857 matches
-
moartea, exilul sau prosperitatea occidentală, sau felul cum arată un evreu comunist, sionist sau dușman de clasă și la acest capitol autorul înregistrează un succes cu personajul său Ariel, prietenul cel mai bun al naratorului, care evoluează, de la fiu de impiegat ceferist, prin statutul de militant școlit la Moscova până la negustor bogat de vinuri în Spania, arestat pentru motive obscure de spionaj. Versatilitatea lui e fascinantă și ilustrează încă o dată condiția specială a fiilor lui Israel, apatrizi dominați și dominatori la
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
băgând mâna în buzunar. Nu mă refer la categoria, existentă și ea, a profesorilor odioși ce nu se sfiesc să pretindă cadouri ori sume de bani. Mă refer la nesimțirea tot mai multora dintre părinții pentru care profesorul reprezintă un impiegat căruia îi împingi pe lângă ghișeu papornița din care iese gâtlejul măcăitor al raței îndopate și creasta roș-proletară a cocoșului. Că s-a ajuns la un fenomen de masă, nu trebuie să șocheze pe nimeni. S-a ajuns unde era inevitabil
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
lucrurile nu stau chiar așa!" Rugăminți fără efect: din studiou, "nea Mișu" (ori Nelu, ori Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
metafizică", în stare să scrie rupându-se de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust al delimitării modelor și al pregnanței timpului istoric. Este ceea ce numește Eugen Simion labilitatea interpretării dintre "impiegații de mișcare" și "procurorii morali" ai literaturii. Două praguri semnificative. refața este analiză, pe etape, a biografiei omului. Eugen Simion nu încearcă să abată atenția de la marea lui afecțiune, rezultată din cunoașterea omului, direct, dar și prin mijlocirea corespondenței de la
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
după model Kafka, Borges sau Mircea Eliade), aluziile și citatele livrești, spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici de noapte, plutonieri majori, pensionari etc.) în care, la un moment dat, se petrece un fenomen supranatural. Hazul acestor texte
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
personaje. Ele percep absurdul și fantasticul cu deplină seninătate, fără surpriză și se adaptează instantaneu la situațiile cele mai terifiante, și ilogice, obișnuite fiind să accepte toate fanteziile aberante ale unui regim politic care își rătăcise de multă vreme busola. Impiegatul Hristea G. Niculae, protagonistul prozei Micile inconveniente ale existenței care, în ultima vreme, a dormit „cu Kafka sub pernă” are parte de o experiență kafkiană pe care însă mintea sa o primește cu deplină naturalețe cîntărindu-i rațional avantajele și dezavantajele
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
protagonistul prozei Micile inconveniente ale existenței care, în ultima vreme, a dormit „cu Kafka sub pernă” are parte de o experiență kafkiană pe care însă mintea sa o primește cu deplină naturalețe cîntărindu-i rațional avantajele și dezavantajele: „Hristea G. Niculae, impiegat de mișcare în gara din orașul C., s-a trezit, într-o limpede dimineață de iunie, cu capul greu. Iar am abuzat de alcool, și-a spus el, și asta-mi cauzează, după care a vrut să se scarpine-n
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu-său, Tăchiță, își luaseră la revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal ar fi fost ca
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu-său, Tăchiță, își luaseră la revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal ar fi fost ca impiegatul ăsta, Ilie, să-l fi reținut pe 312 în stația lui, unde acceleratul nu avea oprire; dar uitase și bătrânul, cu personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
pe 312 în stația lui, unde acceleratul nu avea oprire; dar uitase și bătrânul, cu personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă a morții. Mai e puțin-puțin și personalul ar intra în stație... Impiegatul dinainte s-o fi prins și va trage în ultima clipă de macaz, băgând trenul pe o linie secundară?... Măcar de nu ar fi ocupată și aceea, cine știe cum. Că se mai întâmplă, când n-ai noroc, ori dacă Cel de
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-o berărie”, unde „stau de vorbă (...) despre chestiunile la ordinea zilei”, cea mai incitantă dintre ele vizând „nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani”. Surprinzător, Anghelache îl apără cu vehemență
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială: „nenorocitul” care fuge cu banii furați în America. Dacă recitim perfid-banala scenă cu care începe Inspecțiune, analogia dintre cele două personaje îmbracă haina ostentației: ambii sunt vechi impiegați, cu reputație de funcționari model, „de o probitate mai presus de orice îndoială”, corecți și serioși, cu destine ce merg mână în mână. Repetata, invariabila identificare a amândurora cu termenul, comun și implacabil definitoriu, „nenorocitul” nu este deloc întâmplătoare. Când
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
și tac cu toții/ înfricați și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii/ trag în somn/ de păturile sociale/ din microfoane/ pleacă ordonanțe/ care vor renova cizmele/ vor desena o hartă a porcului/ vor evalua uraniul/ din bulion/ capetele pătrate/ au ieșit printre gratii/ și tactul creioanelor lor/ în ședințele de partid
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
substanța unor schițe (Petițiune, Căldură mare) stă chiar în voluptatea pălăvrăgelii. Iată un crochiu de dialog compus din șabloane gata făcute - simplu exercițiu de absurditate a limbajului (în treacăt fie zis, Eugène Ionesco de aici se trage): „Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? Impiegatul: Nu... Dar de unde era să vă vie? Domnul: Știu eu?, de la cineva. I: Nu. D: Bine (pleacă). I (scoțînd capul pe ferăstruică): Mă rog... D (întorcîndu-se): Poftim... I: Dar... Cum
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
pălăvrăgelii. Iată un crochiu de dialog compus din șabloane gata făcute - simplu exercițiu de absurditate a limbajului (în treacăt fie zis, Eugène Ionesco de aici se trage): „Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? Impiegatul: Nu... Dar de unde era să vă vie? Domnul: Știu eu?, de la cineva. I: Nu. D: Bine (pleacă). I (scoțînd capul pe ferăstruică): Mă rog... D (întorcîndu-se): Poftim... I: Dar... Cum vă cheamă pe dumneavoastră? D: Ion Popescu. I: Îmi pare
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
1931, salariile brute în cadrul Primăriei Timișoara erau următoarele: secretarul general - 15 000- 20 000 de lei/lună; șeful de secție, serviciu sau birou (clasa I)- 10 000-15 000 de lei/lună; șeful de birou- 8 000-10 000 de lei/lună; impiegatul - 6 000- 8 000 de lei/lună; ceilalți angajați - 3 000- 6 000 de lei/lună. În acest context, un abonament pe un sezon, pentru particulari, la Ștrandul Comunal, era de 600 de lei. În schimb, funcționarii obțineau același abonament
Agenda2003-29-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281267_a_282596]
-
încălțăminte - 4; cusător piese încălțăminte - 86; dulgher (exclusiv restaurator) - 4; dulgher - 24; electromecanic S. C.B. - lift - 5; faianțar - 2; fierar-betonist - 2; finisor-asamblator obiecte din mase plastice - 5; frezor universal - 6; frizer (persoane cu handicap) - 6; funcționar administrativ-secretariat, limba italiană - 1; impiegat auto (persoane cu handicap) - 1; lăcătuș mecanic - 13; lăcătuș-montator - 2; maistru lăcătuș construcții metalice - 1; manichiurist (persoane cu handicap) - 6; montator pereți plafoane gips carton - 2; montator subansamble - 8; muncitor necalificat la demolări - 10; operator calculatoare (persoane cu handicap) - 1
Agenda2003-31-03-bursa () [Corola-journal/Journalistic/281326_a_282655]
-
SC 10. Virgil Ciobanu, șef lucrări UMF 11. Stănușoiu Constantin Avram, director firmă 12. Claudia Iftode, medic de familie 13. Vasile Barb, funcționar 14. Ioan Luca, administrator firmă 15. Adrian Tuduce, referent 16. Sevastian Bălescu, economist 17. Petru Pavel Uzun, impiegat CFR 18. Florin Adrian Noveanu, consilier juridic 19. Mihaela Vancu, învățătoare 20. Daniel Bondar, administrator SRL 21. Ioan Marc, director firmă 22. Ioan Uibar, director soc. com. 23. Pavel Drăghia, agricultor 24. Vasile Miheț, șef formație exploatare gaze 25. Valentin
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
inspector resurse umane 19. Casian Tiberiu Ponia, agricultor 20. Vasile Radu Jude, inginer constructor 21. Mircea Simion, pensionar 22. Simona Gabriela Gherman, studentă 23. Nicolae Bodrîngă, întreprinzător particular 24. Floare Alina Gal, învățătoare 25. Marin Minea, agricultor 26. Ioan Oneț, impiegat de mișcare 27. Ienei Veronica Nedelcu, lector universitar 28. Sidonia Predescu, pensionar 29. Marius Truț, inginer 30. Petru Rusulescu, patron 31. Radu Nedelcu, inginer 32. Elena Supărare, pensionară 33. Ghiorgița Tănăsie, laborant 34. Emilia Veronica Ailincăi, pedagog 35. Bianca Borușteanu
Agenda2004-22-04-electoral () [Corola-journal/Journalistic/282469_a_283798]
-
mărturisit că am terminat studiile dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală a Teatrelor, pe care l-am obținut. A fost un interval de trei ani (1945-48), în care am scris piesa La farmecul nopții, tipărită la Fundațiile Regale (1945) care a căpătat Premiul scriitorilor tineri, și romanul Blocada
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
dăduseră afară cu raport negativ, spunea ea, băgând un lemn de pin în soba din bucătărie, iar ei n-o să-l uite niciodată, ei nu uită asemenea lucruri! Și atunci tata ne povestea cât de plăcut e la gară, când impiegatul ridică paleta roșie, când sunt anunțate trenurile venite din țară către mare și când conversează cu muncitorii din gara de mărfuri, cu muncitorii de la rampă, care știu exact ce produse vor apărea peste o zi sau două în magazine, pentru că
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
mărturisit că am terminat studiile, dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo, nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală a Teatrelor, pe care l-am obținut". Piesa Farmecul nopții, tipărită la Editura Fundațiilor Regale, în 1945, capătă Premiul scriitorilor tineri, iar romanul Blocada, tipărit, prin prieteneasca benevolență a lui Aristide Blank, la Editura Cultura Națională, în
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
îți șterg din memorie cruda experiență a unui trai petrecut în mijlocul unui conglomerat neomogen...” (Pe Dealul Spirei, 1890). Mahalaua lui N.N.Beldiceanu e locuită mai ales de oameni în vârstă, locuind într-o căsuță modestă, dar îngrijită, de pensionari, foști impiegați la cancelarie ca dl. Popescu, care trăiesc cu voluptate reîntoarcerea în natură. Cu tramvaiul cu cai, dl.Popescu și consoarta ajung la Filaret, la Franț horticultorul, și acolo, „când ieșiră în ulicioara liniștită și plină de miresmele zarzărilor, văzură la
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
în locomotive, remorcau două vagonete. Tichetele de călătorie le procurau părinții, cu mare greutate și multă răbdare, de la casa de bilete a cinematografului. La îmbarcarea, învălmășeală de nedescris. După ce se asigura că ușile celor două vagonete decapotabile erau bine închise, impiegatul de mișcare - costumat în uniforma Căilor Ferate Române, cu chipiu roșu și cu paleta verde în mână - sufla puternic în fluierul său de milițian și dădea semnalul de plecare, declanșând miracolul excursiei fără părinți. Claxonând puternic și prelung, trenulețul se urnea greoi
TRENULEŢUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377124_a_378453]