227 matches
-
spuse de noi, stă mărturie cercarea faptelor. Și știu că înșivă le veți spune și le veți mărturisi. Căci ce femeie, fiindu-i soțul plecat și necăjind-o suferința despărțirii, dacă a venit aici și a adus prin sfinții mucenici implorare Stăpânului tuturor, nu l-a întors mai repede din îndelungata călătorie? Iar alta, văzându-și copilul în ghearele unei cumplite boli și rupându-i-se inima, dacă a venit rugătoare aici și, vărsând lacrimi fierbinți, i-a îmboldit pe sfinții
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
grija organizatorilor de-a le crea un simulacru spațial, această împresie de întemnițate te urmărește. Moore a creat niște opere ce te obligă să le visezi dincolo de falsul decor al pereților. Gîndirea cuprinsă în ele solicită într-un fel de implorare imensitatea naturii. Sînt făcute să trăiască libere, proiectate pe cer sau în peisaje singuratice. De mult n-am trăit atît de clar acest fenomen al dialogului sculpturii cu spațiul ca în fața statuilor lui. Plein-air-ul apare de la sine ca fundal. }i-
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
întinzi în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
unor asemenea simbioze. de Ștefan Niculescu impresionează prin simplitate și grandoare; prin rigoarea, substanța și frumusețea scriiturii contrapunctice, modal-bizantine și eterofonice, prin spațialitatea metafizică, prin varietatea nuanțelor țesăturii corale, reliefând veșnica pendulare a ființei între certitudine și incertitudine, între interogație, implorare și revelație... Odihnește-te Mântuitorule (partea I, "corespunzătoare oarecum catolicului Requiem aeternam"), pune în mișcare materia (marea compactă de voci, strigându-și rugăciunea de mântuire, la început în canon cu iz medieval, pentru a atinge în final o densitate aproape
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
vocilor, ci înaintează imperturbabil, ca un flux concentrat de energie, pentru a face ruga mai eficace și mai penetrantă: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!" Simțul proporției și al echilibrului îl determină pe maestrul Niculescu să destindă (suspende) tensiunea extremă a implorărilor anterioare, prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de Constantin Brăiloiu în 1936. Clopotelor din secțiunea precedentă le corespunde acum gongul, ca un semnal demiurgic către "făpturile" Domnului, cărora li se
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
Preludiu: "Toate jocurile de abstracții, toate aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit, toate enunțurile aparent impersonale din poezia lui Nichita Stănescu au acest acompaniament sentimental. Acompaniamentul cunoaște fluctuații de regim afectiv, - de la deznădejde la bravadă și de la refuz la implorare -, dar de stins nu se stinge niciodată. În multe cazuri, mesajul din metatext se revarsă în text, transformîndu-l parțial sau integral în romanță (într-o romanță, bineînțeles, a la Nichita Stănescu)." (31) Din păcate asemenea pasaje sînt urmate de altele
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
gheață". Eșuarea îngerilor este simbolul eșecului vremurilor și al românilor azi, poeta mângâindu-se iar și iar cu postulatul albului, cu aurul limbii române, cu memoria tăcerii, bunuri și puteri patrimoniale, de supremă învestitură spirituală; mântuitoare că și rugăciunea, ca implorarea Tatălui Ceresc prin care poeta își absolvă "vrăjmașii". Simțind că se află pe calea Adevărului și Iubirii, Liliana Grădinaru scrie un foarte frumos poem cu vocație testamentara, intitulându-l, ca și Kipling, If: "Dacă poți face/ Ocolul pământului/ Pe valul
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de ham, încheieturile anchilozate de reumatism și destinul la care se resemnase". Urmează implorarea celui ce se căiește de erorile trecutului, nevoind cu nici un chip a se întoarce în "abisurile" tenebroase în care l-ar fi proiectat refuzul ființei iubite: "Dar ce mă fac eu în singurătatea mea fără nădejde? Vezi? Am lăsat capul
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
decît o scurtă povestire a Selmei Lagerlöf. Un pustnic este atît de scîrbit de răutatea lumii încît îl roagă pe Dumnezeu s-o nimicească. Și ca să-l convingă, își desface larg brațele, cu palmele în sus, într-o poziție de implorare pe cît de expresivă, pe atît de tăcută. Dumnezeu n-are, s-ar zice, nevoie ca ruga pustnicului să se concretizeze în cuvinte. Stînd pustnicul așa, zile, luni și poate ani, o pereche de codobaturi își face un cuib în
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
european... -Nu știu despre ce fotbal vorbești... -Nici antrenorul Victor Pițurcă. De fapt, domnu' preten, e o derută generală... Doar miile de FNI-ști chemați din toată țara la Tribunalul din București au priceput, în sfârșit, ce e aceea batjocură și implorările Ioanei Maria Vlas să fie condamnată... Vitează femeie! Da' nu la nivelul celor doi parlamentari care, în noaptea de 29/30 martie - după cum reiese dintr-un reportaj televizat - s-au gândit să pună bazele legii prostituției pe Strada Mătăsari din
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
văd, se simt, te tulbură. Ecouri din Grădina cerească. Și nu e de mirare, fiindcă sunt cântate de îngeri, pe versuri smulse din inimă. În mijlocul vacarmului existențial, al tulburării generale, „Vocile maramureșene” sunt strigătul de glorie și biruință, strigătele de implorare către Dumnezeu, sunt Glasul Comun care cheamă la credință. Aceste „Voci” păstorite de părintele Radu Botiș - își fac loc în inimi. Părintele și-a pus în aceste proiecte întreaga ființă și, împreună cu toată familia s-a angajat să-L slujească
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
mai ales, Dragostea-cea mai mare, singura, unica, veșnică mea Dragoste-Tu... Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtună de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și ruga. Și tăcere... Referință Bibliografica: ...DE DRAGOSTE... Cora Dimitriu : Confluente Literare, ISSN
...DE DRAGOSTE... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378239_a_379568]
-
Fusese o zi de august. Căldura mușcase săptămâni. Nici o ploaie nu căzuse de la venirea primăverii. Satul mirosea a frunză arsă. Fântânile secaseră. Oamenii seceraseră grâul. Se temeau să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele prietenele." (din Rugă, în Elegii pentru ființe mici) Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate Ne pas se dissoudre surtout, ne pas se dissoudre. Rester, résister, etre encore..." (din Journal en miettes) Pe vremuri rugăciunea era legată de tot ce ține de cunoașterea umană. Chiar în revoluționarul an 1848 s-
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
te vreau, cum vreau, femeie, pământul bun și negru,/ pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,/ pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,/ pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.”// (Femeie luminoasă) Poemele au ceva din implorarea prin rugăciune și din adorarea prin plecăciune, într-un amestec de iubire profană și iubire sacră, de înălțare și umilință: „Dacă mi-ai da surâsul ca un pelin amar,/ ai birui pământul din celălalt cântar,/ te-aș curăța de blastăm
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
geniu. Dar un geniu trist, poate cam uitat de istorie, pe care Evelin îl face iar geniu pentru căteva ore. Profesorul: Un geniu care știe să cedeze dar care-și apără și dincolo de moarte teoriile, omul și viața pănă la implorare! Adam: Poate că dl.Evelin a fost puțin cam exagerat cu demonstrația fermă într-o dispută cu un geniu mort. Aurora: De fapt cu sufletul lui. Eva: Cu atăt mai mult... Aurora: Dar Evelin a știut cum să-l convingă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
conștiente a omului mitologia era un crez sacru cănd oamenii se plimbau pe Pămănt împreună cu zeii. Dar unii dintre zei au plecat, alții au fost izgoniți, omorăți, răstigniți sau uitați. Dar omul astăzi și-a ridicat din nou privirile de implorare către Ceruri. Cărțile sfinte l-au dat pe Dumnezeu; omul trebuie să se teamă de ceva supranatural dar, mai ales, să-i ceară ajutorul uitănd mereu să-i mulțumească. Evelin: Omenirea așteaptă noi zei călare pe farfurii zburătoare. Animație generală
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
discuri, pe cd-uri în interpretări mari. Soprane ca Maria Callas, Renata Scotto, Renata Tebaldi, Ileana Cotrubaș, Angela Gheorghiu, Anna Netrebko înseamnă repere tari. Pentru mine. Fiecare aduce ceva distinct, o vibrație, un accent dramatic, un anume atac la acute, emoția implorării tatălui, Schicchi, ca să accepte căsătoria cu Rinuccio.: "Babbo, pieta, pieta!"....și rugăciunea, făcută de Kato ca la carte, în genunchi, se termină cu plînsul viorii. Dirijorul Lorin Maazel cu London Symfony Orchestra a adus o nouă "citire" a acestei opere
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
trăiască mult, cât mai mult... * Cel ce nu vine, mai ales dacă nu va veni vreodată, poartă cu el, pentru tine, numai pentru tine, întreaga rătăcire și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
directorul școlii luă cunoștință despre cele întâmplate în orele Simonei și îi ceru să găsească o soluție care să-i asigure copilului o viață normală, iar ei să-i permită să-și îndeplinească obligațiile profesionale. Domnule director, veni Simona cu implorarea, mai sunt câteva luni și apoi Răducu va merge la grădiniță. La rugămințile ei nu primi nici un răspuns, dar ori de câte ori directorul o vedea că intră la ore cu băiețelul de mână, se prefăcea că nu o vede. Era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
noi doi (bineînțeles că fetița era ultima care pleca, despărțindu-se de mine cu o mutriță tristă, a plâns), pe ascuns de privirile ironice, batjocoritoare ale camarazilor mei. Dar asta se Întâmpla rar și doar atunci când nu mai scăpam de implorările ei miorlăite. Jucam șotron (ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
luat drept altcineva. — Imposibil, te urmărim de câteva luni. Știm sigur că ești tu. — Poate e o greșeală, o confuzie. — O confuzie nu, o greșeală da: a ta. — Care greșeală? Fără să i se dea dreptul la nici o explicație sau implorare, Vladimir fu scos cu forța din apartament, obligat să se urce în mașină și dus la secție. Aici urmară alte interogatorii din ce în ce mai dure. Diferiți indivizi se perindară prin fața lui, etalându-și gradele și metodele de a-l face să mărturisească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici de cuțit, continua. Mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eram așa încordat. M-aș fi descotorosit pentru totdeuna, de anumite prejudecăți, recunosc, incomode. După vreo zece minute, Iozefina se ridică fără să mă mai privească, și se furișează cu un mers rebel, afară din odaie, după care, cu toate implorările gazdei mele de a mai rămâne, pleacă. Intuiesc că ea și gazda mea erau bune prietene și că ar fi fost bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o mai văzusem până atunci. Puse paharul deasupra căminului și făcu un pas spre mine. Își puse ambele mâini pe brațele mele și le strânse ușor câteva clipe. Apoi își lăsă brațele în jos pe lângă corp. Era un gest de implorare. Apoi rosti: — Situația este de o gravitate dramatică, Martin. Avem de lămurit câteva lucruri. Privind în urmă n-am putut să nu-l admir pe Palmer pentru faptul că a înțeles imediat că se petrecuse ceva irevocabil de proporții catastrofale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]