81 matches
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
de timp pentru a se naște, pentru ca, mai apoi, printr-o metamorfoză intimă a propriei sale ființe, să își descărneze cu ușurință trupul de pe axa fixă a existenței lumii și să prezinte în fața tuturor cu o individualitate specifică de o imuabilitate ieșită din comun, dacă ne putem exprima astfel, ca și cum ar fi existat acolo, în conștiința generală, încă de la Facerea sa, împrăștiind razele fascinației proprii în areale geografice largi. E aici un soi de strămutare interesantă (bineînțeles, privit totul în accepția
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399435378.html [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Complemeritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
de la începutul veacului al XIX-lea, regăsită și conceptualizată în fericita sintagmă istorică (din onor programa școlară) de „Națiune și acțiune la 1821”. Și, cine știe unde ne vom opri !?. Firește, nu sunt adeptul unui imobilism noțional ori conceptual-lingvistic, nici al unei imuabilități generice dar folosirea lor până la sleire, chiar dacă efortul de privatizare este lăudabil în sine, nu poate fi benefică. Limba însăși nu s-ar îmbogăți, priin această nevrednică și siluită extrapolare !. Noțiuni și concepte, devenite deja operante în varii perimetre se
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
temporalitate. ...în miezul credinței,/mă înfrupt cu taina zborului,/doborând rând pe rând,/ blestemele timpului rătăcitor,/printre aripi de cenușă. (Stare 16) Dăruiește-mi, Doamne, grația pietrei spune poeta la un moment dat. O rugă-strigăt, emoționantă, imperativă. Piatra întruchipează rezistența, imuabilitatea, tăria, mineralul statornic. Dumnezeu este invocat pentru a da puterea de transfigurare umilei ființe pământene, este chemat să participe la nașterea unei noi vieți. Logica rugăminții este una a eternității și a fraternizării cu ea. Geometria sufletului deslușește cititorului o
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cu_incredere_despre_poezie_d_anne_marie_bejliu_1367329028.html [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
natură ambivalentă, o conformație duală. Există variațiuni ale timpului, specii temporale, reflexe cronologice distincte care nu contenesc să fascineze. Se poate vorbi despre un timp cosmic (vital, cum îl numește Rosa del Conte) ale cărui constante ar fi eternitatea și imuabilitatea, și un timp terestru (sau muritor, în terminologia cercetătoarei italiene), caracterizat de curgere, vremelnicie, accidentalitate. Primul e un timp plenar, ce duce la desăvârșire toate formele universului, e un timp benefic și propice, în vreme ce al doilea e un timp al
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski.html [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
verbului hawah - a fi, și se traduce prin: „Cel ce este”; „Cel Care are existență de la Sine și de Sine”; „Decalogul”, în Rev. Mitropolia Banatului, nr. 1 - 3, 1957, p. 42; „Numele exprimă „natura” și atributele divine: unitate, simplitate, eternitate, imuabilitate, distingându-l pe Dumnezeu de falsele divinități - zice Fillon - , formula „ehyeh așer ehyeh” este un comentariu perfect al numelui lui Dumnezeu: Iahve - Cel Veșnic” - La Sainte Bible..., tom I, Paris, 1923, p. 197; Brevard Chilals sesizează forma viitorului persoana a
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_religia_iudaica_si_cadrul_monoteist_a_perioadei_profetului_moise.html [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
funcționare simbolică, puiul este aici simbolul existenței pure care este aruncată în contingență. Valoarea literară a prozei constă în inovație, în posibilitatea textului de a evita clișeul. Muntele este simbolul larg răspândit al apropierii de Divinitate, exprimând conceptele de stabilitate, imuabilitate și puritate. Tema nuvelei Spinarea de piatră a Făgărașului o reprezintă sacrificiul neasumat, involuntar, dar pe deplin justificat de încercarea omului de cucerire a muntelui - simbolul trancendenței. Într-un plan limitat, asistăm la experiența muncii brutale a unor militari în
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
Constituție. Totodată, arată că este încălcat principiul neretroactivității actelor civile, astfel cum a decis în mai multe rânduri Curtea de Justiție a Uniunii Europene, începând cu Cauza Neumann, 1967. În același sens a decis și cu privire la respectul drepturilor dobândite și imuabilitatea situațiilor juridice subiective (Cauza Gesamthochschule Duisburg, 1985, Cauza Verli Wallace, 1983), la principiul bunei-credințe impus instituțiilor atât în domeniul administrativ, cât și în domeniul contractual (Cauza Van Lackmuller, 1960) și la principiul protecției încrederii legitime (Cauza Tomadini, 1979). S-a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/247054_a_248383]
-
de date multidimensionale, au fost proiectate limbajele funcționale vectoriale (ca J și K), cu atenție sporită pentru optimizări. Limbajele de programare funcțională au fost percepute ca fiind mai puțin eficiente în utilizarea procesorului și a memoriei decât cele imperative. Totuși, imuabilitatea datelor poate, în multe cazuri, să conducă la eficiență a execuției, deoarece permite compilatorului să facă presupuneri care nu pot fi făcute cu certitudine într-un limbaj imperativ. Cea mai gravă pierdere de performanță este exponențială. Situații în care asemenea
Programare funcțională () [Corola-website/Science/308128_a_309457]
-
căci asemenea fapte ar ("ar" introdus ulterior) submina ideea de stabilitate a speciilor. Termenul „ar” dinainte de „submina” a fost o adăugire atentă efectuată după scriere, și astăzi este considerată a fi prima urmă de îndoială a lui Darwin referitoare la imuabilitatea speciilor, care l-a condus ulterior să fie convins de transmutanța speciilor și deci de evoluție. Deși suspiciunile sale referitoare la vulpea din Insulele Falkland ar fi putut fi nesustenabile, diferențele la țestoasele din Galápagos au fost reținute, iar ulterior
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
se pot modifica În cursul existenței subiectului, În funcție de proiectele În care acesta se implică și În cadrul cărora permanența ia forma unei fidelități față de angajamentele asumate: menținerea de sine prin cuvântul dat. Conform terminologiei lui Ricœur, polul idem este caracterizat prin imuabilitate În timp, În vreme ce polul ipse ne deschide spre schimbare, spre diferit. Este vorba despre două modalități diferite de Înscriere În temporalitate, indisociabile, care constituie identitatea subiectului. Identitatea unui personaj este așadar istoria sa, care nu este accesibilă decât prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aceea există și o credință mai sigură ca altă credință”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 99, în Filocalia..., vol. I, p. 263) „Credința s-a numit piatră pentru tăria, neschimbabilitatea, statornicia și imuabilitatea totală a adevărului ei, ca și pentru rezistența ei în fața asalturilor minciunii. Ea e ținută în mână, arătându-se prin aceasta puterea ei, care produce și susține toate virtuțile. Iar cei șapte ochi pe care îi are indică puterea ei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ideile aparțin minții noastre, atunci putem avea orice fel de idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
datorită accidentelor pe care existența lor le implică. Nu am fi putut fi noi înșine cu părinți diferiți, dar numai Dumnezeu apare de nedepășit în scopul universal de a fi el însuși 349. Aristotel a extras o consecință importantă din imuabilitatea divinității. O ființă care nu se poate schimba, nu poate avea nici o potențialitate inactualizată în realitatea sa. Orice poate fi, este. Contingența, pusă în relație cu divinitatea concepută astfel, poate însemna doar că anumite efecte care puteau să se producă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de planul estetic, cât și de cel ontologic, fiind asociată unui alt principiu important și anume imitația naturii, conceptul de natură fiind înțeles aici în semnificația sa de condiție umană. În acest sens, imitația anticilor este raportată mai ales la imuabilitatea naturii umane, ființa păstrându-se în aceleași date esențiale indiferent de coordonatele spațio-temporale în care se încadrează. Cum omul este neschimbat atunci și acum, și arta care îl reflectă rămâne neschimbată în ceea ce privește mecanismele sale de bază. Prin soliditatea operelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe Moderni din plăcere."94 sesizând că orice mumificare, orice ridicare definitivă pe un soclu are dezavantajul rigidizării. Adrian Marino vedea în Cearta dintre Antici și Moderni o sinteză a tot ce se putea gândi despre această situație dialectică: principiul imuabilității naturii care îngreunează diferențierile calitative, modelându-i deopotrivă pe Antici și pe Moderni, ciclicitatea istoriei care face din moderni clasici sau care duce la o relativizare continuă a celor doi termeni ce vor căpăta de fiecare dată denumiri diferite în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că doar capacitatea intelectuală umană este constantă, nu și conținutul minții, numărul de concepte pe care le poate manipula. Este o distincție de nuanță, subtilă, dar care atestă faptul că adepții clasicismului nu au confundat niciodată această constanță intelectuală cu imuabilitatea evolutivă omul progresează la nivelul cunoștințelor, dar rămâne același în structurile sale intime, atât intelectuale cât și morale, după cum demonstrează Hulme. Din acest punct de vedere, autorul insistă asupra faptului că setul de calități, instincte și prejudecăți rămâne același în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din urmă susțineau, după cum s-a sugerat într-un capitol anterior, că evoluția științelor poate fi transpusă și la nivelul artei, mai ales în domeniul literaturii, proclamând, astfel, superioritatea prezentului față de trecut. Pe de altă parte însă, Anticii susțineau ideea imuabilității ființei și ca urmare și a artei, justificând, în acest fel, aplicarea în prezent a unor modele din trecut. Este o perspectivă ce se apropie mai mult de adevăr așa cum îl concepe și Eliot, de altfel deoarece nu vizează parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
frumoase se plasează fără îndoială, în ierarhia platoniciană, înaintea sofiștilor și a tiranilor, dar cu mult în urma filosofilor, a conducătorilor militari și a economiștilor. E drept că, detestându-și contemporanii și compatrioții, Platon nu vedea salvarea decât în întoarcerea la imuabilitatea canoanelor egiptene. Până atunci, cu cât un lucru e mai frumos, cu atât e mai dubios. Imaginea fiind un deficit de ființă și deci de adevăr, cu cât e mai seducătoare cu atât e mai dăunătoare. Farmecele și vrăjitoriile vizuale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în favoarea revelației supranaturale vine tocmai din tumultul veacului, care a adâncit la exasperare așa zisul conflict între religie și știință. Ce parte are ortodoxia noastră în dezlănțuirea acestui conflict? Absolut nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat, ortodoxia știe că cercetarea științifică în continuă schimbare și rectificare de sine însăși, va ajunge la descoperiri naturale, ce nu pot contrazice revelația supranaturală, de vreme ce același spirit dumnezeiesc lucrează în lume. Cu toată pornirea francmasonică a profesorului american
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
expresia lui Ioan „Și Cuvîntul S-a făcut trup” (Ioan 1,14) nu înseamnă că Logosul a pătruns într-un om perfect (teză antiohiană), dar nici că s-a transformat în carne, lucru care ar echivala cu o alterare a imuabilității naturii divine; pentru a sublinia acest punct, Scriptura spune că a luat chip de rob (Filip. 2,7) (5-6). Prin urmare, ipostasul lui Dumnezeu întrupat este unul singur (9; cf. infra). Celebru este și singurul fragment rămas (în greacă și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și creștere a copiilor. Cercetări ulterioare (Ember și Ember, 1977; Harris, 1975), înglobând și variabile ecologice, arată însă și alte determinări ale formării personalității, legate de cantitatea și calitatea hranei, incidența diferitelor boli, structura familiei etc. Pe de altă parte, imuabilitatea unui tip de personalitate atemporală și transsituațională a fost infirmată de practica istorică. Iată un exemplu: în timpul celui de al doilea război mondial, japonezii erau descriși ca foarte ascultători și supuși. Generațiile postbelice de studenți japonezi au avut însă conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
absurditatea gesturilor sisifice, prezente mereu în lirica lui. Frecventă, metafora ploii are menirea de a reliefa o coexistență stranie, a dăinuirii și a extincției, sentimente perpetue, consolidate de convingerea, inspirată de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]