86 matches
-
frumoase ale orașului". în final, o carte decepționantă pe ansamblu, aflată nu atît sub luminosul semn al culorii oranj, ci sub acela al maimuței (maimuța Soni, lăsată de Kusturica autorului, fiind judecătorul și destinatarul privilegiat al prefeței), vechi simbol al impudorii și nebuniei. George Cușnarencu - Colonia penitenciară oranj. Proză scurtă, Editura Allfa, București, 2001, 256 p.
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
lipsa de pudoare, aglomerările abracadabrante de relatări fără rușine, gesturile și experiențele neconsumate până la capăt distrug, prin delire și sinceritate masive, secretul sentimentelor, partea frumoasă a trăirilor acoperindu-se acum ca de sângele măcelăriei ori miasmele sălii de disecție. Atâta impudoare vă va da curând de gândit? Dacă nu, cred că veți intra, ca poetă, într-o competiție tragică cu nebunia lumii întregi, care nu are de gând nici să piardă partida și nici să vă piardă. Am căutat un poem
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
și complicitatea amicilor ori a adulatorilor lor de ocazie. Relativei candori a grafomaniei fără "poziții", din mediile periferice, un soi de "vice impuni ", i se substituie impostura calificată, desigur în grade diverse, însă cu același numitor al uzurpării și al impudorii. În raport cu "sărăcia" celei dintîi, e o grafomanie de lux. Ne referim la două cazuri situate la granițele, imposibil de trasat de facto, între cultul totalitar al personalității și mai vechea perfidie fanariotă, ambele cu ecouri resuscitate în prezent: Faptul că
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
domina cu câteva trepte curtea celor mici, un elev dintre cei mari mă cheamă și, arătându-mi mădularul în erecție, îmi cere să-l masturbez. Era fiul unui pastor protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită un volum de poeme bigote (s. n.) în speranța că voi subscrie pentru un exemplar. I-am trimis înapoi exemplarul împreună cu felicitările mele pentru slaba sa memorie." Spirit laic - nemilosul povestitor - și s-ar zice, văzând episodul de
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
a lumii (în Columb, Raigardas, Așijderile, tot din anii ´80, ultimul poem invocând Parisul și alte "strigăte" franceze) sunt reminiscențe simboliste. Dar mi s-a părut destul de surprinzător să identific ecouri argheziene în Cântec de iuboste (în versificație și în impudoarea aproximativă: "Saltă-ți rochia să-ți văd rândunica adormită", ca "bujorul negru și fetia" în Rada) și în Cheile (multiplicare a încuietorilor, lacăte și zăvoare, dintr-o dorință de protecție a secretelor: "O zână veni din pădure/ Cu cheile zăngănind
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
țările Apusului, care n-au cunoscut jugul comunist, o astfel de “asimetrie” este întrucîtva explicabilă, ce acuză ar putea invoca autohtonii “democrați” postdecembriști, care depun eforturi remarcabile pentru a ne înăbuși memoria, pentru a ne spăla creierul? Ei profită cu impudoare de o anume diferență între nazism și comunism. Și anume de faptul că pe cînd cel dintîi a durat numai cîțiva ani, fără a izbuti să distrugă integral societatea civilă, reclamînd doar supunerea fizică, cel de-al doilea, care a
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
Journal d'un hérétique, mă conving că, oricât de prezentă este prin pagini preocuparea politică, ea nu strivește nicidecum bogatul ansamblu de însemnări intime. Diaristul e interesat de toate ale vieții, începând cu sexul, iubirile, căsniciile. Omul se mărturisește până la impudoare, sinceritatea sa atenuând simțitor impactul confidențelor. Dincolo de incoerențele inimii și ale trupului, deslușim o mișcătoare stupoare în fața vieții afective, a pasiunilor ce se declanșează și se sting, a propriei ființe imperioase. Autorul Cânticelor țigănești (culegere cu care debuta editorial, la
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
pe brînci, direct și cu intermediari abili, urmăriți de Interpol, împrăștiasem întruna zvonul zăpăcitor, căutasem tenace să-l pribegesc printre ceilalți, cu aproape două luni mai devreme, riscînd să fiu considerat diliu, arestat al domiciliu (de ce nu?) pentru corupție meteorologică, impudoare lirică în public, terorism estival, trafic de temperaturi interzise la umbră, la sol, la subsol. Tăifăsuisem subversiv cu pensionarii jucători de table și dame, mituisem poștașii să bage scrisori, cu adresantul necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
între buci dalbe, muierești), vădind-o în batjocura limbută a lumii, pusă la uscat, indecent, unde nu-i voie, bre!!! Anume te atîrnă acolo, te flutură-n urbe, doar-doar vei încasa vreo scatoalcă, vreo înjurătură pupată. îți expune pudoarea la impudoarea publicului nerăbdător să te prăjească-n friganele populare, de sărbători cu manele și țuici gălbui în ora șuie. Că, bă!, ce-i fi fiind în fondul butoiului de varză răsfățată-n moarea ta stricată? Falsificator, un falsificator de silabe-n
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
părul ei blond. Autorul numește "gluga suedeză" această situație și în continuare recurge la enigmatica sintagma ori de câte ori trebuie să numească actul sexual. Este modul său de a fi pudic, dar și de a sugera o comedie a pudorii, generată de impudoarea de fond a femeii, care înțelege dragostea că pe un sport. Erijându-se într-un arheolog al celor mai îndepărtate amintiri ale Lindei, Vlad descoperă un vis al ei din anii pubertății, si anume visul care i-a anunțat primul
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
deoarece avusese ocazia să citească pînă atunci Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, precum și ultimul volum din seria călinesciana consacrată Operei acestuia) reprezintă momentul în care "noua cultură" totalitara, atît de înrudită cu cea fascist-nazistă, isi rostește cu maximă impudoare pretențiile de a "reconsidera" întreaga "moștenire a trecutului", asupra căreia consideră că ar avea drepturi absolute: "Riglă ideologică are deja trasate toate gradațiile, foarfecele cenzurii este legiferat intru "binele poporului" care, precum un prunc, trebuie să primească bunurile culturale bine
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
atare. Seamănă cu prima apariție a lui Anne Baxter în Totul despre Eva. Aruncă o privire spre cer. (Întoarcere la secvența 8). Esteban o privește fără să fie văzut ; clandestinitatea privirii lui îi creează o senzație de jenă și de impudoare. Își închide carnetul și iese din bar, în fugă.
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
pentru care; "dragostea paternă copleșea vina viciului, veștejind-o" ), dar rămâne un stigmatizat în încercarea sa de a căuta dragostea sau țărmul părintesc pierdut. Doar numele-i sfânt nu-l poate ajuta pe Ierusalim să șteargă oroarea tabloului uman al impudorii. Într-unul dintre proorocii, profeții sau autointitulații salvatori ai copilăriei pure, îl descoperi cu ușurință pe pedofilul travestit în mecena, aflat sub acoperirea Asociațiilor umanitare non-profit, al funcției de Înalt Demnitar ONU sau chiar al poliției . "Toți proorocii-s mincinoși
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
pînă acum tăcere. I.Negoițescu în schimb, fidel crezurilor sale, suportă hărțuiri, șicane, interdicții ce par a nu mai avea sfîrșit. Cel mai important exponent al Cercului Literar devine astfel una din victimele de rang ale puterii comuniste ce cu impudoare se proclama "independentă și antidogmatică" sub o glazură pseudonaționalistă. La întîlnirile noastre, I.Negoițescu îmi mărturisea următoarele, ca un laitmotiv: "mă simt străin în România, cu toate că alții ar trebui să se simtă străini într-o țară a cărei literatură am
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la capăt va suna suav, a prezicere, ca un ghiocel. zile de februarie, mirosind a impudoarea cu care pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi e melopeea seminței gata de încolțire. întunericul când coborâți în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de provincie, viața unei tinere sportive (Leontina e baschetbalistă de performanță), viața unei studente la București, viața unei tinere activiste UTC, simulacrul de viață casnică. Partea cea mai interesantă ține de ceea ce s-ar putea foarte bine numi: savurarea propriei impudori, momentul când "Leontina începuse să înțeleagă ce înseamnă să te joci cu focul, când focul acesta se confundă cu o irepresibilă nevoie de spectacol. Și cu plăcerea de a-ți savura impudoarea, cum a descoperit destul de surprinsă" (p. 168). Preliminariile
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
s-ar putea foarte bine numi: savurarea propriei impudori, momentul când "Leontina începuse să înțeleagă ce înseamnă să te joci cu focul, când focul acesta se confundă cu o irepresibilă nevoie de spectacol. Și cu plăcerea de a-ți savura impudoarea, cum a descoperit destul de surprinsă" (p. 168). Preliminariile, proiectele, fișele, planșele nu ocupă, de astă dată, un loc exagerat în romanul publicat. Există în Pupa russa, cu intermitențe bine plasate, note ale autorului, care constituie un fel de auto-exegeză a
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
mi se facă rușine de toată lumea, mai ales de femeile care m-au cunoscut ca pe un bărbat tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
făcu cu ochiul. Când ea Îi răspunse printr-un zâmbet, se simți Încântat. Ar fi fost plicticos să fie una din acele fete de modă veche, În fața cărora nu poți vorbi deschis. Nimic nu-i plăcea mai mult ca puțină impudoare Într-o companie feminină; atâta vreme, desigur, se gândi el, Întorcând un ochi dezaprobator spre domnul Savory, cât asta se făcea cu oarecare rafinament. — Zece lire, spuse Myatt, făcându-i semn chelnerului. — Vai de mine, cât de scump! spuse Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la București?“ „60 de ani e nu numai o vârstă, ci și o viață! Acum, în pragul unei primăveri, ce poate spune profesorul despre viață?“ etc. Uneori, el alunecă într-o retorică patriotardă care nu poate decât să inhibe, prin impudoare și absurditate, și nicidecum să stimuleze un dialog: „Alba Iulia este casa noastră sfântă, unde au căzut martiri Horea, Cloșca și Crișan, unde s-a încoronat domn al celor două ținuturi românești Mihai Viteazul, locul unde s-a săvârșit Marea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se apropie de cea a îngerilor, la lectura Principelui lui Machiavelli ni se pare că oamenii se aseamănă cu demonii din infern. Cezar Borgia, duce de Valentinois, este modelul după care autorul îl formează pe principe, și pe care are impudoarea de a-l propune drept exemplu celor care se înalță în rang cu ajutorul prietenilor sau al armelor. Este foarte necesar, de aceea, de a ști cum era Cezar Borgia, pentru a ne forma o idee despre "erou" și despre autorul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri. În loc să mă înalț avântat spre alam al-mithal, rămân ca o nimfalidă prinsă cu bolduri, de chiar impudoarea mea, în insectarul trupeșei viermuieli, de carne și oase, de coapse și despicături, de păr aspru și sâni mici Rezvan, e adevărat că voi nu vă radeți pe picioare, și nici acolo, știi tu, am auzit că e interzis, nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din licoare. Este ca și cum copilul care urmează să fie botezat ar refuza scufundarea în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
își explică, se căinează, se revoltă, își mângâie spiritul însingurat. Poemele sunt scrise, mai întâi de toate, pentru a umple niște prăpăstii din propriul interior. Dacă au fost, totuși, exprimate, este pentru că au hotărât să se lase, brusc și cu impudoare, văzute. Poetul spune că "în fiecare dintre noi se află un gol în formă de Dumnezeu". Și, în mod firesc, acest gol caută să fie umplut. Tocmai asta încearcă să înfăptuiască poezia lui Valeriu Mircea Popa. Descoperind ici sclipirile de
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]