5 matches
-
iubirea lui Hristos,/ legătura dintre Cer și Pământ./ Și parcă - aș dori să rămân/ cu ochii ațintiți spre cer ... / Intru-n Biserică, mă îndrept spre Altar,/ mă opresc în fața „Ușilor Raiului”./ Mă simt ușoară, plutesc./ Cu genunchii plecați rostesc rugăciuni,/ implorații și gândesc:/ Dacă rugăciuni nu s-ar mai spune,/ dacă credință nu am mai avea,/ pământul părăsit de cer/ cum ar arăta?/ Îmi îndrept pașii spre „Tărâmul Întristării”,/ spre care se îndreaptă viața noastră, toată ./ Închid ușa mare și grea
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/_avem_nevoie_de_catedrala_neamului_.html [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
verbală și evită arborescenta lirica. Așa cum s-a mai spus, recuzita să nu e săracă ci esențială. Într-un moment poetic care traversa canonada antilirică, poezia lui Cezar Ivănescu se Încarcă de afectivitate; ea este ruga fierbinte și sfîșietoare, o implorație deznădăjduita, o muzică tînguitoare care redescoperă omul muritor: sublimul și eroarea coexista, materia folclorica e surdinizata, dar evidență. Această tulpina folclorica a unui baladesc „cultivat”, de un tardiv trubaduresc provoacă o revelație etnologica. Coborînd În arhaic, ecourile străvechimii se simt
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Luceafărul”, „Ramuri”, „Săptămâna” ș.a. Poezia din volumele Sunete arse (1972), Cântarea verbului a fi (1979), Cetățile de rouă (1985), Și punctum... (1989) se înscrie în registrul retoric al unei convorbiri evlavioase cu Dumnezeu, în care sunt folosite atât ruga și implorația, cât și blestemul și invectiva împotriva uitării și înstrăinării. Tema iubirii Basarabiei și României este predominantă. Proza din volumul Să vii acasă pe un nor (1989), oralizantă, biografică, de sorginte populară, este structurată în episoade parabolice, având în centru pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286831_a_288160]
-
Hangerlioaica "se anfișa". Un individ oarecare, bun pentru asemenea lovituri. Hangerlioaica, îmbrăcată ca o stareță violetă, trecu în ținută patetică pe la toți marii demnitari și șefi de partide, bineînțeles anunțîndu-se prin secretar și păstrând ținuta de comandă chiar și în implorație. Prin rudele cu acces la palat, duse lamentele mai departe. În fine, făcu ocolul ambasadelor și legațiilor. - Aidez-moi, mon cher ambassadeur, striga ea, les misérables vont massacrer nos pauvres enfants!1 Era cam paradoxal să se ceară reprezentantului Franței sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mă sperii,/ nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun rege-al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. eu/ stau la marginea speței mele/ și cu durere-mi privesc// părțile rușinoase-ale trupului/ și ca un lumânărar/ implorația mi-o îndrept/ spre pâlpâirile capului meu galben:/ o, amintește-ți, cât de puțin,/ cum arăta tiparul/ acelui vas ușor/ în care rodul ni-l purtam surâzâtori!" (Rod, III). Cu frecvență și finalitate similare apare și viermele, care în mitologiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]