250 matches
-
rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a-i face să creadă pe romanii din vremea lor că seamănă cu cei din antichitate. Procedeul s-a extins și asupra statuilor de zei - iar chipul Fecioarei a fost dedus din cel al Venerei păgâne. Desigur, este o impietate să compari (să asemeni până la identitate, să-i transferi imaginea) zeița iubirii vulgare, pe Venus Vulgivaga, cu Fecioara Maria. Aceasta este tema poemului „Venere și Madonă” de Mihai Eminescu, poetul demonstrând că procedeul poate fi folosit și în scris („ut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
numeroase ediții ale clasicilor literaturii române. Chiar cînd pozau în cunoscători ai teoriilor despre limbaj și limbă, unii nu și-au putut înfrîna pornirile semidocte (Vezi, d.ex., editorialul Pentru filosofia limbajului, în "Secolul XX", nr. 325-326-327/1988, p. 6-8). Aceeași impietate față de limbă este manifestată și în traducerea unor lucrări de lingvistică (vezi Fragmente lingvistice de Wilhelm von Humboldt, publicate în aceeași revistă la p. 161-164). Din aceeași pornire semidoctă a rezultat și scrierea filosofie în loc de filozofie. Nici fețele bisericești nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prea nepregătit pentru o asemenea întâlnire, dar am simțit totuși străluminând difuz, sub țesătura meșteșugită a textului literar, acel ceva despre care Sfântul Augustin spunea că există în noi "mai adânc decât noi înșine". Nu cred că voi comite o impietate amintind aici cu precădere despre destinul literar al lui Valeriu Anania, cel care a învățat, de la Arghezi, meșteșugul de a lăsa cuvintele să dospească în tainițele minții până când inima le va scoate la iveală prin mărturisirea scrisă, maturate, zemoase, pline
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea lui Dumnezeu și ne povestește romanul lumii. Multe idei, multe informații bine digerate din diverse științe (fizică, neurobiologie, chimie, antropologie, geologie etc.) și sisteme filosofice, fără urmă însă de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decât să recunoască această limită și să o facă respectată. Dacă ea ar permite câtorva să o traverseze, acest lucru ar fi în detrimentul altor câtorva. Legea ar fi injustă. Ea ar fi încă și mai injustă dacă, în loc să tolereze această impietate, ea ar ordona-o. Că e vorba, de pildă, de proprietate: principiul este că ceea ce fiecare a făcut prin munca lui îi aparține, chiar dacă această muncă a fost comparativ mai mult sau mai puțin abilă, perseverentă, fericită și, prin urmare
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"515. Comoditatea unei astfel de atitudini a făcut ca, cel puțin în cazul publicisticii, exegeza să fie extrem de parcimonioasă, iar apropierile critice de jurnalistica eminesciană să fie privite ca un act de impietate 516. Conștienți că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"517 și că sensurile publicisticii eminesciene nu sunt un dat, ci reprezintă rezultatul unei activități
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 15. 162 V., în acest sens, opiniile exprimate de unii interpreți în Adevărul din 15-16 iunie, în care deplâng activitatea publicistică eminesciană, opinând că editarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria poetului. 163 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 164. 164 Alexandru Andriescu, "Publicistica eminesciană operă de asanare morală", în Cronica, nr. 13, 1990, pp. 1-8. 165 Critici la adresa
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București, 1975, p. 60. 516 La 25 de ani de la moartea poetului, publicația Adevărul (nr. 15-16, 1909), apreciind creația poetică eminesciană, deplângea activitatea publicistică, susținând că publicarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria sa (Apud D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editura Atos, București, 1999, p. 91). 517 Dimitrie Vatamaniuc, "Eminescu la sfârșit de secol și început de mileniu", în Viața Românească, nr. 1-2, 2000, pp. 12-15. 518 Petru Ioan, Modelul hexadic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
întremător) execuția Mareșalului Antonescu de către slugile rușilor! După prima rafală, Mareșalul se prăbușește (împreună cu ceilalți trei condamnați). Antonescu se ridică și strigă: Mai trageți, călăilor, căci nu sînteți în stare să mă omorîți așa de ușor! Orice comentariu sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei o sută de ani de existență. Frunzele galben-portocalii cădeau fără viață, alene, așezându-se una peste alta pe alei, la fel ca și în acel sfârșit de octombrie. Aș vrea să vorbesc despre profesor, dar mi se pare o impietate să-i amintesc doar titlurile pe care le-a obținut, funcțiile pe care le-a ocupat sau lucrările pe care le-a publicat de-a lungul vieții sale, scurtată brutal de o boală năprasnică! Ca să-l poți cunoaște cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru. Totuși, ironiile acelea nu au întrerupt vagul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria se ținea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-o în fața Areopagului. A fost acuzată că încalcă legile ateniene, ea fiind metecă, străină, și legile ateniene restricționau drepturile străinilor, că sfidează zeii, că a creat o organizație religioasă secretă ce se întrunea în casa ei. A fost acuzată de impietate, întrucât cu prilejul ritualului de slăvire a Aphroditei, reproducea legenda nașterii zeiței din spuma mării prin spectaculoasa ei ieșire, goală, din mare. A fost apărată de Hyperides, un admirator al hetairei, cu o pledoarie ce s-a încheiat cu gestul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec de la neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți-l dau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care afirmă: "comedia, așa cum este ea astăzi, nu are nimic împotriva bunelor moravuri". Bossuet, în răspunsul său, atacă violent teatrul, în special piesele lui Molière, prea înțelegător, spune el, față de infidelitatea conjugală.60 "Va trebui deci să considerăm ca oneste impietățile și infamiile de care sunt pline comediile lui Molière, sau să nu fie puse printre piesele de astăzi cele ale unui autor care de-abia a murit, și care umple și în prezent toate teatrele de echivocurile cele mai grosolane
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Am făcut orice om la fel ca pe aproapele său. Eu nu le-am poruncit acestora să facă rău, dar inima lor este cea care a Încălcat ceea ce le-am spus (Coff. T., cap. VII, 1130). Putem deduce o aparentă impietate În cântecul Harpistului, În plăcerea de a contempla sfârșitul unei lumi incapabile să Înfăptuiască ordine și dreptate, În vertijul unei sinucideri contemplate, În „de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
T., cap. VII, 1130). Putem deduce o aparentă impietate În cântecul Harpistului, În plăcerea de a contempla sfârșitul unei lumi incapabile să Înfăptuiască ordine și dreptate, În vertijul unei sinucideri contemplate, În „de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului” istoriei, În căutarea unei justificări, a unei origini transcendente care să dea seamă. La celălalt capăt al acestei căutări pline de anxietate a divinității se află cel care a descoperit În experiența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești prin celebrarea comună a cultelor și sărbătorilor. Polis devenea singura mijlocitoare către lumea zeilor, a cărei unică interpretă autorizată era. Un rol pe care Atenaxe "Atena", pe parcursul evoluției sale, Îl va exacerba și Îl va afirma prin procesele pentru impietate intentate lui Anaxagora, Socrate și Diagoras din Melos 1, dar și prin edictul din 423/422 Î.Hr., prin care, apelându-se la oracolul din Delfi, li se impunea aliaților ligii delio-atice să dea a zecea parte din produsele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însă pe măsură ce ne apropiem de Aristotel, criza cetății antice și a Atenei În special se Îndreaptă către sfârșit. Critica sistematică adusă mitului erodase progresiv certitudinile pe care se Întemeia cetatea și pusese În discuție Însăși lumea zeilor; nici procesele de impietate, cărora le-a căzut victimă Însuși Socrate, nu fuseseră de folos pentru frânarea dezagregării spre care se Îndrepta cetatea. Centrifuge Îndrăznețe erau și unele mișcări religioase cu caracter mistic, ca orficii, sau filozofico-religioase, ca pitagoreicii, și erau implicite În culte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reacționară, de la legăturile strânse cu Mussolini la entuziasmul pentru dictatorii catolici din Spania și Portugalia, papalitatea a menținut sub Pacelli o linie fermă și În politica internă a țărilor democratice. Catolicii italieni, În special, au fost lămuriți că e o impietate să votezi Împotriva creștin-democraților; În țări relativ liberale precum Belgia sau Olanda, instituția catolică locală avea instrucțiuni stricte să mobilizeze votul credincioșilor exclusiv În favoarea partidelor catolice. Abia la nouă ani de la moartea lui Pius al XII-lea, În 1967, un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vechi de pe vremea Costăcheștilor. Noua zidire se va face alături de cea veche, caz neobișnuit în astfel de împrejurări, părerea noastră fiind că biserica veche exista încă, dar în stare precară, iar noii ctitori vor fi considerat dărâmarea ei ca o impietate adusă înaintașilor, preferând să o cruțe. Pe această temelie am descoperit în februarie 1989 o pereche de paftale în stare proastă de conservare, determinate ca datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care a aparținut în mod sigur unui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care, mai ales după primul și al doilea război, foloseau acest serviciu cu scopul de a-și asigura un venit, nesocotind dacă prin contribuția proprie își justifică remunerația primită. Și, din păcate, nu au fost puțini aceștia. Ar fi o impietate să le punem numele aici. Poate într-un studiu istoric, referitor exclusiv la viața școlară a localității, și-ar găsi fiecare locul potrivit în mod detaliat. Mai sus arătam că Umbrăreștiul a dat un învățător de excepție și despre acesta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]