7,939 matches
-
notele sale de curs și experiența de lucru cu studenții. Prin această carte, tradusă la noi la șase ani de la apariție, Tristan își propune o serie de mize - ca un ecou, pe de o parte, al activității sale de profesor, impuse, pe de altă parte, de buna realizare a proiectului său. Astfel, autorul constată că tinerii "din ziua de azi" trebuie să-și disciplineze și să-și adecveze dorința de a cunoaște fenomenele în esența lor la un savoir-faire pe măsură
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
fizic, așa cum un obiect și-ar proiecta umbra. Armonia e definitiv compromisă printr-un imaginar consecvent întru sarcasm: "prin piețele armoniei/ se furau mere și stanțe/ înmugureau disonanțe/ un centru de gravitație/ vag vagabond/ și un magnetism fără grație// îmbrăcăminte impusă/ păpuși colorate în baloane/ și măști de plastic în saloane/ se lipeau de stele/ pe zborul muștelor rebele/ vișine putrede/ capcane de fum/ îmi făceau curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
este o ediție revăzută, mă întreb cum vor fi fost primele două. Am rețineri, din start, față de antologiile care-l includ pe autor (și, eventual, pe alți membri ai familiei sale), mai ales dacă acesta nu face parte dintre numele impuse și dacă volumul e destinat străinilor, care nu au de unde să știe asta. Pare că tot efortul antologatorului - în ocurență Matei Albastru - este numai pentru a se vedea așezat confortabil alături de marii poeți. Aș trece fără îndoială cu vederea mica
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
a acelei perioade, complet atipică, ce recuperează un spațiu al memoriei poate insignifiant, dar altfel iremediabil pierdut. E o experiență extrem de interesantă să afli, fie și din frînturi, cum copiii de atunci vedeau, între libertatea imaginației și forța unui model impus, lumea, într-un regim totalitar ce se străduia să-și impună monopolul asupra zonelor cele mai intime ale gîndirii. Cartea e ea însăși un experiment - alcătuită din fragmente ale caietelor în care Dorel Zaica și-a notat răspunsurile, din desene
"Unii vorbesc normal, iar alții vorbesc în ghilimele" by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15341_a_16666]
-
la actul de lectură care dăinuie încă de pe vremea iluminiștilor - acutizarea percepției critice a cititorului și eliberarea acestuia din raportul de dependență față de un recitator? Oare nu instituie autorii în felul acesta o nouă autoritate în ceea ce privește situația unei lecturi oarecum impuse? Un argument contrar este faptul că asemenea obiecții s-ar putea aduce fiecărui spectacol teatral, fiecărei predici sau prelegeri. "Ça n'empęche pas d'exister!" am putea să strigăm împreună cu Sigismund Freud și profesorul său Charcot. Oare nu rămânem opaci
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
zodia primului cărturar modern al neamului, Mircea Eliade își începe de timpuriu "căutările". Deși miop, citește tot ce-i cade în mînă "pe ascuns, în fundul grădinii, în pod, în pivniță". Interesant pentru structura sa psihică este că nu suportă studiul impus, motiv pentru care, în liceu, rămîne corigent. Mai ales acum, ca adolescent, înțelege că orice "cunoaștere" temeinică necesită timp. Suprimă deci, treptat, cîte un minut din necesarul de somn. Idealul lui este să doarmă doar două ore pe noapte, cum
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. în ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unei potențiale frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
forme ca laptoape - "să ne scoatem din raniță laptoapele" (Academia Cațavencu 37, 1998, 8) -, molotoave - "Academicienii din deșert aruncă cu molotoave unii după ceilalți" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000), silicoane: "bomboane fără silicoane" (EZ 2481, 2000, 1). Modelul deja impus explică și apariția unui plural ad-hoc, de ultimă oră, de la "Raportul Armagedon": "Consilierul prezidențial (...) consideră Armagedoanele o "chestiune de imagine"." (RL 3606, 2002, 1). Cel puțin pentru substantivele neutre care pot avea alternanțe, variația morfologică se convertește în acest fel
"Silicoane", "riboane", "armagedoane" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15539_a_16864]
-
Totala deziluzionare a poetului rezultă din similitudinea ce crede de cuviință a o propune între supunerea noastră față de puterea sovietică și cea față de Occident: "După 50 de ani/ de rusificare forțată,/ în următorii 50 de ani/ România trebuie/ cocacolizată./ Regimul impus/ de greoaiele tancuri sovietice/ trebuie înlocuit/ cu un regim liber consimțit,/ democratic,/ supravegheat/ de frumoasele,/ ultraperformantele/ și extrem de competitivele/ tancuri NATO" (Intrarea în NATO). Manifest politic, dar și pur și simplu uman, efectuînd vivisecții dureroase, sub perdeaua unei retorici fals
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
1900, are premiera în ianuarie 2002, la Teatrul Nottara, sub un titlu incitant și misterios: Hora iubirilor (Der Reigen, Hora - titlul original, traducere de Dan Stoica). Un spectacol care, după părerea mea, marchează, prin profunzimi și rafinament, prin performanța actoricească impusă și obținută, maturitatea regizorului Felix Alexa. Un spectacol care, după părerea mea, dezvăluie prin plăcerea de joc detectabilă în fiecare interpretare o stare specială, nu doar de normalitate teatrală, readusă la Nottara și întreținută de Mircea Diaconu în doar cele
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
Cum nu la fel stau lucrurile cu autorul acestor rînduri, încerc să subliniez mai agresiv ceea ce autorul eseului citat pare doar să fi sugerat. Domnul Niculescu a pomenit despre o distincție importantă: cea între reformele ortografice fundamentate științific și cele impuse ideologic. Pornind de aici, argumentul Academiei cum că revenirea la scrierea cu "â" și cu "sunt(em)" înseamnă restabilirea unei tradiții întrerupte de samavolnica reformă comunistă de la 1953 devine pe de o parte ridicol, pe de altă parte propagandistic. Ridicol
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
au vreo idee în legătură cu existența lui. Ei intră și ies din subsolul cu sertare, spațiu evocând claustrofobia (scenografia, Cosmin Ardeleanu), iar faptul că meseria lor se desfășoară chiar la punctul terminus îi scutește de orice constrângere a decenței, a regulilor impuse și acceptate de societate pentru a face existența acceptabilă. Redusă la funcțiile elementare și la acele denumiri ale organelor absente din dicționare, viața își pierde sensul și misterul, iar oficianții sinistrelor ritualuri de după, cu vitalitatea lor animalică, produc un adevăr
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
un augmentat efect aspectele flagelului fără precedent pe care era totalitară l-a abătut asupra culturii românești. Autorul nu este un opozant deschis, un răzvrătit. Face chiar încercări de adaptare la "lumea nouă" (înscrierea în PCR, cîteva texte pe temele impuse, singurele pe atunci publicabile), dar totul are o limită. Buna sa credință de cetățean corect intră în impact cu împrejurări insuportabile. Din cauza activității literare mai vechi, a unei adeziuni liberale și a unor articole antisovietice din timpul războiului, devine un
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
acea muzică populară a mediilor adusă la perfecțiune sub cârmuirea lui Ceaușescu și cultivată în ultimii trei-patru ani, cu frenezie crescândă, de mai toate posturile de televiziune; acea muzică curățată grijuliu de asperitățile țărăniei, previzibilă, dirijată, "pur românească", mincinoasă și impusă tuturor cu o agresivitate care nu se lovește de nici un zid; acea muzică pe care culturnicii o califică drept "autentică". "Foclorul" în chestiune se particularizează prin faptul că piesele sale seamănă între ele, nu se știe de ce (adică se știe
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
ciudat să ceri nominalizatului permisiunea de a fi nominalizat. În al doilea rînd, mă tem că poetul Geo Dumitrescu nu a înțeles exact rostul nominalizării, ca procedeu curent, de la o vreme, în aproape toate oficiile de premiere. Nominalizarea nu este "impusă" juriului de către cineva, ca o limitare a cîmpului său de vedere. Tot juriul o face, dar "ezitînd" încă între mai multe posibilități. Uneori există chiar două jurii diferite. În orice caz, votul final este "colectiv", nu individual, rod al deliberării
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
absolvenți insubordonabili și artiști lucizi, refuză ostentativ negustoria, muzeul, spațiile consacrate și mitologiile țepene. Dacă părinții luau de mînă estetismul și fugeau împreună în atelier și în sala de expoziție ca să nu-i prindă din urmă implicarea în istorie, ideologiile impuse și crampoanele realismului socialist, copiii coboară acum în stradă, se iau de piept cu istoria, abhoră estetismul și muzeul, recuperează militantismul pierdut și ideologiile corespunzătoare. Prin expresiile alternative, de la happening la performance , de la instalație la arta video și de la intervenție
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au parvenit până la noi câteva jucării din care cea mai importantă este
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
de vină suntem toți, după cum îi place lui Iliescu să spună, pentru a-și diminua propria contribuție la soarta funestă a țării. Dar câțiva oameni, cu nume și prenume scrise în clar, chiar vor trebui să dea seamă pentru tragedia impusă acestui nefericit popor. Dacă ne vom consola, mândrindu-ne prostește, doar cu o „alternanță pașnică” la guvernare, poate că ne merităm soarta. E uluitor că într-o țară al cărei întreg sistem de învățământ s-a bazat decenii în șir
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe îl încearcă pe Galaction când „citește articolele Tratatului de pace impus bietei noastre patrii”. Conferința a fost nedreaptă cu noi pentru faptul că nu ni s-a recunoscut cobeligeranța și că hotarele ne-au fost mutilate. Însă când moare Stalin, acomodantul nostru conformist „se roagă pentru el seara și dimineața”, în loc să
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
poate în același timp condamna această practică. Ani de zile, la materia numită literatura română, profesori consideraț buni au dictat comentarii pe care elevii urmau să le învețe și să le reproducă. Plagiatul era deci nu numai recomandat, dar chiar impus. Judecata morală suspendată sau inversată: cel plagiat ( profesorul), era mulțumit să-și vadă propriile fraze reproduse cît mai exact. Mă îndoiesc că multor elevi li s-a spus foarte clar că e interzis nu numai să copieze după colegul de
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
românească a depășit în ultima vreme un persistent obstacol. E vorba de curajul de a aborda frontal și sintetic totalitatea creației muzicale românești contemporane. Evaluarea neîngrădită a modernității era, până prin 1990, o întreprindere tabu. Domina pe atunci un canon difuz, impus mai ales de muzicieni cu funcții administrative sau politice. Nu se putea atinge susceptibilitatea oficială nici măcar pentru minime corecții ale neclintitului canon. De-abia în ultimii zece ani s-au manifestat treptat numeroase schimbări de perspectivă. Au continuat neîntrerupt să
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
a oricărei delimitări, o păstrare a distanței, asupra căreia doar logica faptelor în transpunerea lor rămâne suverană. Această desfășurare de apreciative enumerări, departe de a fi jenant omagiale, le consider semnându-le, ca fiind făcute sub semnul unui exercițiu de impusă imparțialitate. Credibilă este prestanța lui Constantin Mohanu, în calitate de vechi și experimentat editor. Aici nu am în vedere decât contribuția la împlinirea, în 1967-1987, a ediției de Opere, în 14 volume, de la Editura Minerva, din colecția ,,Scriitori români", aparținând lui Ioan
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
existența din vremea romanilor și a trecerii cavalerilor, ca dimensiunea să fie stabilită, în masivitatea ei, într-un șuvoi de fapte și raporturi, marcate de mișcări populare, revoluții, conferințe, adunări naționale, răzvrătiri motivate de interzicerea limbii române și impozite ilegal impuse țăranilor, asocieri politice și literare. Peisaj greu de fixat în câteva accente și ambianțe, dar care cuprins pas cu pas descoperă poezia tenacității și a orgoliului, a tradițiilor cu seculare și solemne emanații ale istoriei locului transilvan, al țărilor române
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
analize. Mânat de cele mai bune intenții, memorialistul gafează uneori cu seninătate. Dorind să se pronunțe împotriva antisemitismului, are o formulare cel puțin stângace: "Eu cred că în prietenia cu mine, evreii nu au simțit un efort sau o degajare impusă, în orice caz eu am încercat să nu simtă nici ei, nici eu că suntem diferiți - oare suntem?" (p. 298). Ce nevoie era de o astfel de autojustificare? Mai ales în acești termeni care conțin un rasism latent, prin însăși
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
De pildă, ai fi putut crede că citește din acea obișnuință pe care, dacă ai apucat s-o capeți pînă la o vîrstă, după aceea o vei exersa de la sine, în virtutea unei deprinderi ce nu mai are nevoie de imboldul impus al unei voințe culturale, sau ai fi putut crede că, în orele libere, se plimbă lăsîndu-se în voia unor asociații de idei pe care întîmplările petrecute în jurul lui i le scoteau în față, sau ai fi putut crede că, din
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]