7 matches
-
tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de entitate subiectivă obiectivată sau impersonalizată, care se desfășoară concomitent cu derularea textului comentat, inefabilul actului critic dublând inefabilul lumii sondate. La drept vorbind, Faulkner este un subiect descurajant. Să scrii o monografie Faulkner este ca și cum te-ai apuca să comentezi Biblia sau Ulise, de Joyce
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
fi trimisă prin email. Nici tu semne diacritice, nici tu hârtie aleasă cu grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l depune în cutia poștală. Totul impersonalizat, adus la "basic instinct"-ul comunicării eficiente și instantanee. Sunt sigur că "instantaneitatea" funcționează. În ce privește "eficiența", m-am cam lămurit privind vidul comunicațional coborât ca o păcură neagră deasupra unei întregi generații. Există speranța că dacă partea "scripturistică" e la
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
de forțe, o animalitate deliberată, un fel de fericire barbară care lega, inconștient desigur, spectacolul morții savurat cu delicii de recompensele generoase oferite propriei vieți cu atîta elan". Rînduri din care încă o dată rezultă situarea Anei Blandiana la antipodul turistului-standard, impersonalizat, evacuat de criterii și emoții, în postura unei personalizări ce-și asumă spațiul precum un depozitar al trecutului, iar trecutul ca o sensibilizare proprie. Exigențele estetice și etice, îngemănate, decurgînd din această sensibilizare îi acordă autoarei-călătoare o responsabilitate deopotrivă față de
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
unde steagul (semn de carte) e/ acum rupt, făcut ferfeniță, de ce n-am urcat/ pînă în vîrf cu el?" (Nervi Ești ca o carte, predestinatăț). Dovadă că cercul neîmplinirii se închide pe deasupra accidentelor istorice considerate în parte. Dacă iubirea e impersonalizată, supusă "corecțiilor" relativității, înfățișîndu-se perfidă în ispita pe care o include (,O legătură de amor - vine, din cînd în cînd, zgîriind cu ghearele/tencuiala apartamentului, la etajul/ doi, se așază pe pervaz la fereastra închisă a sufrageriei și/ mă privește
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
zeniturile de unde spectacolul universal se întinde nesfîrșit, divers, contradictoriu” (Mențiuni critice III, ed. cit., p. 293). Comparația - din nou, contrastivă - între „abstractizarea” romantică (subiectivă, „laminată” expresiv și profund personală: „stilul eminescian e unic”, „imposibil de imitat”) și cea modernisto-avangardistă (imagistă, impersonalizată, nonfigurativă, mult mai pîndită de „spiritul de școală”, de tirania „formulei”) îi prilejuiește lui Perpessicius cîteva relevante disocieri teoretice între poezia tradițională și cea (ultra)modernă. Treptat, adeziunea criticului la poezia lui Voronca se transformă în critică de susținere. Comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de mișcare cu veleități de poet, colegele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca regentă sau ca mamă obișnuită, nu este menționată decât în cazul în care se dovedește demnă de atributele-tip ale Fecioarei, într-o portretizare oricum impersonalizată, în care nu interesează în niciun fel trăsăturile distinctive sau realizările ei culturale. Așa cum se poate citi și în Cantemir, dar și în cronicile muntenești, personajele feminine sunt adevărate obiecte de interior, ale căror rare apariții publice sunt puse doar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]