12 matches
-
faptul descris de ea. În mod analog, cunoașterea lui Dumnezeu despre ceea ce se va întâmpla nu este cauza întâmplării ca atare, după cum nici evenimentul, dacă se întâmplă, nu este o cauză a cunoașterii lui Dumnezeu despre el. Ar fi chiar impiu să admitem o astfel de relație. Boethius este de părere că nu există nici o cauzalitate în această situație, deși nu neagă existența unei necesități. Există deci necesitate fără cauzalitate, în virtutea căreia, dacă ceva este știut, acel ceva trebuie să se
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
care a răspuns Mihail Kogălniceanu. Au mai vorbit Nicolae Blaremberg, Ion Brătianu, Stătescu, Câmpi nea nu, Ion Ghica etc.51 Iată, ca mostră a elocinței vremii, toastul lui N. Blaremberg: „În minutul când atâți fii vitregi sfâșie cu mâinile lor impii sânul matern al țării, ne rămâne o mângâiere ș-o mândrie, aceea de-a vă putea arăta! Simțimintele ce ne animează în acest moment ne sunt așa de comune încât ne putem înțelege și cu jumătate vorbele... Divorțul între guvern
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Idel Segall, Editura Științifică și Enciplopedică, București, 1986, pp. 9-10. Textul lui Marsilio Ficino este următorul: ut et perversa multorum ingenia, quae soli divinae legis auctoritati haud facile cedunt, Platonicis saltem ratinibus religione admodum suffragantibus acquiescant et quicumque Philosophiae studium impie nimium a sancta religione se jungunt agnoscant aliquando se non aliter aberrare, quam si quis vel amore sapientiae ipsi res honore, vel in intelligentiam veram a recta voluntate disjunxerit - apud P.P. Negulescu, op.cit., vol. I, p. 299. Ernst Cassirer, Individuum
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și prosperă în mijlocul perfidiei nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi și ni se pare că se mișcă el. Roata cea mai rea face zgomotul cel mai mare. Rațiunea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dospește în întunericul trunchiului/ cum un clei de omizi, / se desprinde cu fluturi și aburi luminați de fulgere” (Neliniștea minții lumina). Nu absentează nici o figurație bisericească, astfel dozată încît să nu dăuneze ansamblului măcar „eretic”, dacă nu pur și simplu impiu: „Aripi de înger / bat în aripile noastre / care se desprind de fier/ ca rugul de pe oase. Și noi ne-am așezat pe prund / sub lacrimi de profet” (Aripi unite). Liviu Georgescu ni se relevă în felul acesta ca un poet
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
dintr-un tub, / Aeru-i strîns cu grijă în dulap, / Împăturit de cel mai blînd seraf, / O, prin unghere îngerii fac liberi / Deschideri moi de aripi și închideri,/ Pentru-adorare, din uleiuri scoși, / Pe crucea geamurilor zac Hristoși" (În magazie). Amoral și impiu, poetul se slujește de îngeri ca de o recuzită a afectării unui serafism salutar. Dar nu e vorba decît de o altă poză pe care bardul asentimental (doar senzual și imaginativ) o montează spre a-și popula "transcendența goală" (aici
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
agora literară, cum nici din aceea civică. A continuat, ca și odinioară, să scrie literatură și despre literatură, și să se intereseze - cu o participare afectivă din care, confruntat fiind cu moralitatea grădiniței noastre politice (căci „clasă” e impropriu și impiu a o numi), nu a lipsit niciodată o indignare robustă, fiindcă nedefetistă și nejeluitoare. A rămas același intelectual viu, atent la ce se întâmplă în domeniu și continuând să-și aducă el însuși contribuția. Când a simțit că vremurile tind
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
este și adevărul său pînă la urmă - un adevăr prea mare, în numele căruia lupta este fără sens. Critica celor "compromiși" și-a pierdut din luciditate. Iată cîteva rînduri despre oportunismul lui Arghezi: "De unde să începem explicația? Poate însăși terestritatea lacomă și impie a autorului Cuvintelor potrivite, aflată în relații bănuitoare, pînditoare cu transcendența, să-și fi spus mai adînc cuvîntul. Acea fibră de valah, ager și adaptabil, care i-a dat, deopotrivă, tăria și slăbiciunea. Preeminența lui a avea față de a fi
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
este nici într-un chip cu putință de-a ajunge la așa ceva, ei sânt în consecvență slabi (Herodot, V, 3). ["ÎN ZILELE ÎMPĂRAȚILOR ICONOMAHI... "] 2257 În zilele împăraților iconomahi popoarele din părțile de lângă Dunărea, găsind 434 r timpul anarhiei, căci impiii împărați ai romeilor aveau război contra sfintelor icoane, atunci și tocmai atunci așa-numiții rehini sau, mai popular, vlaho-rehini și sagudații, dominând Bulgaria și întinzîndu-se puțin câte puțin în diferite părți, au cucerit și Macedonia; în fine au venit la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mereu galbenul hleiu, Puțin adîncă-i groapa, curând ajunge dânsul Și scândura răsună sub pumnii lui cei grei - Aha!... cu bucurie el trase la lumina De lună tot sicriul.,. ridic-a lui capac Și... și în loc s-atingă cu mâna lui impie Cadavrul... fața-i cade pe pieptul lui... {EminescuOpIV 500} El plânge... Hiena asta plânge Și mînile sărută... plângea ca un copil. Apoi pune capacul la loc, la loc l-împinge În groapa-i destinată, în pacinicu-i asil. Și cine-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
expresie, aproape identică, din care, dată fiind starea sufletească complexă a lui Ovidiu față de Augustus, nu este exclusă o ironie usturătoare: Fas prohibet Latio quemquam de sanguine natum, Caesaribus salvis, barbara vincla pati. Formularea echivocă, în loc să afirme că: "Il serait impie qu'un homme né de sang latin, tant que seront saufs les Césars, eût à endurer les fers des Barbares" (Ripert), sugerează, dimpotrivă, că: "cu excepția Cezarilor, ar fi nedrept ca un om de sânge latin să trebuiască să suporte lanțurile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
slujba răului. Dorința lui de răzbunare e patologică. Setea de sânge nu poate fi controlată. G. Călinescu Îl caracterizează astfel: „Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanul e genealoid, plin de contradicții, un monstru moral, aci superstițios, aci impiu (necredincios ), o dată delicat, altă dată crud, practic ca unul care ar fi studiat pe Machiavel și totodată fricos de damnare...un erou impenetrabil.”. Moțoc se distinge prin lașitate; doamna Ruxanda, prin bunătatea ei, devine o victimă. Aflată În fața situației limită
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]