34 matches
-
Pînă acolo, dibăcia șoferului ne-a salvat de fiecare dată să nu sfîrșim penibil prin gropile aiuritoare din capitala noastră europeană. După asta, ne-a șotit ușor celor care ne găseam în față că mîna și grija lui Dumnezeu trebuie implorate să ne însoțească, și ele, pe traseu. Pentru orice eventualitate. Știa omul ce știa. La un moment dat, după ce povești mai vechi sau mai noi au zumzăit de colo-colo, cineva a spus de cîteva ori la rînd că am ajuns
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața Și-apari! De-ar fi chiar să mă coste viața! Wagner Ah, lungă-i
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
prea puțin stimulatoare a copertei, voi da de prefața năstrușnică a lui Horia Gârbea, literatură critică sau critică literaturizată, oscilând între stil biblic și expresie licențioasă. Dacă insist, ajung și la poemele poetului. Pe scurt, versuri pe jumătate blazate, jumătate implorate, cu eterne lamentații sexuale, și chinuri mistice la același nivel, cu prozaisme și concretețuri de anii '80, cu repetiții obsedante, cu dispreț mai mult decât cu dragoste, cu ingredientele tuturor poeziilor și poeziilor de azi, nici mai bune, nici mai
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
tot apropie de ea, deși tot mai aproape, lângă fereastră, stă și așteaptă sub aceeași perdea albastră. Toți vom mai înflori altfel nu am uda rădăcinile în fiecare zi. Rămâne un mister moartea? De ce când murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea/ (copia stelei ce-mi pregătește sălașul)”, declară poeta, adăugînd: „la zenit singur El // limba Lui izvorul de-acolo/ îndurării de-aici” (Implorat să inunde). Per aspera ad astra.
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
sugestie concretă. Nevoia unor măsuri e cu atât mai imperioasă, cu cât, după remarca multora, decizia Curții este o reacție rapidă a sistemului la urîta afacere Voicu-Costiniu. Timpul nu mai are răbdare. Opinia publică este invitată, ne vine să zicem implorată, de acest număr din „22" să iasă din pasivitate și să oblige puterea politică la voința de a spăla obrazul unei instituții care reprezintă oaia neagră a tranziției. Un roman al unanimității Recent, la Iași, cu prilejul tradiționalelor Zile organizate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
un punct de visceralitate, capătă o perspectivă ascendentă. Deși „întîrzie”, duhul își semnalează prezența: „am găsit piatra pe care să-mi întemeiez rugăciunea”, declară poeta, spre a adăuga: „la zenit singur El// limba Lui izvorul de-acolo/ îndurării de-aici” (Implorat să inunde). Per aspera ad astra.
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) Referință Bibliografică: Un ultim zbor / Mihai Mircea Matei : Confluențe
UN ULTIM ZBOR de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382982_a_384311]
-
peste tot haine rupte, Peste tot aripi de îngerifrânte, Se mai văd și cum oameni în halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
peste tot haine rupte,Peste tot aripi de îngerifrânte,Se mai văd și cum oameni în halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri se zăresc dese umbre,Sunt îngeri zburând în noapte,Zeci de aripi zac răsfrânte,Sunt treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
în camera proprie a locuinței confortabile din cartierul Hietzing, fie în pădure la cules de ciuperci sau într‑o cabină de ștrand. Fetele povestesc ce au îngăduit să li se facă sau cum s‑au împotrivit și s‑au lăsat implorate. Fără să cedeze, fiindcă vor să rămână virgine. Că tot veni vorba: Rainer, tu chiar n‑ai fost niciodată cu o fată? Măcar în chestiuni atât de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
semn de salut în fața doamnelor. Astăzi, sunt mai mulți pietoni decât mașini ; până și semafoarele s-au oprit ! Un întreg oraș înecat în liniște ! La școală, te întâmpină un zâmbet și douăzeci de saluturi. Nu e nevoie de scuze, de imploratul lamentat. Domnul profesor te roagă să iei loc. Astăzi , nu ești tocilara clasei. Astăzi ești materia de fericire, într-o uniformă, la fel ca și colegii tăi. Nu mai sunt smartphone, ca să îți fotografieze unghiile negricioase, nici monosprânceana. Astăzi au
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
Acasă > Strofe > Creație > MÂNTUIRE IMPLORATA Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului prin încheietura piciorului drept neputința se târaște căutând alinare o arde seva transformată în otravă clocotește ceață metamorfozata printre bătăile nedumeririi în punctul de
MÂNTUIRE IMPLORATĂ de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344696_a_346025]
-
2013 Toate Articolele Autorului prin încheietura piciorului drept neputința se târaște căutând alinare o arde seva transformată în otravă clocotește ceață metamorfozata printre bătăile nedumeririi în punctul de roua erupe smoala păcatelor implorând mântuirea cufundata în ape Referință Bibliografica: mântuire implorata / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cătălina Nicoleta Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MÂNTUIRE IMPLORATĂ de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344696_a_346025]
-
nici o aruncătură de băț ieșea din bătătura proprie „prea-măritul”(!), țanțoș și dezinhibat de obsesia unei funcții pentru care fusese curtat îndelung (de o anumită parte a eșichierului politic dar și, culmea „inepției lui Ceașcă”, de a fi în poziția celui implorat să accepte funcția propusă!) de către un electorat ușor de dus cu preșul, amator de gogoși „cu vârf și îndesat/e” și alte z(c)acaricale pentru ale cărei merite nu se dumirise nici el prea bine! Cu excepția tupeului pe care
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
zâmbetul tristeți Împletești bucuriile, imprevizibilul sonor La jugul născuților, în aurite dimineți. Mâinile tale, cupă fermecata-n destăinuire Sub mângaierea lor orice durere piere Ochii tăi, potopitoare izvoare de iubire Imbrățisarea-ți caldă, adevarată avere! Ești singura ființă și în absență implorată Când “săbii” nevăzute ori văzute m -ating Rază de lumină ce însoțește împărată Și bucuriile extaziante care mă cuprind! Elena Armenescu Referință Bibliografică: Mama / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi de
MAMA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342147_a_343476]
-
distracția! La brânzeturi, nici nu am intrat bine printre brânzari, că zeci de cuțite cu cubulețe de brânză-n vârf s-au îndreptat spre gura mea. Improvizez pe loc rolul unui client burduf de cunoștințe lacto-brânzărești. Mă las puțin rugat, implorat, invitat, de-mi venea chiar să plâng de emoție. Figuri. Reținut totuși în gesturi, gust câteva “cuțite”. Cu toate că îmi trec pe limbă felurite gusturi din lume, pentru mine toată brânza e la fel: n-are gust. Mmmm!!...E sărată!...Mmmm
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
de lumina din zorii zilei următoare, trecerea peste vid, odată cu anii, încheind-o prin sacrificiul de sine: „În flori carnivore/ am să mă închid“. Ce altceva sunt în simbolistica sfârșitului cimitirele, dacă nu nesățioase flori carnivore? În „Caut umbre“ e implorată Divinitatea întru iertarea păcatului, dar nu în paradigma evitării căderii din nou în greșeală, ci în implacabilitatea tentației imposibil de ocolit: „Raza am zărit-o/ De pe când tăvăleam iarba/ Din Rai// Eu sunt copilul cel rău/ Chiar și-n tăcere
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Și așa ai rămas, frumoasa și buna, Cât e ziua de mare să cutreieri pământul Nu e zi fără soare și nici cer fără luna Numai tu blestemata să-ți cauți ursitul. Maria Bălăcianu Referință
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie,A fost zugravit la ceasuri de searăDin povești scrijelite și nu din condeiePe poartă cetății într-o noapte de vară.Blestemată ai fost să-ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facăDesi implorat-au și marea și cerul.... XXXI. P R I E Ț E N E, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. ÎN SEARA ASTA, A DOUA DE CRĂCIUN.... Aș face-un comment mai deosebit decât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Cu mâinile și gura aduse la genunchi”, încovoiat, încovrigat, Nastratin Hogea desenează, prin chiar trupul său, de carne și sânge, un cerc - adică un simbol al perfecțiunii; iar Isarlâkul ce-l asistă, cetatea „la mijloc de Rău și Bun”, e implorată să nu se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Dumnezeului unic", "Spiritul" vieții. 2.Evoluția simbolului "Dumnezeu" A) PERIOADA PREMITICĂ: ANIMISMUL Spiritualizarea perfectă a spaimei nu devine posibilă decît în perioada cea mai evoluată a epocii mitice. La început, spaima nu este încă deloc sublimată-spiritualizată; ea nu este decît implorată. Implorarea aceasta a spaimei constituie trăsătura marcantă a perioadei animismului premitic și magic. Animismul poate fi considerat drept o viziune teoretică (chiar dacă bazată în întregime pe sentimentul spaimei), iar magia pare o aplicare practică a acestei viziuni. Obiectivul animismului este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au format ansamblul instituțiilor sociale, acestea nu pot exista decît prin noi interpretări dogmatice din ce în ce mai rigid impuse. Cultele se amplifică, iar magicianul primitiv este înlocuit de o întreagă castă de magicieni și sacrificatori. Aceștia sînt deținătorii voinței secrete a spiritelor implorate devenite divinități tutelare și cei care explică credința într-o supraviețuire după moarte de care fiecare membru al societății ar trebui să se arate demn prin credința lui fermă în eficacitatea ceremoniilor de cult, de unde apare ideea că fiecare va
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
d'allor che în pria / Questa vită che sia per prova înțesi, / Timor di morte non mi strinse îl petto. (Îl pensiero dominante); Non ho paura della morte / come non ho avuto timore della vită. (Varvàra Alexandrovna). 501 Quante volte implorata / Con desiderio intenso, / Morte, șei tu dall'affannoso amante! (Amore e morte). 502 Di te ha sgomento / îl cuore secco e dolente, / infanzia imposseduta (Convalescenza); Giovane son, mă și consumă e perde / La giovanezza mia come vecchiezza; / la qual pavento
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]