să rezulte că sunt un cretin, nu gândea așa ceva despre mine, dar era o formă duioasa de a lăsa să se subînțeleagă că sunt impermeabil la o capodoperă literară. Și atitudinea tatei era cu atat mai meritorie cu cat eram deja în perioada în care camaradul Rostand era considerat "depășit", chiar dacă aceasta impresie nu era atât de marcată pe cat a devenit acum. Eram la 40
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
niște picături de ploaie grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început să-și țeasă firele misterioase, Îndată ce Dora Învârti cheia În broască. Dacă vorbesc În termeni obscuri, vă implor, fiți indulgenți. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cauză nobilă. Se Încruntă. Atâta timp cât nu trebuie să ne vedem, da? Astfel că, cu puțin după miezul nopții, am putut să plec din casa În care am stat În ultimii trei ani, fără a fi observat de polițiști. Îmbrăcat În impermeabilul lui Ivan Britz, murdar și puțind a pește, cu cele două perne cu care venise legate În jurul mijlocului, pentru a umple Învelișul cauciucat. În cap Îmi Îndesasem o pălărie de paie pentru pescari, coborâtă până la nivelul sprâncenelor. Pentru a părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
eu, cu toate disimulările mele, puteam s-o accept. Un tremur plăcut Îmi străbătu corpul, ca atunci când mi se Încorda treptat un mușchi. Am căutat prin buzunare după țigări - dar n-am găsit decât portțigaretul Încuiat de la Dora. Scoțându-mi impermeabilul urât-mirositor, mi-am dezlegat șireturile și am ieșit pe coridor cu tălpile goale. Covorașul Împletit mă gâdila plăcut, sângele Îmi vâjâia. Eram sigur că sunt pe drumul cel bun. Azi, În timp ce Îmi mâzgâleam ideile pe marginile foilor rupte, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de hârti Într-un plic și o să-l trimit lui Manetti. După care, mai am de livrat obiectul ăla pe care m-a rugat Karp să-l expediez, apoi sunt liber să fac ce vreau. Tocmai m-am Îmbrăcat cu impermeabilul lui Ivan Britz. Cleștișorii Îmi mângâie gleznele, și calul de lemn de la Dora e În valiza de pe portbagajul bicicletei. În curând roțile Torpedo-ului meu negru ne vor legăna zumzâind pe smoala umedă, ducându-mă departe de iubire, rușine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tizei sale. Într-un domeniu unde gradul de respectabilitate scădea văzând cu ochii, iar preocuparea pentru sănătate subția rândurile mușteriilor, persoanele ca Dan constituiau de departe cei mai buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme. Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În care Norman Își atîrna impermeabilul. Deci ploua și la Boston. PÎnă atunci, nu se Întorsese niciodată la prăvălie după Închidere, așa că l-am privit Îngrijorat cum se duce de la un coridor la altul, uitîndu-se cu atenție În jur de parcă era prima dată cînd se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
i-o arăt lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat. Lângă supermarket, o femeie tânără într-un impermeabil de plastic radia o lumină cireșie în vreme ce traversa drumul. Mișcarea mașinii, atitudinea și geometria sa, suferiseră o pronunțată transformare, de parcă ar fi fost epurată de toate concrescențele familiar-sentimentale. Indicatoarele stradale dimprejur, fațadele magazinelor și trecătorii erau influențați de mișcarea mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta un impermeabil albastru, gros pe care nu-l mai văzusem înainte. Părea că făcea ceva, un ceva mare, un soi de plan din scânduri și șipci, cu cutii și cutiuțe pentru ceai și alte mărunțișuri aranjate cu mare grijă înăuntru. Am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-o așeză în montaj lângă toate celelalte. Scout își scoase impermeabilul gros și-și trase pe ea vesta, dându-și părul pe după urechi doar ca acesta să iasă și să-i cadă pe față de fiecare dată când se apleca. Din spatele paharului meu cu hârtii, încercând să rămân neobservat, am urmărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu... — Mersi, am zis, trăgând-o pe mine. Și ascultă... — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ori "în centrul atenției". Mediamaniacii știu ce spun. Nu uităm fiindcă vrem, fiindcă vrem să uităm. Poate că sîntem presați s-o facem. Elita comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă simt de parcă aș fi superior, prea tumultuos, prea plin de sine și prea dur în suflet, deși știu că, în realitate, nu-i așa. Acum, chiar dacă cochetez voit cu toate femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de bărbie și vindeca anginele cu o feroce pensulă de badijonare. Albinosul își făcea rondul prin ploaie, intrigat, înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la etajul întâi mormăind
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
însămi nu-mi mai aparțineam. Anxietatea din garsoniera de la demisol creștea cu viteză tropicală, ca o passiebloem, iedera care împodobea în multe locuri din oraș zidurile caselor și gardurile grădinilor. Tot mai des mă surprindeam luându-mi geanta, aruncându-mi impermeabilul pe umeri și ieșind în grabă din casă, fără să știu încotro merg. Orașul, care semăna cu un melc, o scoică, o pânză de paianjen, o dantelă elegantă, un roman cu o neobișnuită structură circulară, și ca atare fără final
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]