42 matches
-
cu o insistență de multe ori halucinantă, Ciubotaru a trecut la structuri plastice pure; ovoidul, elipsoidul, care constituie un fel de nucleu generativ și care inițiază un discurs de semne în care coexistă două tipuri de tensiuni: o tensiune introspectivă, implozivă, și una manifestă, explozivă, ambalate într-o retorică nonfigurativă, dar foarte ușor de urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens, cosmogonic
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
DEDICATE LUI FLORENTIN Unele adevăruri sunt mai adevărate decât altele*Unele paradoxuri, sunt mai paradoxale ca altele.* Energia cosmică ubicuă - fosilă, a Fiindului este inteligența*Prefixul TELE este remanentul telepatiei, de dinaintea cuvântului?* Criza Ei atinge cote de avariei ciclice, este implozivă* Egoul este sâmburele, sămânța, ci nu forma* Genom al instinctului - programului codului vital* Totul depinde a teren: dacă e otrăvit,radiestezic, opera se va rata. Bine că e rău!!!!* Extremele se ating, adică interferează și se disting* Asta să faci
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
aceleiași colecții, este Șovăiala lui Ioan Morar. Atît prin format cît și prin construcția grafică, volumul lui Morar mută accentele de pe expresivitatea rafinată, minimalistă, pe o anumită volubilitate spectaculară. Față de cărțile celelelte, care ar putea fi privite ca forme introvertite, implozive, cartea lui Morar este extravertită și explozivă. Chiar și elementele grafice subtile, abia insinuate în construcția ei plastică, de pildă desenul imprimat în filigran, aproape alb pe alb, sunt părți ale unui spectacol mai curînd voluptos. Dan Ursachi însuși, atît
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
nu vreau să recurg, pentru că mi se par depășiți și am alergie la proverbiala noastră desuetudine. Prin urmare, dacă este să delimitez aici defectele culturii române, trei mi se par vizibile în actuala stare de fapt: cultura română este inoperantă, implozivă și colerică. Cum "disecția" mea se vrea a fi nu afectivă și lamentată, ci rațională, iată ce înțeleg prin fiecare din cei trei termeni. Este inoperantă în sensul în care, deși motorul ei merge înăuntru, în exterior, în afară, exportul
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
reclamă avizată (adevărat, cine ar alcătui juriul hotărâtor în privința acestor nume?). Grupați pe nuclee de interes, fie ele generaționiste sau nu, literații români aplică principiul carpe diem la însăși cultura din care fac parte. Am spus apoi: cultura română este implozivă. Ea are vocația neterminării, o ia mereu de la capăt și pre limba sa piere. Legenda Meșterului Manole i se potrivește ca o mănușă, cel puțin în privința actului de a construi zadarnic, în gol. Cultura română nu știe să-și folosească
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau comice, bune sau rele, că ascund sau dezvăluie sunt totdeauna expresia unor acumulări interioare îndelungi. Îl bănui pe Victor Rebengiuc că e în permanență încărcat de energii implozive, strunite probabil cu greu, premeditat, pentru a le folosi cu o dezlănțuire miraculoasă când e provocat. Am auzit uneori spunându-se că e un ins dificil, complicat, morăcănos, înclinat să pună bețe în roate, să iște conflicte. O gogomănie. E
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
care le-a scris nu e el, iar conținutul lor nu-l interesează câtuși de puțin. Alteritatea, chiar în travesti, îi apare detestabilă. Dumitru Chioaru trece, în acest punct, cu subtilitate la romanul lui Joseph Roth, Cripta Habsburgilor, o apocalipsă implozivă a Imperiului. Fragmentul reprezintă pentru drama lui Rebreanu o nemaipomenită cutie de rezonanță, care pregătește discuția, obiectivizată deja, despre cazul lui Apostol Bologa. De ce era necesară, tocmai acum, într-un moment fast, o precizare realmente halucinantă? "Probabil că tocmai obsesia
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
care întreaga critică ce s-a exprimat despre poezia sa i-a remarcat-o), el uzează de o anumită "scenografie" ușor prețioasă, detașată emoțional (pentru poet, cartea e o lume a legii - în Boema sacră), dar nicidecum rece (ba, poate, implozivă), ca de o mască mai complicată, pusă, din pudoare, pe un fond, adesea autobiografic, de emoții intense, adânci. Pentru cine știe citi printre cuvinte (și dacă admitem că poezia nu este egală cu suma cuvintelor prin care își semnalizează prezența
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
suprapunându-se aberant prin procedeul unor mobile simultane ale orchestrei.(rapsodia) Izolat de orice contact exterior, acest microcosmos străvechi și ciudat implodează (delirando + transformazzioni). Prin aplicarea unor legi de compoziție internă (singurele justificate de natura materialului și de starea lui implozivă) se ajunge ca materialul sonor să curgă pe o albie din ce în ce mai îngustă, mai determinată până la a se reduce la o armonie unică tinzând spre consonanță. Ajunsă în acest stadiu, devenirea sonoră încetează. 2 ianuarie, duminică - Până deasupra izvorului de pe drumul
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
fi receptate într-o dispunere temporală tradițională. Există la Kundera, chiar dacă doar sugerat într-un plan speculativ formal, un tip de variațiuni, să le spunem meiozice, născute din contragerea în lanț a unor suprafețe narative, dintr-un fenomen acut reductiv, imploziv împins către limitele sale, fenomen indus de o utopică gestionare a creației beethoveniene. Felul în care e povestită istoria contemporană seamănă cu un mare concert în care s-ar prezenta, unul după altul, cele o sută treizeci și opt de
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
o castitate mult mai/ subtilă, bunica vomita. lacurile se strîngeau în jurul peștilor, cerul în jurul buricului ei,. într-un astfel de registru poeta mizează pe o frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
muncitoresc o/portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină/ciudata familiaritate a saloanelor/scăldate în lumină sintetică”. Asemenea poeme de notație (implozivul Cînd începi să respiri ca prin pîslă, litania nocturnă Ochii lui Emily peste Amherst, depresivul Ghicitoare pentru monștri) ridică volumul peste cota de avarie a damnărilor glossy. Mult mai spectacular și mai ambițios, dar nu neapărat și convingător este amplul
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului scrii mult multe și bătăile inimii își ating ținta imploziei spui că scrii literatură și te lepezi de puii tăi la final când ultimul punct îl așterni pe filă vrei să uiți unicatul exploziv imploziv invadatorul cârcelul existențial liniștea în care te scufunzi este un fals reușit în care lacrima nu mai e nici sărată nici amară este un hibrid al trăirilor trăite dincolo de oglinda în care privești cu înverșunare aranjându-ți o ultimă șuviță din
STRĂLUCIRE FALSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347570_a_348899]
-
autoapărării Ființei feminine - familiale ... de soție ajunsă în văduvie ... Povestea curge fluent, cu un stil alert și în spirit creștin tradițional, al Originii bucovinene ... . Cred că în acutele schimbări de paradigme în literatura actuală, cel puțin în România unei culturi implozive și deviaționistă altfel, critica unui roman biografic mai ales, pe fond clasic, NU ARE ROST să repovestească „ sfătuitor” și cum se-ntâmplă „ școlărește”, didacticist, cartea distinsei doamne ... Așadar calea bună ar fi să ÎL CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
Ioan Es. Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată de Florentin Smarandache: „mâine n-are cum fi nicicând mâine”, iar „viitorul aproape a trecut”. Între procesele implozive figurează: „marele plan al eșecului și micșorării” și „creșterea” „în descreștere”. Pentru punerea în curs a imploziei sunt necesare instrumente de murit, de visat, de dormit, de încetinit. Instanța lirică (sinteză a eurilor lirice personale și impersonale ce se manifestă
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Ioan Es. Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată de Florentin Smarandache: „mâine n-are cum fi nicicând mâine”, iar „viitorul aproape a trecut”. Între procesele implozive figurează: „marele plan al eșecului și micșorării” și „creșterea” „în descreștere”. Pentru punerea în curs a imploziei sunt necesare instrumente de murit, de visat, de dormit, de încetinit. Instanța lirică (sinteză a eurilor lirice personale și impersonale ce se manifestă
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
de taină: El, Iisus, este pește și pâine, și se oferă universului, ca, îngurgitat fiind, să acționeze din interiorul mistic al Ființei spirituale, restaurând Ființa Divină. Cina cea de taină EMINESCIANĂ este oferirea de sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
cum te ascunzi după toate mingiile pământului și primăvara mai ales separi în culori mișcările, loviturile lor de zidurile înalte ale cunoașterii. Citesc și mă uimește așternerea gândurilor unuia sau a altuia dintre cei plecați demult, sinceritatea lor explozivă și implozivă totodată, și nu pot să nu mă pun apoi să aștern și eu la rându-mi totul ca pe o pârtie a alunecărilor abuziv parcă înmulțite în ultimii ani în viața mea. Mă tem să nu mai cad și o
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
are, de asemenea, mobiluri politice. Cu ajutorul lor, „pedagogia este însărcinată să mobilizeze conștiința socială a studenților pentru identificarea și eradicarea diavolilor din vremurile noastre” - scria el132. Pentru D.G. Smith, hermeneutica nu este o tehnică de comprehensiune, ci doar un „discurs imploziv” (imploding discourse) despre sine, în mijlocul unui întreg univers de alte asemenea discursuri confesive, introspective, egolatre. Mult mai profund a înțeles importanța pentru pedagogie și știința curriculumului a hermeneuticii, în varianta ei fenomenologică, Elaine Atkins (1988). Articolul ei din Journal of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puțin adevărat că foametea a fost, în această perioadă, un fenomen excepțional (dacă va fi fost), iar frigiderele au continuat să fie mai tot timpul pline. Când comunismul s-a prăbușit, în decembrie 1989, fiecare a fost frapat de caracterul imploziv al fenomenului. Lucrurile s-au petrecut ca și cum, totalmente golită de substanță, carcasa sistemului s-ar fi făcut, dintr-o dată, țăndări. La drept vorbind, așa și a fost. Observația empirică se întâlnește aici cu explicația elaborată. Suprastructura regimului a dispărut subit
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
zeițe Kali care a guvernat o perioadă și semnificațiile temporale. Actualizarea ipotezei lui Einstein-Rosen propune existența unei singularități cosmice, tunele de legătură între spații metagalactice, având o poartă de intrare și una de ieșire prin care material este absorbită. Maniera implozivă refulează într-o altă zonă, contribuind la restructurarea universului printr-o nouă cosmogonie. Teoria poate fi conjugată cu marile mituri ale Creațiunii existente în toate genezele importante, indiferent de zonele geografice și culturale. Acestei teorii cunoscute, Mircea Eliade îi asociază
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
tratamentul stresului posttraumatic dezvoltat în urma evenimentelor extreme apărute în viața cotidiană (cum ar fi violul). Terapia comportamentală prin expunere reprezintă o categorie de tehnici care include: desensibilizarea progresivă (in vivo sau în imaginar), flooding-ul (in vivo sau în imaginar), terapia implozivă, desensibilizarea prin autocontrol, modelarea participativă și alte tehnici asemănătoare. Scopul utilizării acestor tehnici pentru tratamentul stresului posttraumatic este acela de a accesa emoțiile asociate evenimentului traumatic și de a susține procesarea emoțională, văzută de unii ca fiind elementul-cheie în tratarea
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
care bântuie și care poate conota moartea sau dublul la spectralitatea prismatică care refractă diferitele fațete exterioare. Una dintre „figurile alterității” este prezentată în modelul turistului, preluat în spațiul virtual în înțelesul de traversare a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea tehnologică, fenomenul extrem al identității (precum alteritatea artefactuală a inteligenței artificiale - socotită un fel de „înghețare” a gândiriiă, eseistul francez relevă vulnerabilitatea umană în fața tehnoștiinței
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]