210 matches
-
europene, dar adesea dispus să facă concesii intereselor străine, să instaureze chiar o dinastie catolică, Eminescu era regele neîncoronat al geniului național, el întruchipa absolutul, arheul românității. Numai așa trebuie înțeleasă fermitatea existențială a tot ce a făcut Eminescu, acea impersonalitate pe care i-a lăudat-o T. Maiorescu, neavând nimic comun cu ura, intoleranța, care i-au fost uneori atribuite. Carol Îngăduitorul trebuia "silit" să urmeze linia românității statului de la Dunăre, ceea ce s-a și întâmplat, spre meritul final al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36 ani, Portrete eminesciene, îl contrazice pe Tudor Vianu care afirmă că portretul poetului este așa cum l-au "desenat" Maiorescu și Slavici (impersonalitate, indiferentism), nu așa cum apare în evocările lui Caragiale, "convențional", cu accent pe umanitatea poetului. Tânărul polemist, deloc sfios cu "monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
hexadei. Comparându-l pe Barbu cu Eminescu, criticul emite una dintre judecățile cele mai subtile din critica noastră considerând că despărțirea lor s-a produs în zona "destăinuirii iubirii", întrucât "Joc secund, din contră, este atingerea cea mai pură a impersonalității în materie de erotism (...) În realitate, Joc secund este un extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală." (p. 368-369). Biografie și transdisciplinaritate În spiritul comprehensiv al transdisciplinarității, relația biografie-operă nu putea lipsi din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Există un orgoliu mai ales în înfrângere: „Nimeni nu e modest, fiindcă nimic nu te face să devii modest. Orgoliul înfrângerii. // Purta pe frunte stigmatele succesului” (I, 236). La oricine s-ar referi aici Cioran, dacă nu cumva, sub masca impersonalității, se referă la sine însuși, nu putem să nu remarcăm această dispută între construcții oximoronice: pe de o parte orgoliul înfrângerii, pe de alta, stigmatele succesului. Între aceste două extreme, care la limită se suprapun, se va putea mișca el
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rapid și a câștigat un larg interes prin caracteristicile sale principale: ierarhia; competențele și responsabilitățile sunt clar definite în condițiile diviziunii muncii; continuitatea; angajații sunt incluși într-o structură de dezvoltare a carierelor care le oferă conștient posibilitatea avansării lor; impersonalitatea; activitățile se desfășoară conform unor reguli prestabilite care exclud intervențiile arbitrare sau favoritismele; experiența; selecțiile în urma cărora sunt acordate recompensele financiare sau avansările se bazează pe experiența profesională a angajaților. Din perspectiva lui Weber, administrația presupune coordonarea și elaborarea politicilor
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
să intre în conflict cu procesul democratic. În general, interacțiunea dintre două sau mai multe sisteme afectează toate subsistemele componente. În acest caz, stările conflictuale generate de comportamentul managerial dictatorial afectează atât sistemul de valori al birocrației (ierarhia, specializarea și impersonalitatea), cât și sistemul de valori al democrației (egalitatea, participarea și individualismul). Surse de creștere dimensională a birocrației Există o evidență clară referitoare la creșterea dimensiunilor birocrației ca efect al „voinței publicului”. Cu alte cuvinte, există o majoritate largă care susține
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
poet care se pare că putea controla orice varietate de muzică, avînd o minte ce se putea proiecta într-o sută de feluri diferite - o adevărată minte plăsmuitoare (shaping mind). Nimic în viața lui Chatterton nu e mai minunat decît impersonalitatea lui; nu creează poezie din durerile sau suferințele sale, cînd compune versuri, pare să fi evadat din sine. Prin urmare, Chatterton se pare că dispunea de ceea ce Keats avea să definească drept "capacitatea negativă" (negative capability). Poate nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ce e firesc de-o parte, ce e nefiresc de alta. Căsătoria mea de scurtă durată cu Grollfeuer al meu mi-a permis să recunosc exact totul. Grollfeuer, știți dumneavoastră, a fost un teoretician al recunoașterii, ginecolog, psihoanalitician, o adevărată impersonalitate, în general o persoană gata nimicită, deci chiar un Grollfeuer, un fenomen secundar în principal. DOAMNA KOVACIC: Dar domnul profesor Grollfeuer era un om așa de plin de dragoste. Că el a trebuit așa de timpuriu să dispară dintre noi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de umili funcționari, militari cu grade inferioare, pensionari și alți bătrâni, narează în general fără efuziuni lirice, fără descripții ample de natură, fără nostalgia timpurilor defuncte, fără aureolarea „bătrânilor”, ca în povestirile lui Emil Gârleanu. El nu duce obiectivitatea până la impersonalitatea naratorului, asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat, trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
a nu semăna cu nimeni înseamnă, pur și simplu, lașitate."277 Este, de fapt, esența primei părți a articolului discutat aici, prin care Eliot, la rândul său, își dovedește afiliația clasică. Un alt principiu care susține această încadrare vizează aspectul impersonalității în poezie, tratat în a doua parte a textului. Pentru a-și explica punctul de vedere în această privință, Eliot recurge la o analogie a poeziei cu un proces chimic când un filament de platină este introdus într-un recipient
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cel biografic, social, istoric etc.280 Revenind la articolul lui Eliot, se observă o reluare în finalul său a teoriilor enunțate mai ales cea privitoare la depersonalizarea creației care este coagulată într-o formulare concisă: "Emoția artistică e impersonală."281 Impersonalitatea cerută poeziei nu poate fi atinsă decât prin valorificarea a ceea ce Eliot numește "momentul prezent al trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia acestui text este importantă și din alt unghi și anume prin stabilirea unor scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o dispariție a eului empiric, o accentuare a coordonatelor operei în defavoarea autorului: "Clasicismul adevărat se recunoaște prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
iscată cu acest prilej a evidențiat aspectul complementar al principiilor estetice ale celor doi combatanți, a căror dispută stă la temelia criticii literare românești moderne. Sprijinindu-se pe teoriile lui Platon și mai ales pe ale lui Schopenhauer, M. afirmă impersonalitatea artistului în perceperea lumii: în cursul acestui act artistul se uită pe sine și se înalță în sfera unui „entuziasm impersonal”, izvorât din altruism, pătrunzând astfel în natura absolută a lucrurilor și reușind să redea nu particularul, ci generalul. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Maiorescu, numai simultane: adesea, ele se confundă [...]. Dacă există o ratare, o renunțare în cazul lui Maiorescu, rădăcina ei trebuie căutată în zonele cele mai adânci și mai obscure ale geniului său, acolo unde înclinația către polemică și înclinația către impersonalitate se confundă, acolo unde spiritul negativ, ce există prin opoziție, și spiritul pozitiv, edificator în absolut, nu se pot despărți. Cât de adânc merge această contradicție în structura operei lui Maiorescu ne putem da seama analizând două categorii opuse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
despărți. Cât de adânc merge această contradicție în structura operei lui Maiorescu ne putem da seama analizând două categorii opuse de articole: pe acelea curat polemice și discursurile. Vom constata că polemicele, expresia cea mai directă a opoziției, tind către impersonalitate, iar discursurile, expresia cea mai directă a impersonalității, tind către polemică. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulele limbei române pentru începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
structura operei lui Maiorescu ne putem da seama analizând două categorii opuse de articole: pe acelea curat polemice și discursurile. Vom constata că polemicele, expresia cea mai directă a opoziției, tind către impersonalitate, iar discursurile, expresia cea mai directă a impersonalității, tind către polemică. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulele limbei române pentru începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
vor intra niciodată în telejurnal, dar vor ajunge acolo cutare francez, cutare om, un antreprenor sau un sfânt anume. "Toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi" iată o propoziție abstractă și decontextualizată, interzisă tehnic pe ecran. Generalitatea și impersonalitatea unui enunț de drept face imposibilă punerea în imagini a statutelor juridice (precum cel de cetățean, de proprietar sau de creanțier) în afara unor caraghioslâcuri jenante. Dreptul nu are drept la imagine 107. Imaginea ignoră operatorii sintactici ai disjuncției (fie... fie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și-a scris marele mistic ortodox, Simion Noul Teolog, Dragostele imnurilor divine, după cum ne povestește biograful și ucenicul său, Nichita Stetatos. Și tot în această stare și-a scris Tereza d’ Avila poesiile. 3. Al treilea aspect al inspirației este impersonalitatea, cum o numește Richard Muller Freienfels, ceea ce vrea să spună că artistul, deși e prins cu întreaga personalitate vibrândă în inspirație, are sentimentul că nu el e cauza ei, ci cauza stă într-o putere care îl depășește și e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei nu era decât un instrument prin care lucra spiritul”. Delacroix, de la care împrumutăm acest citat, adaugă. „Asemenea mărturii sunt foarte numeroase”. Această conștiință unanimă a artiștilor că altcineva mai presus de ei le dăruiește inspirația, Freienfels o numește impropriu „impersonalitate” din tendința de a diminua caracterul de dualitate al inspirației. Căci esteticianul german e, ca și americanul Leuba, foarte raționalist în explicarea fenomenelor artistice și mistice. Numele mult mai propriu al acestei puteri vii, simțite unanim în extazul estetic, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru destinatarii lor, prin care aceștia sunt îndemnați să urmeze o anumită conduită. 2.3.4. Trăsăturile normelor juridice În ceea ce privește trăsăturile normei juridice nu există o unitate de opinie în literatura de specialitate. Cei mai mulți autori identifică însă următoarele trăsături: generalitatea, impersonalitatea și obligativitatea 74. Fiind o regulă tipică, un model, un standard al unui "tip" generic de conduită, norma juridică se caracterizează prin generalitate. Această trăsătură a normei juridice a fost identificată însă din dreptul roman, Ulpian afirmând că Jura non
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
105 normativitate: caracterul de, 116; sursele normativității, 140, 146, 152 normă: clasificare, 14; conceptul de, 14; condiția de aplicare, 95; conținut, 102, 121; de drept, 73, 74; expresia calitativă, 100; expresia imperativă, 100; formă, 102; functor deontic, 96; generalitatea, 124; impersonalitatea, 124; logica normelor, 97; juridică, 109, 114, 116, 119, 121, 125, 127, 134, 170; morală, 101, 139; obligativitatea, 124; semnificație, 94; structura, 101, 102 O obligație: legală, 51; legitimă, 48; morală, 29, 86, 134, 177, 202 ordine normativă, 54, 187
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
domniei tale este o întrerupere a vieții mele. Aceasta este ruptura"360. Exemplul paradigmatic de ruptură îl găsește în primul vers din Oda (în metru antic): "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Genialitatea acestui vers merge până la o maximă impersonalitate, până la dibuirea rupturii din materia profundă, microcosmică: "Mă tem uneori că acest vers este atât de total, încât nu se poate să nu existe o moleculă dintr-o materie oarecare, o moleculă care să reproducă întocmai și în relief, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de reguli și reglementări formale, astfel că funcționarea birocrației este guvernată de un sistem consistent de „reguli privind mijloacele coercitive, fizice, sacerdotale sau de alt gen, care se află la dispoziția funcționarilor” și de aplicarea acestor reguli la cazuri specifice. Impersonalitate și imparțialitate. Autoritatea este impersonală, ea fiind dependentă de regulile organizaționale și corespunzătoare nivelului ierarhic al funcției unei persoane. Promovarea în carieră se face fie în funcție de vechime, fie de competența dovedită în realizarea activităților, fie printr-o combinație a celor
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
intermediară, în sensul că sunt gupuri mici, unde funcționează relații „față în față” și chiar de implicare integrală a personalității (inclusiv emoțională), dar sunt temporare și nu angajează scopuri și valori comune fundamentale. Ele protejează cumva indivizii față de anonimat și impersonalitate, într-o lume (modernă și postmodernă) ce are tendința de a pulveriza identitatea de sine. Prietenii de chefuri, variate grupuri de întâlnire (cei ce joacă fotbal, după care merg la o bere, și altele) constituie exemple de acest gen. În
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
autorității, în virtutea căruia autoritatea este dată de funcție, fiecare funcție inferioară fiind sub controlul și conducerea celei superioare; principiul sistemului de reguli și reglementări formale rațional stabilite (legi, decrete, regulamente), care asigură transformarea legitimității autorității în legalitatea regulii generale; principiul impersonalității și imparțialității, care derivă din faptul că relațiile dintre membrii organizației și dintre ei și clienți sau beneficiari sunt formale, oficiale, bazate pe reguli, aceștia comportându-se fără ură sau pasiune, fără afecțiune sau entuziasm; autoritatea este impersonală, ea derivând
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]