84 matches
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI SOCIALA A BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_gandirea_teologica_si_sociala_a_bisericii_.html [Corola-blog/BlogPost/364714_a_366043]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE PARTENERIATUL STAT BISERICA IN DOMENIUL FILANTROPIEI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_parteneriatul_stat_biserica_in_domeniul_filantropiei.html [Corola-blog/BlogPost/364700_a_366029]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE BISERICA, STAT SI FILANTROPIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_stat_si_filantropie_.html [Corola-blog/BlogPost/366819_a_368148]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
BISERICA IN DOMENIUL SOCIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Desapre_parteneriatul_stat_biserica_in_domeniul_social_.html [Corola-blog/BlogPost/366933_a_368262]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_gandirea_teologica_si_actiunea_sociala_a_bisericii_in_lumea_contemporana.html [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
a voinței și a lucrării lui Dumnezeu Cel ce ființează în trei Persoane și sunt abordate ca valori religioase obiective. Încetează să aibă caracter personal absolut și devin deontologii absolute”. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI ACTIUNEA SOCIALA A BISERICII IN LUMEA CONTEMPORANA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_gandirea_teologica_si_actiunea_sociala_a_bisericii_in_lumea_contemporana.html [Corola-blog/BlogPost/350500_a_351829]
-
trebui să facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei dumnezeiești și a celei umane. Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Bisericii și a Statului constă în abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „Biserica nu este indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța acestora și are
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Biserica_ortodoxa_in_fata_provocarilor_lumii_contemporane_si_rolul_ei_social_filantropic_in_societatea_postmoderna_secularizata.html [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
poetul nu pregeta a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de a se situa pe treaptă situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o „democratizare” a eului, menit a-i giră libertatea manifestrărilor publice." - Gheorghe Grigurcu, "Poezia română contemporană", vol. I, (Ed. Convorbiri literare, 2000) "Leo Butnaru este unul dintre poeții români importanți de astăzi." - Nicolae Prelipceanu
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta? / Cerne pre noi cenușiu și pustiu asudat” ( c a e ec). Autorul nu e decît un martor, un cronicar liric al unor grozăvii generalizate. Intervine uneori o impersonalizare ce se manifestă în tablourile care obiectivează dezechilibrul, degringolada, anomalia, așa cum e bunăoară un peisaj cu iz simbolic ( u e ). Pretutindeni se percepe „o așteptare îndelungată”, o tensiune cînd tăcută („Era tăcerea nefirească peste toate”), cînd clamoroasă („Strigăte mari în
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
ca Fred, în fapt "cititorul" gesturilor sale, să se recunoască în acțiunea narată, trebuie să fie obiectiv. Caracterul inoperant și lipsa de adecvare a termenilor "subiectiv" și "obiectiv" devin, astfel, ușor evidente chiar pentru bunul simț comun, iar formele de impersonalizare sau de subiectivizare a unei opere sunt relative.454 Am încercat să demonstrăm, cu argumente, singularitatea efortului romancierului Camil Petrescu, concentrându-ne asupra Patului lui Procust, pe care îl apreciem ca mai bogat în indicii ale originalității și mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este asemănat și cu un balon cu aer cald, legat mai întâi cu sfori de spiritul poetului, pentru ca ulterior să fie eliberat, detașându-se, astfel, drept un obiect de sine stătător. Se observă aici sugestia unei anumite obiectivări, a unei impersonalizări a actului artistic care, odată concretizat într-o formă definitivă, capătă autonomie. Este o idee pe care și T. S. Eliot o va dezvolta în numeroase rânduri accentuând desprinderea creației de trunchiul care a generat-o, căpătând în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sale remarcabile la dezvoltarea literaturii. Această contribuție nu trebuie percepută doar prin intermediul operelor literare propriu-zise, ci și prin articolele sale teoretice, care impun câteva aspecte și noțiuni cu mare rezonanță în epocă, precum reconsiderarea tradiției dintr-o perspectivă vie, dinamică, impersonalizarea actului artistic, crearea unui "corelativ obiectiv" ca expresie concretă a trăirilor etc. Prin toate aceste elemente, Eliot de fapt reînvie în critică principiile clasicismului, inițiind o direcție ce va lua amploare în prima jumătate a secolului al XX-lea, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
platină reprezintă spiritul poetului care "e de fapt un receptacol care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă."278 Sunt idei care accentuează impersonalizarea actului artistic, asemănătoare cu obiectivarea promovată de poeticile clasice, în sensul "dispariției" eului empiric, a purificării discursului de accentele personale. Teoria lui Eliot implică însă aspecte mai complexe vizând procesul creativ în sine, nu numai rezultatul acestuia: "părerea mea este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
moduri specifice și neașteptate. Impresiile și experiențele importante pentru poet ca om pot să nu apară în poezie, iar cele care devin importante în poezie pot juca un rol cu totul neglijabil în personalitatea omului." Prin dezvoltarea acestei teorii privind impersonalizarea actului artistic, Eliot nu anulează "doza de conștiență și deliberare" pe care o consideră absolut necesară un alt element de factură clasică. De altfel, definiția poeziei, definiție ce a făcut carieră, se subscrie acestei viziuni prin modul în care este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
deosebiri care îl disting de ceilalți; numai cel care are atât de mult de dat încât poate uita de sine în opera sa își poate îngădui să colaboreze, să dea și să ia, să pună de la el." Această apologie a impersonalizării, a obiectivării este desigur un semn clar al viziunii clasice a lui T. S. Eliot, după cum am mai sugerat și prin analiza anterioară a articolului Tradiția și talentul individual. Trecând la definirea conceptului de critică, așa cum o percepe autorul, se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
alcătuiască formula acelei emoții anume (subl. aut.); așa încât, atunci când sunt date faptele externe care trebuie să se finalizeze în experiența senzorială, emoția să fie imediat evocată." Cu alte cuvinte, "corelativul obiectiv" presupune o substituire care are ca scop o anumită impersonalizare în măsura în care emoția nu este exprimată direct -, dar și o clarificare, o aprofundare în măsura în care inefabilul sentimentelor capătă concretețe. Echivalarea obiectivă a liniilor interioare este considerată necesară de către critic la un dublu nivel al realității personajului și al realității operei. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la o lovitură de teatru."320 Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
există o jubilație nezăgăzuită, o exuberanță atotcuprinzătoare, vizibilă în tehnica amânării secvențelor dramatice. Trei sferturi din carte nu ni se „oferă” nici un cadavru, iar când acesta e invocat, el rămâne - ca în The Little Sister - în afara razei vizuale a cititorului. Impersonalizarea (undeva, cineva, dintr-un motiv oarecare, e omorât), obiectivitatea rece, detașarea calmă se insinuează într-un decor în care Marlowe pare să fi scăpat cu totul hățurile propriului destin. Nu există o motivație profundă a implicării sale și nici o serioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reprezintă un concept a cărui relevanță nu se limitează la domeniul teoriei narative. În contextul prezent cele două forme de bază diferențiate trebuie să fie mai întîi înțelese în natura lor de concepții diferite ale intermedierii întregii narațiuni: personalizarea și impersonalizarea procesului narativ. Impersonalizarea încearcă să trezească în cititor impresia nemedierii prezentării narative a unui eveniment și, odată cu ea, iluzia că ceea ce este narat trebuie perceput, să spunem, in actu. Paradoxul aparent întîlnit aici, o (iluzie de) nemediere a materialului mediat
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a cărui relevanță nu se limitează la domeniul teoriei narative. În contextul prezent cele două forme de bază diferențiate trebuie să fie mai întîi înțelese în natura lor de concepții diferite ale intermedierii întregii narațiuni: personalizarea și impersonalizarea procesului narativ. Impersonalizarea încearcă să trezească în cititor impresia nemedierii prezentării narative a unui eveniment și, odată cu ea, iluzia că ceea ce este narat trebuie perceput, să spunem, in actu. Paradoxul aparent întîlnit aici, o (iluzie de) nemediere a materialului mediat, este de asemenea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că v-am deranjat la o oră atît de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de tîrzie, N-aș vrea să vă întrerup tocmai acum, dar...), folosirea de termeni impersonali, care nu fac trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest tip de politețe fiind acela al comportamentului familiar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau doar „!” DIL este o tehnică veche, care poate fi relaționată util cu distincții literare esențiale de metodă narativă, precum cele dintre redare și relatare, ori dintre mimesis și diegesis. Dacă prima plasează accentul pe reprezentarea caracterologică directă sau pe impersonalizare, cea de-a doua implică o prezentare rezumativă mai indirectă, mai detașată din punctul de vedere al povestitorului. În narația evenimentelor, mimesisul se asociază cu o prezentarea scenică, în timp ce diegeza este legată de o prezentare condensată, „editată”, rezumativă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
limbii la elementele considerate poetice, dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea Refăcând în sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o oscilare între lirismul subiectiv și cel obiectiv, între masca impersonalizării și cea a autobiografismului. Optzeciștii preferă un discurs lucid, în care propria biografie funcționează ca pilon al unei structuri în același timp mitizantă (ficțională) și demitizantă (de ridiculizare a clișeelor literare, a platitudinilor sentimentale pentru că numai astfel ele pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
statului pe seama acestor deficite bugetare. Finanțele contemporane au devenit pragmatice, cele mai notabile realizări în domeniu fiind legate de tehnicile moderne de gestionare a capitalului, de piața financiară și de reformarea sistemului fiscal prin promovarea unor noi principii precum nediscriminarea, impersonalizarea, individualizarea și lipsa arbitrariului 9. 6 Ibidem, p. 22. 7 Gabriela Anghelache, P. Belean, Finanțele publice ale României, Editura Economică, București, 2003, p. 31. 8 Maria Andrada Georgescu, op. cit., p. 14. 9 C. Tulai, Finanțe publice și fiscalitate, Editura Casa
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]