23 matches
-
a proprietăților hormonului antidiabetic descoperit de el. Din tăcerea admirativă a lui Nerup mi-am dat seama de puternica impresie pe care cunoașterea la sursă a lucrărilor lui Paulescu a avut-o asupra marelui om de știință danez, părintele teoriei imunogenetice a diabetului. Ajunși apoi în vizită la Patriarhie, Bottazzo a ținut să asculte slujba de seară în Biserică, în timp ce noi (eu și Nerup) am continuat discuția noastră în liniștita piață a Patriarhiei. La un moment dat, m-a întrebat: „De unde
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
celulare, rezultă că în cursul vieții individuale apar multiple posibilități de producere și acumulare a mutațiilor. Astfel se explică corelația pozitivă între frecvența neoplaziilor și vârsta înaintată a individului. În celulele transformate malign, după ce au depășit barierele proceselor reparatorii și imunogenetice, precum și rigorile presiunilor selective care elimină cele mai multe dintre celulele în care s-a produs primul eveniment mutațional, rata mutațiilor se corelează pozitiv cu rata diviziunii celulare, fiind, în consecință, mult mai mare decât în celulele normale. Această concluzie se bazează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fosforilează reciproc resturile tirozină. Dimerizarea unor receptori este indusă direct, prin legarea unui factor de creștere dimeric, așa cum este PDGF, care constă din două catene polipeptidice. Alți factori de creștere, precum EGF, sunt monomerici, dar legarea lor induce modificări conformaționale Imunogenetică și Oncogenetică 329 care determină dimerizarea receptorului. Interacțiunile dintre domeniile citoplasmatice ale receptorilor dimerici stimulează activitățile lor proteinkinazice. Receptorii se autofosforilează și la rândul lor, fosforilează alte substraturi. Autofosforilarea receptorului prin fosforilarea încrucișată (cross phosphorylation) a polipeptidelor adiacente joacă un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și serină ale proteinelor intracelulare. Identificată mai întâi în virusul sarcomului Moloney și apoi ca oncogenă activată în diferite plasmacitoame (Cooper, 1995), ea s-a dovedit a fi o protooncogenă prezentă în condiții normale în meiocite, produsul său proteinic fiind Imunogenetică și Oncogenetică 331 identificat în citoplasma acestora. Proteina MOS are rol esențial în desfășurarea normală a meiozei, în conjuncție cu alte proteine membranare. Proteina MOS, fie specificată de gena celulară, sau de gena virală, grăbește intrarea celulelor în diviziune, chiar dacă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de creștere polipeptidici induc proliferarea celulelor țintă în cultură. Se înțelege de la sine că producția anormală a unui factor de creștere, realizată ca urmare a unei dereglări celulare induce stimularea continuă a proliferării celulare, culminând cu transformarea malignă. Multe celule Imunogenetică și Oncogenetică 333 transformate produc factori de creștere, susținând ipoteza lui G. Todaro, enunțată în anul 1977, potrivit căreia stimularea autocrină a creșterii celulare poate conduce la transformare malignă a celulei. Celulele infectate cu un retrovirus de la maimuță, purtător al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
DMR și Kcnq1ot1 DMR. (Maher și Reik, 2000; Reik și Walter, 2001). Aceste gene amprentate sunt bogate în insule CpG; la șoarece, peste 88% dintre genele amprentate prezintă insule CpG (Paulsen și colab., 2000). De asemenea, în cadrul insulelor CpG sau Imunogenetică și Oncogenetică 491 în vecinătatea acestora pot fi prezente unele repetiții dinucleotidice directe, având rol potențial în conferirea și menținerea stării de metilare diferențiată (Neumann și colab., 1995). Insulele CpG de peste 200 pb au în componență o concentrație de dinucleotide
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cele 11596 cazuri înregistrate), am constatat că doar 13.1% din cele 785 cazuri cu T1DM au avut un debut înaintea vârstei de 20 de ani (28). Restul de 86.9% au aparținut vârstelor mai înaintate. În absența unei analize imunogenetice detaliate a cazurilor de T1DM înregistrate la toate vârstele, este dificil să afirmăm existența sau nu a unui mecanism comun de distrucție beta celulară (17). În orice caz, caracterul exploziv al debutului bolii, precum și prezența cetoacidozei inaugurale sugerează deficitul insulinosecretor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92228_a_92723]
-
T1DM și T2DM. Astfel, Jörn Nerup (după numeroase studii publicate în anii ’60 privind tulburările imune din diabetul zaharat de tip 1) descrie relația dintre grupele majore de histocompatibilitate (HLA) și această formă de boală, contribuind major la fundamentarea teoriei imunogenetice a bolii. În același an, italianul Gian Franco Bottazzo și Deborah Doniach (Marea Britanie) pun în evidență anticorpii antiinsulari (ICA - Islet Cell Antibodies). „Insulita” (inflamație a insulelor de tip neinfecțios) fusese descrisă în 1953 de P. M. Le Compte (Arch. Pathol. 66
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
propolis, se constată o creștere a factorilor imuni nespecifici (complement, properdină, fagocitoză), cît și specifici (anticorpogeneză) (Păunescu et al, 1988). Prin injectarea la animale de experiență a propolisului, împreună cu antigenul (antigen salmonelozic, anatoxină tetanică) se constată o stimulare a proceselor imunogenetice, ceea ce se reflectă în restructurarea rapidă a organelor limfoide și în special a ganglionilor limfatici regionali. Ca urmare se manifestă o hiperplazie intensă a țesutului limfatic și formare intensivă de celule imunocompetente. În consecință, crește acțiunea complementară a serului sanguin
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
a descoperit existenta unor leziuni renale sugestive (îngroșarea membranei bazale glomerulare) care preced chiar apariția T1DM și sunt predictive pentru apariția BDR. Studiile efectuate asupra unor posibile asociații între BDR și sistemul HLA au dat rezultate contradictorii, ca și cele imunogenetice asupra variațiilor fenotipice ale lanțurilor grele ale imunoglobulinelor. Argumentele solide în favoarea existenței unei predispoziții genetice a BDR în T1DM au condus la căutarea unor posibile gene candidate; aceste cercetări au fost canalizate în două mari direcții: polimorfisme ale unor enzime-cheie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
iar în urma ultimelor cercetări și a fibrelor nervoase din sistemul nervos periferic. S-a demonstrat că în SM sunt atinse de procesul distructiv inclusiv neuronul și axonul. Distrugerea mielinei și axonului s-ar datora unui proces inflamator autoimun cu implicații imunogenetice, cauza declanșării acestuia necunoscându-se încă. Prin distrugerea mielinei și axonului, apar deficite motorii cu tulburări de mers și spasticitate, tulburări de sensibilitate, ataxie, tremurături, tulburări sfincteriene, tulburări de dinamică sexuală, dizartrie, tulburări de deglutiție și oculomotricitate. Apariția plăcilor scleroase
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mare procent de copii aveau de timpuriu calități antivirale pozitive, în zonele unde SM este rară. Dorind să explicăm acestă legătură între bolile virale și SM se poate imagina un rol direct al anumitor viruși în inițierea procesului patologic. Caracteristicile imunogenetice particulare, survenirea unei infecții virale la o vârstă mai târzie, ar spori semnificativ riscul declanșării acestui proces. Survenirea precoce a infecțiilor virale ar constitui un factor de protecție, explicând faptul că cele mai slabe prevalențe coincid cu cele mai scăzute
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de histocompatibilitate (C.M.H.) și care este de proveniență filogenetică mai veche, să se găsească cheia care să deschidă poarta spre înțelegerea cooperării factorilor genetici și imunitari în geneza SM, sub forma unui factor unitar, pe care l-am numi factor imunogenetic (DIMITRIU, 1985). Se poate spune că sistemul H.L.A. este caracterizat printr-o serie de gene localizate în genomul celular și care se traduc printr-o serie de antigene de la nivelul membranelor celulare. Se crede că genele de pe cromozomul 6
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
asemenea de anumiți antigeni alotipici ai imunoglobulinelor G., legate de cromozomul 14. Antigenele incriminate variază de la un studiu la altul ca și antigenele H.L.A., probabil din aceleași cauze. Putem spune în prezent că SM s-ar datora unei perturbări imunogenetice. Nu pot fi neglijați nici alți factori care ar putea interveni în declanșarea bolii. Unii din acești factori mult studiați au fost factorii de mediu geografic. Caucazienii, mongoloizii și africanii nu diferă doar prin patrimoniul genetic ci și prin mediul
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
antigeni determinanți pentru structura imunoglobulinelor G (Ig G) și a receptorilor celulelor T, dar acestea depind foarte mult de fondul genetic individual, rezultând de aici multiple posibilități de combinare, deci sisteme imune mult diferite de la persoană la persoană. În cadrul teoriei imunogenetice a bolii trebuie să se pornească de la două criterii de bază : 41 1. fondul genetic al persoanei 2. dezordinile suferite în cadrul sistemului imun. Fondul genetic este reprezentet de moleculele de H.L.A. clasa a II-a în special, care creează
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al bolii poate fi interpretată ca un veritabil arc reflex cu cele 3 componente fundamentale: 1) calea aferentă - antigenul este prezentat de către HLA celulelor imunocompetente care au receptori specifici pentru fiecare antigen, 2) centrul de prelucrare - procesul complex de descifrare imunogenetică de la nivelul celulelor imunocompetente, 3) calea eferentă: celulele proliferate spre o anumită linie, corespunzător tipului de antigen, conlucrează fie pe linie umorală, rezultând anticorpi monoclonali, fie pe linie celulară rezultând celule T citotoxice. Pentru a putea vorbi cu siguranță despre
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
SM din punct de vedere morfologic și al evoluției, noi credem că din punct de vedere imunologic aceasta nu poate fi comparată cu boala la om, întrucât bagajul imunologic al cobaiului și omului se deosebesc destul de mult. Or, tocmai studiile imunogenetice sunt acelea, care în ultimul timp 62 au revoluționat teoriile privind etiologia și patogenia SM. În cercetări de mai mulți ani, MAROS și colaboratorii (1959, 1961, 1964, 1965, 1966, 1968) reușesc să demonstreze că EAE a câinelui este cea mai
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
unui antigen cunoscut și caracterizat. Se știe că în EAE antigenul este cuprins în molecula de proteină bazală a mielinei, cu o structură cunoscută. În SM acest antigen încă nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la etiologia bolii (teoria imunogenetică; autoimună). b. Se pune apoi întrebarea dacă există în aceste boli un răspuns imun față de un antigen specific pentru SNC. În EAE, răspunsul este dirijat împotriva proteinei bazale a mielinei. În SM, nu s-au demonstrat încă anticorpi împotriva unui
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru Igo. Oricare dintre acești loci poate fi rearanjat, spre a genera o genă productivă Ig+ sau o genă neproductivă Ig -. Prezența unei gene active pentru o catenă funcțională imunoglobulinică elimină posibilitatea rearanjamentelor ulterioare în cealaltă alelă. Celula are configurația imunogenetică Igo /Ig+. Dacă rearanjamentul este neproductiv, rezultă în celulă o configurație Igo /Igo, astfel încât alela germinală nesupusă rearanjamentului este preluată de mecanismele reglatoare celulare și supusă rearanjamentului. Dacă acesta se dovedește a fi productiv, celula va căpăta configurația Ig+ /Ig-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
determinanți serologici DR 52, iar regiunile genei DRB3 detectată prin tipaj ADN lipsesc din asemenea haplotipuri. Aloantiserurile utilizate în timpul HLA nu sunt standardizate, ceea ce înseamnă că pot apare diferențe mari între diferite laboratoare în definirea specificităților serologice. Capitolul 13 ASPECTE IMUNOGENETICE ÎN BOALA ALZHEIMER (AD) În cadrul bolii Alzheimer au loc atât procese inflamatorii intrinseci cerebrale, cât și umorale. Contribuția acestor interacții celulare asociate răspunsului imun și cascadelor moleculare la disfuncția și moartea neuronală încep să fie elucidate. Activarea locala de microglii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
elaborarea unei noi metodologii experimentale de cuantificare cât mai exactă a patrimoniului genetic al speciei ovină având ca suport investigațional unele structuri biologice cu forme moleculare multiple, cu variabilitate discontinuă: sistemele genetico-biochimice (hemoglobină, transferină, albumină, anhidrază carbonică, amilază, potasiu eritrocitar), imunogenetice (factorii de grupă sanguină) și genetico-moleculare (de tip Oar, OMHC, RM; TGLA, MAF, McM, HSC, Fec etc.); analiza acestor sisteme genetice, din perspectivă statistico-informațională, în manieră integraționistă poli și interfactorială și de maximă acuratețe, permite o caracterizare mai precisă a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
stării generale de sănătate ale ovinelor; - îmbunătățirea criteriilor de selecție și ameliorare a ovinelor prin promovarea unor împerecheri alternative judicioase luând în considerare fenotipurile și genotipurile sanguine ale partenerilor din cupluri; - îmbunătățirea structurii genetice la locii determinanți ai sistemelor genetico-biochimice, imunogenetice și genetico-moleculare ale raselor de ovine prin fixarea acelor genotipuri linkate cu o productivitate sporită și prin eliminarea acelor genotipuri asociate cu o productivitate scăzută; - prezervarea populațiilor de animale (crearea de bănci de gene) sub formă de animale vii (în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]
-
un nou pas în asigurarea lanțului alimentar integrat și a securității alimentare; - realizarea unor programe naționale de conservare a potențialului genetic al raselor de ovine și apoi de ameliorare a acestui patrimoniu ereditar; - realizarea unor nuclee de ovine, tipizate genetico-biochimic, imunogenetic și genetico-molecular, epurat de gene indezirabile, în vederea difuzării lui în diferite exploatații zootehnice din zonele de influență ale raselor crescute în ferme de elită; - evaluarea resurselor genetice ale populațiilor de animale, sub aspect fenotipic și genotipic folosind tehnologii noi adecvate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]